Deși este un subiect extrem de sensibil, Mihai Morar ne-a spus cum se simte Roua, fiica lui cea mică, la 2 luni de la operație. Din păcate, în luna decembrie, micuța a trecut prin clipe delicate, confruntându-se cu probleme grave de sănătate. A ajuns pe mâinile medicilor după ce a fost diagnosticată cu pneumonie severă, lucru care i-a afectat profund pe părinții ei. Iată ce decizie a luat omul de radio după această cumpănă!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI!
Pentru tine și familia ta, finele anului trecut a reprezentat o bornă greu de trecut… Mă refer la faptul că ați petrecut Crăciunul în spital, după ce Roua, mezina, a fost diagnosticată cu pneumonie severă și a avut nevoie de intervenție. Cum se simte acum? A rămas cu vreo traumă sau voi ați fost cei mai speriați?
Am fost speriați, dar sperietura n-a fost gratuită, adică nu e sperietura unui părinte panicat – „Aoleu, ce i se întâmplă copilului meu, că-i curge nasul?!. A fost o problemă foarte gravă, din moment ce de la un spital de pediatrie au trimis-o la un spital de copii direct la secția de pneumologie, fiind o pneumonie cu pleurezie, cu acumulare de lichid la plămâni.
Cum se simte Roua, fiica cea mică a lui Mihai Morar, la peste 2 luni de la operație
Cred că a fost una dintre cele mai grele vămi pe care le-am avut de trecut de când avem copiii, nici cu gemenele n-am trecut prin asta. Altfel, a fost un final de an greu, ca o cumpănă, din punct de vedere personal, vorbesc și despre sănătatea celor apropiați, despre toată încărcătura asta… Și nu doar pentru mine, am simțit că 2022 a venit cu un final din ăsta în care a trebuit să decontăm, fiecare, a trebuit să ne oprim, chiar dacă nu voiam noi să ne oprim, ne-au oprit viața, starea de sănătate a celor dragi și ne-au făcut să ne uităm un pic în oglindă, în perioada asta cât am avut liber de sărbători, și să ne întrebăm ce contează cu adevărat. Ăsta e și motivul pentru care nu mi-am pus nimic în plan. Nu mi-am pus „rezoluții, cum se zice mai nou…
Fiica lui Mihai Morar a avut pneumonie severă
Tocmai la asta voiam să ajung… Un astfel de moment este, cumva, life changing. Pentru tine, pentru voi, ca părinți, această experiență a fost foarte dureroasă. Cum ți s-au schimbat priorităție?
Nu neapărat s-au schimbat, pentru că prioritățile sunt aceleași, familia rămâne prioritatea numărul 1, dar sunt momente când trebuie să renunți… Fiind și în zodia Balanței, mereu în căutarea echilibrului – nu înseamnă că-l găsesc mereu! – am nevoie de cele două talere, personal și profesional, și mereu ziceam să găsesc echilibrul.
Nu, sunt momente în care nu mai poți să găsești echilibrul, sunt momente în care trebuie să dai toată atenția ta în zona asta a familiei. Exact atunci, noi aveam cea mai importantă campanie anuală a radioului, „Orașul faptelor bune, și a trebuit să plec de acolo și să las totul. Ceea ce pentru egoul omului de radio este cumva de neiertat, e foarte greu să renunți la ceva ce visezi să faci tot anul, cea mai frumoasă săptămână a noastră de radio, să trebuiască să-ți vezi doar de familie.
„Fiind cu imunitatea scăzută, după povestea asta, n-o să meargă la grădiniță până dau ghioceii’
Cred că este momentul potrivit să aducem în discuție cariera și concesiile pe care le implică, în condițiile în care tu ai trei copii și o profesie solicitantă. În ce măsură a avut familia de suferit din cauza asta, mai ales după episodul despre care am vorbit?
Roua e bine acum, e în refacere. Acum, fiind cu imunitatea scăzută, după povestea asta, n-o să meargă la grădiniță până dau ghioceii, la primăvară, dar ea e vioaie, are o stare clinică bună. Referitor la concesii, nu cred că sunt concesii, ține de cum îți împarți timpul și trebuie să știi care-ți sunt prioritățile. Problema noastră, a tuturor, nu este că dăm prea multă importanță muncii și neglijăm familia, eu cred că și munca, și familia se pot împăca.
Problema este că dăm foarte multă importanță în viața asta la tot felul de lucruri care, de fapt, nu contează. Și aici mă refer la: energii irosite absolut gratuit în certuri, ură, răzbunări, cum să-l sapi pe celălalt… Timp pe care-l dăm unor oameni fără să aibă niciun scop. Mă gândesc de foarte multe ori cât timp am irosit în întâlniri, între ghilimele, de business sau de dezvoltare, care nu mi-au adus absolut nimic. Cred că, după ce am trecut de 40 de ani, în pragul ăsta mi-am dat seama că nu mai am timp de pierdut.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE MARTIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Facebook, Instagram