Într-un interviu de colecție pentru Revista VIVA!, Carmen Tănase ne-a povestit cum a devenit actriță și cu ce se ocupa înainte. Artista are o viață demnă de scenariu de film, trecând printr-o mulțime de schimbări. După ce a terminat Liceul Pedagoic, ea a activat o perioadă ca profesoară de muzică și desen, fiind chiar și dirigintă. Deși tatălui ei i-ar fi plăcut să ducă tradiția mai departe, aceea de a fi cadru didactic, actrița își dorea să devină medic veterinar. Se pare însă că soarta avea alte planuri cu ea, devenind, în cele din urmă, actriță… Iată povestea impresionantă a vedetei!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Cum a fost copilăria dumneavoastră? În vremea aceea, educația era mult mai strictă, iar parentingul se rezuma de multe ori la sintagma „bătaia e ruptă din rai… Dat fiind că ați fost o fire voluntară de mică, îmi imaginez că existau destule conflicte cu părinții.
Existau, existau. Păi am mâncat la bătaie în copilăria mea… oalei! Am mâncat bătaie cu cureaua, pentru că făceam… Na, nu e plăcut să te cheme la școală să-ți spună că fii-tu sau fii-ta e cel mai nebun copil din școală. (râde) O mai luam, dar nu m-am supărat niciodată. Tata era cu pedepsele, maică-mea – nu, că era mai bleagă, dar meritam. Adică nu mă supăram, dacă era pe merit, eu nu mă supăram. Știam c-o s-o iau, mi-o asumam, că de atunci eram asumată. Ziceam: „Merită să fac asta? Că mănânc bătaie dup-aia. Bă, parcă merită!. Și-atunci o făceam.
Citește și: Cum o împacă Adi Sînă pe Anca Serea atunci când se ceartă: „Știe el ce știe!'
Cum a devenit Carmen Tănase actriță și cu ce se ocupa înainte
Puțini știu că, după ce ați terminat Liceul Pedagogic din Ploiești, ați fost profesoară timp de un an, ba chiar și diriginta unei clase. Ați predat muzică și desen. Cum a fost, la o vârstă atât de fragedă, să struniți niște copii destul de apropiați de vârsta dvs.?
Am fost dirigintă la clasa a cincea. Erau mici, dar aveam clasele V-VIII, și cei de clasa a VIII-a, unii dintre ei, erau repetenți de mai multe ori. Pe vremea aia, profesorii lăsau repetenți și erau unii de vârsta mea. Cât despre strunit… M-am împrietenit cu ei. Bine, eram și foarte versată așa, fiindcă tot ce înseamnă drăcie la școală eu testasem. La mine nu mergea cu copiat, cu astea, pentru că știam absolut totul. Și le-am spus: „Nu merge! Când e să vă las, vă las eu. Dar nu încercați să mă faceți, că mă prind!. Pentru că nu există porcărie pe care eu să n-o fi făcut.
Și ne-am împrietenit foarte bine până la urmă, pentru că eu am făcut foarte multă muzică la viața mea și nu eram în necunoștință de cauză. Adică eu am luat această catedră, Mozaic se chema – muzică/desen – ca să nu mă duc să predau la I-IV, că nu-mi plăcea, erau prea mici. Am luat-o pe-asta deoarece, culmea!, am avut o medie mare la bacalaureat și am avut posibilitatea să aleg. Și am ales asta. Dar eu știam muzică. Desen nu știam, dar îi învățam ce învățam și eu de la Istoria artei, adică le-am deschis mintea.
Erau copii de la țară și n-auziseră în viața lor de compozitori sau de instrumente muzicale. Am învățat astea, ce era pe atunci pe la discotecă pe la noi, cu sintesizer, ei n-auziseră și erau foarte vrăjiți de ce le spuneam eu pe-acolo. Deci ne-am înțeles foarte bine până la urmă, dar pe la început au vrut să mă facă și n-a ținut.
