Dacă priveai ştirile TV în weekendul trecut, părea că toată lumea este la mare, în Mamaia. Ei bine, o mulţime de bucureşteni au rămas acasă şi au renunţat la un weekend de august la plajă în favoarea unei experienţe pe care o poţi avea doar o dată pe an, la Domeniul Știrbey din Buftea.
Ediţia din 2014 a festivalului SummerWell, organizat de Orange, a fost cea mai aglomerată de până acum, biletele fiind sold out cu o lună înainte de festival. Poate că a contat line-up-ul (Placebo a mai vizitat România şi de fiecare dată concertele lor au fost o experienţă de nota 10!, The National sunt un nume în mare vogă în acest moment, Bastille are o mulţime de fani aici), poate a contat faptul că, după ediţiile, toată lumea a fost încântat şi a povestit mai departe prietenilor sau poate a contat faptul că SummerWell a rămas singura opţiune, dacă vrei să mergi la festival de muzică din apropierea Capitalei. Cert e că anul acesta toată lumea a venit la Buftea!
Ziua de sâmbătă a început putin după ora 17.00 cu un trio scoţian de synthpop, Prides, care, spre deosebire de alţi ani sau de alte festivaluri, au reuşit să strângă încă de la început un număr mare de spectatori. Chloe Howl, britanica roşcată în vârstă de numai 19 ani, a reuşit să îi facă pe cei din public să danseze. The 1975, care şi-au anulat anul trecut prezenţa la SummerWell, au dovedit că a meritat să-i aşteptăm. Solistul Matt Healy e prototipul rock-starului şarmant, iar piesele uşor poetice ale trupei au entuziasmat mai ales adolescentele. Cum se întâmplă de obicei, la ultimele două nume ale serii, spaţiul din faţa scenei a devenit neîncăpător. John Newman a prezentat un show complet, din care nu au lipsit piese ca „Goodnight Goodbye' şi „Not Give In', iar Bastille, headlinerii primei zile şi motivul pentru care mulţi abia aşteptau festivalul, au făcut ca pajiştea de la Domeniul Știrbey să arate ca orice festival mare din afară.
Duminica a debutat cu o trupă plină de energie nebună, ale cărei piese erau descoperite de mare parte din public acum. Puţini o să-l uite pe solistul Reptile Youth, danezul Mads Damsgaard Kristiansen, care a încercat toate elementele de show care şocau lumea la începutul muzicii rock: a cântat la bustul gol, a făcut stage diving, s-a julit şi a făcut din nou stage diving. Lucrurile s-au mai liniştit o dată cu intrarea lui Tom Odell, britanicul cu o voce extraordinară care a cântat, de la pianul său, piese ca I Know' şi Grow Old With Me'. Când a intrat pe scenă, Miles Kane nu părea a fi Miles Kane. Probabil că, dacă numele său nu ar fi fost scris mare în spate, nimeni nu l-ar fi recunoscut. Fostul membru al trupelor The Rascals şi The Last Shadow Puppets a trecut de la look-ul Beatles la cel glam rock, muzica şi atitudinea au rămas însă aşa cum se aştepta publicul: energice şi cu nişte accente sexy. Pe The National, americanii din Ohio, îi aştepta foarte multă lume. Si-au facut intrarea pe piesa Riders of the Storm a celor de la The Doors, iar asta a amplificat entuziasmul publicului. Matt Berninger are o voce specială, pe care ai recunoaste-o dintr-o mie, plină de căldură şi masculinitate. Ultima trupă şi, cu siguranţă, cel mai aşteptat nume din festival, a fost Placebo, care este deja obişnuită cu publicul român. Ca şi la concertele anterioare, au avut o chimie foarte bună cu audienţa, apogeul venind la Every You, Every Me'.
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
