Într-un interviu pentru revista VIVA! acordat acum ceva timp, Laura Cosoi ne-a povestit, pe larg, cum s-au cunoscut ea și soțul ei, Cosmin Curticăpean, dar și cum își rezolvă problemele în cuplu, după 10 ani de relație. Cei doi sunt căsătoriți de șapte ani și au împreună trei fetițe superbe. Deși sunt un model pentru mulți, actrița recunoaște că și ei au întâmpinat perioade mai delicate. Iată cum au trecut peste!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Nu de mult ați sărbătorit șapte ani de căsnicie și cred că zece de relație… Cum au fost acești șapte ani?
Nici nu știu când au trecut zece ani și, repet, eu simt că încă suntem la fel de pasionali și încă ne descoperim unul pe celălalt, deci nu cred că putem pune problema de cum am rezistat, că noi n-am ajuns încă într-un moment de cumpănă în care să spunem vreodată „gata, ne despărțim!. Pentru noi, cel puțin din momentul în care ne-am hotărât că suntem făcuți să fim unul pentru celălalt și așa simțim, și că vrem să avem o familie și au apărut copiii, viața noastră a mers tot așa, spre direcția asta.
Într-adevăr, au fost momente mai grele, când nu ne mai înțelegeam, când nu se mai lega nimic, când eram tracasați, obosiți, dar comunicarea ne-a ajutat foarte mult. Faptul că am vorbit unul cu celălalt și am vorbit cu apropiații cred că asta contează foarte mult, să discuți deschis, chiar și la o cină, dacă ceva te deranjează. Atâta timp cât sunt apropiați de față, cred că e foarte sănătos să spui, nu să ții în tine. Dar, evident, să ajungi să ai un discurs frumos, nu să te cerți. Deci comunicarea mi se pare că e cheia și apoi să-ți dorești să mergi în aceeași direcție, contează să fii în același ritm. La noi, până acum, s-a nimerit să fim pe aceeași lungime de undă.
Cum s-au cunoscut Laura Cosoi și soțul ei și cum își rezolvă problemele în cuplu, după 10 ani de relație
Am revăzut fotografiile de la nunta voastră, un eveniment discret. Ne poți povesti puțin cum a fost la nuntă?
Ne-am aniversat cei șapte ani de căsnicie la Verona, și a fost superb, iar nunta noastră a fost absolut de vis, pentru că a fost nunta la care am visat când eram mică, cel puțin. Când am crescut, nu m-am mai gândit că vreau să mă mărit. (râde) Am respectat destul de mult din tradițiile pe care le-am avut în copilărie, de asta am avut o nuntă tradițională în Ardeal. Ceremonia religioasă a avut loc la Iași, în biserica romano-catolică unde am și fost botezată, unde părinții mei au fost căsătoriți.
A fost un moment splendid, o emoție pe care o port în suflet și astăzi, și, ori de câte ori ne aniversăm, mă uit la pozele de la nunta noastră și mi se pare că a fost un vis împlinit. Dincolo de asta, au fost, evident, în familia noastră tot felul de momente mai grele, când am pierdut persoane dragi, când s-au îmbolnăvit oameni dragi, dar ne-am sprijinit unul pe celălalt și Cosmin a fost alături de mine tot timpul, nu doar în momentele fericite, ci și când mi-am pierdut tatăl sau… Au fost multe momente mai grele, despre care nu am povestit neapărat public, dar nu pentru că erau de ascuns, ci pentru că nu-mi aparțineau, adică nu puteam să vorbesc public despre ceva ce nu era al meu, ci al celor apropiați.
Cum a fost Laura Cosoi cerută în căsătorie
Chiar, cum ai fost cerută în căsătorie?
Am fost cerută în căsătorie în biserica în care am fost botezată și unde ne-am și căsătorit. Pe data de 4 aprilie, era ziua de Paște la catolici, iar Cosmin știa că eu merg la biserica veche să mă rog, înainte să merg la slujba de Înviere. Nu era nimeni în biserică, în afară de noi doi, și am închis ochii, fiindcă mă rugam. Deodată, am auzit pe fundal melodia noastră de la Grimus, „Privește-mă se numește. Am deschis ochii, iar lângă mine era Cosmin, care îngenunchea, cu inelul, și în spate erau părinții noștri, sora mea și sora lui… Am plâns câteva zile, de emoție.
„Noi ne-am cunoscut în 2003, jucam în La Bloc'
Tu și Cosmin cum v-ați cunoscut? Îmi amintesc că au apărut niște poze de la un club din Centrul Vechi, care v-au dat relația în vileag… Povestește-ne tu, mai bine!
Ah, nu! Atunci nu eram împreună. Noi ne-am cunoscut în urmă cu mulți ani, în 2003. Eu pe atunci jucam în „La bloc, el nu trăia în București, dar ne-am întâlnit la un restaurant. Atunci n-am vorbit, el doar m-a văzut, eu doar îl știu așa ca energie, că era la masa de lângă, și la câteva luni după aceea ne-am întâlnit la munte, la Predeal. A venit la mine, mi-a zis că m-a văzut cu ceva timp în urmă și că a vrut să mă cunoască și, în fine, am făcut o poză atunci, pe care o avem și astăzi. Este, practic, poza din seara în care ne-am cunoscut, deci în 2003.
N-am avut niciodată nimic în comun mai mult de o prietenie, amiciție, în toți anii ăștia, fiindcă fie el era într-o relație, fie eu eram, motiv pentru care nu s-a potrivit. Cam așa ne-am cunoscut, și apoi ne tot vedeam, mai beam câte-un suc, mai povesteam la telefon, că eram amici și nu mi se părea c-o să fim vreodată împreună, nici nu se punea problema. Și, deodată, ne-am apropiat mai mult și am devenit un cuplu. Dar poza aceea era mai veche, era de pe vremea când eram amici, nu eram iubiți atunci, și ne și știam de mult. Iar în vileag ne-am dat noi, în sensul că am postat eu pe blog că am început o relație nouă, fără să fie paparazzii, că n-au avut poze cu noi decât după mult timp.
Sursă foto: Instagram, Facebook, Deers Photography
Urmărește-ne pe 