Tatăl lui Carmen Tănase a îndrumat-o către actorie
Povestiți-ne cum ați ajuns să dați la actorie. Cine v-a încurajat să vă urmați visul și cum a fost momentul în care v-ați văzut pe lista de admiși?
Tata a venit cu ideea, nu că m-a încurajat, pentru că el voia să urmez tradiția familiei, să fiu cadru didactic, iar eu n-aveam nicio legătură cu chestia asta, nu-mi plăcea deloc. Și-atunci am început să căutăm posibilități, fiindcă se excludeau cele reale – fizica, matematica, chimia –, iar tata a venit cu ideea asta pentru că eu mă prosteam prin casă…
Eu mergeam la teatru, părinții mă duceau la teatru, și când veneam acasă imitam și eu actorii pe care îi vedeam, iar tata a zis: „N-ai vrea să faci asta?. Și-așa mi-a încolțit această idee, că eu voiam să fac altceva, voiam să fac Medicină veterinară. Adică zootehnie, ceva cu animale.
Cine a contribuit la formarea lui Carmen Tănase
Printre marii actori care au contribuit la formarea dvs. s-au numărat Olga Tudorache, Marin Moraru și Olga Delia Mateescu. Cum a fost viața de student în Epoca de aur a cinematografiei, paradoxal în niște vremuri… cenușii?
Vremurile erau oribile, dar școala era sfântă. Școală chiar se făcea. De la cursurile primare, de la clasa I și până la facultate, se făcea carte, așa cum erau vremurile atunci. Olga Delia Mateescu m-a pregătit pentru a intra la facultate. Eu am crezut, așa cum probabil cred toți copiii care vor să fie actori, că e simplu, ce mare brânză poa să fie?, înveți niște poezii acolo, te urci pe scenă și spui. De la Olga Delia Mateescu am învățat că este o muncă de salahor. La un moment dat, m-am și întrebat, plecând de la ea, dacă sunt capabilă să fac această profesie așa cum am descoperit-o sau nu. Și, fiind ambițioasă, am zis: „Nu mă las!.
Dar atunci am înțeles cât e de grea, pentru că Olga Delia mi-a testat limitele. Ca să mă poată ține la pregătire – ea nu mai pregătise până atunci –, eram de probă și am stat de probă trei luni. Iar după trei luni, a zis: „Da, merită!. Dar în alea trei luni mi-a testat toate limitele posibile. Am nimerit excepțional, m-a iubit pe mine Dumnezeu și am nimerit la Olga Tudorache, care a fost mentorul meu, practic, și care a fost mama mea de-a doua, și acolo am furat meserie cât s-a putut. Ce poate să-și dorească un copil student decât să fie la una dintre cele mai mari actrițe, după părerea mea – dacă ea ar fi avut posibilitatea să se extindă –, din lume? Olga Tudorache era un monstru sacru, clar, fără discuție! Și pur și simplu absorbeam tot ce se putea de la ea, adică am furat meserie cât s-a putut.
Cu Marin Moraru m-am întâlnit mai târziu, în seriale. El m-a picat prima dată. Prima dată m-a picat la eliminatorii. Eu nici nu l-am văzut, i-am văzut doar chelia, că el nu a ridicat capul să se uite la mine, săracul de el nici n-avea la ce să se uite. Când am dat prima dată, eram varză.
Gina Patrichi apoi, pentru că eu o iubeam foarte mult, era un fel de model al meu cu totul. Voiam să arăt ca ea, voiam să vorbesc ca ea, o imitam foarte bine, și ei i-am imitat-o. Și de la Gina Patrichi am furat cât am putut, fiindcă am avut onoarea să îi și fiu aproape, ne-am cunoscut, ne-am plăcut, mă duceam mereu la ea acasă, vedeam actori pe-acolo, vedeam nu știu ce, și eu asta eram – un burete. Eu absorbeam tot, tot, tot de la toți oamenii ăștia extraordinari pe care i-am întâlnit.
Sursă foto: Instagram, Facebook, PRO TV
Urmărește-ne pe 
