Cristi Iacob ne-a dezvăluit secretul longevității căsniciei cu soția lui, Gabriela. Sunt căsătoriți din 2009 și se iubesc la fel ca-n prima zi. Amândoi își aduc aminte cu drag de ziua nunții, iar actorul recunoaște că a făcut cu greu față emoțiilor. Evenimentul a fost unul de basm, după cum ne-a povestit chiar juratul de la Te cunosc de undeva, și nu au lipsit nici momentele amuzante. Iată ce spune despre copii!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!
Cristi, cred că stârnești multă invidie în rândul bărbaților. Nu doar că ți-ai găsit jumătatea, ci împărțiți și aceeași dragoste pentru actorie. Tu și soția ta, Gabriela, formați un cuplu de peste un deceniu. Care e secretul longevității relației voastre, cum ați rezistat împreună într-o lume atât de zbuciumată?
Nu e niciun secret! E simplu: e Dumnezeu! Pentru că noi uităm un lucru – vorbesc strict despre oamenii care sunt lipiți de acest lucru numit „ortodoxia, pentru că aia e! E atât de frumoasă și de simplă, de fapt, și eficace. E greu de făcut, pentru că noi, oamenii, nu prea putem să renunțăm la deșteptăciunile noastre și la nevoile noastre. Nu, n-ai nicio nevoie, numai niște hachițe. Omul se mulțumește cu foarte puțin, credeți-mă! N-o să poți să mănânci un curcan întreg, mănânci o pulpă maximum – curcanul are ditamai pulpa și știți la ce mă refer.
Citește și: Laurette se mărită cu fotbalistul Magaye Gueye. Unde va avea loc nunta:„Va fi ceva foarte…’
Cum se înțelege Cristi Iacob cu soția lui și ce spune despre copii
Și, în rest, ăsta e secretul nostru: că e vorba despre o taină acolo, îți dai cuvântul în fața Lui Dumnezeu. E un cuvânt – de-asta oamenii nu mai au cuvânt, pentru că au inventat minciuna. Poți să spui repede pe WhatsApp: „Scuză-mă, nu pot, sunt într-o întâlnire – e o minciună sfruntată! Poți să spui și adevărul, se poate spune.
De pildă, mă uitam și la nunți, am avut bucuria să cununăm niște oameni foarte frumoși și au primit dezlegare să facă Sfânta Taină în Postul Crăciunului. Și a fost așa de frumos! De ce? Pentru că n-a fost cheful de după, adică: lumea a fost concentrată pe Taina Sfintei Cununii, nu pe cârnații de după. Iar doamnele erau îmbrăcate comod, nu erau pavoazate, nu aveau nu știu ce tocuri și nu se gândea nimeni la berea de după și la cât s-or îmbăta, și ce-or să facă. Ci toată lumea era atentă la copiii ăia care-și uneau sufletele, viețile, speranțele, nădejdile, credința în Sfânta Cununie. Și era foarte frumos și eficace! Și știți ce frumoasă e slujba?! Și nu e „până când moartea ne va despărți… nici măcar atunci! Nici moartea nu te desparte! E atât de frumos
V-ați căsătorit în vara anului 2009. Cum s-a schimbat relația voastră de atunci? Ați devenit mai maturi, mai permisivi unul cu celălalt?
Sigur că da! Dragostea se coace în timp, iubirea devine un pic mai matură și îți înțelegi greșelile. În primul rând, ar trebui să le înțelegi pe ale tale, le vezi și pe ale celuilalt, nu trebuie să le taxezi, ci trebuie să le mângâi și pe ele, pentru că orice greșeală dispare dacă încet, încet o mângâie… știi cum… și piatra se tocește dacă o mângâi de patru milioane de ori și trebuie să ai răbdare. De fapt, asta e una dintre tarele noastre, ale oamenilor: nu avem pic de răbdare și murim nerăbdători, ca să zic așa.
Cristi Iacob, detalii neștiute despre nuntă
Nunta voastră a fost una dintre cele mai spectaculoase din showbiz-ul autohton. Imaginile cu voi împreună pe un cal alb – care s-a dovedit, de fapt, a fi o iapă, au rămas și acum un simbol al iubirii pure, desprinsă parcă dintr-un film romantic. Povestește-ne câteva ceva despre ziua cea mare, cred că ai făcut cu greu față emoțiilor…
Sigur, am fost îngrozitor de emoționat! Evident, am bocit la propria mea nuntă, cum am bocit și la celelalte nunți, pentru că e o chestie foarte emoționantă, și am învățat că nu e bine să îți stăpânești emoțiile și că asta nu e o dovadă de tărie – faptul că te abții să plângi. Nu, lasă-ți frâu liber, pentru că n-o să mai ai timp să plângi decât în viața asta! Și, atunci, plânsul îți spală puțin sufletul, care oricum e îmbâcsit din cauza grijilor, nevoilor, chestiilor, necazurilor vieții și ale preocupărilor mai puțin omenești, cu care încercăm să fim din ce în ce mai obișnuiți.
Am făcut față, pentru că a trebuit să tund tot gazonul și eram foarte obosit, și, atunci, parte din emoții s-a dus pur și simplu într-o oboseală fizică. Punctul meu de concentrare era ea și numai ea: Gabriela. Și, atunci, emoțiile s-au canalizat numai în punctul ăla, așa că am făcut față. Iapa era foarte drăgălașă și era cam bătrâioară, săraca, abia a putut să facă un pic de galop. Am rugat-o, că, altfel, întârziam la nuntă.
A vrut să-i mănânce buchetul de mireasă Gabrielei și, atunci, a intervenit zâmbetul, a intervenit umorul, pentru că în absolut toate situațiile în care suntem există și un drămuleț acolo de umor – adică, nu trebuie să fim solemni, prea solemni, că nu e cazul. Cam asta a fost, dar sunt niște emoții atât de frumoase, încât le recomand. Nu de foarte multe ori, o singură dată! Că o singură dată e bine, nu de mai multe ori.
„Evident că vrem un copil’
Spuneai mai demult că vă doriți să vă măriți familia și să faceți un copil. E un aspect ce se află în continuare pe wish list-ul vostru? V-ați gândit vreodată la varianta adopției?
Evident că vrem un copil, ne lăsăm în mâna Lui Dumnezeu. Dar ne-am gândit cu seriozitate la lucrul ăsta. Atât pot să vă zic.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE OCTOMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Instagram, Facebook, Arhivă VIVA!, PR