Carmen Trandafir a fost profund marcată de moartea Mihaelei Runceanu. Cea din urmă, decedată din 1989, i-a fost profesoară lui Carmen Trandafir, vreme de un an. Deși nu au petrecut foarte mult timp împreună, s-au atașat extraordinar de mult una de cealaltă. Astfel, odată cu pierderea regretatei artiste, Carmen s-a simțit de parcă ar fi rămas fără mamă. Iată ce sfaturi a primit de la marea solistă!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
Care a fost cel mai frumos moment din viața ta, dar cel mai greu?
Cel mai frumos moment a fost… De fapt, au fost mai multe: acela când am aflat că sunt însărcinată, când i-am văzut inimioara Anei bătând la ecograf, când s-a născut Ana. Cel mai greu moment a fost atunci când mi-a murit bunica. Asta îmi vine în minte acum. Și Mihaela Runceanu. Am ținut foarte mult la ea.
Citește și: De ce Bianca Drăgușanu nu bea niciodată alcool: „Sunt foarte mândră de mine'. Ce probleme de sănătate are
Cum a marcat-o pe Carmen Trandafir moartea Mihaelei Runceanu
Cât de mult te-au ajutat sfaturile Mihaelei Runceanu în carieră?
Mihaela Runceanu a murit în 1989. A fost profesoara mea timp de un an, aproximativ. Nu am apucat mai mult, dar a fost intens. Am învățat atât de multe în anul acela de la ea, eu nefiind nici măcar oficial în catalogul școlii. Eram prea mică de vârstă, dar ea și-a dorit să fiu acolo, după ce m-a ascultat.
M-a dus la ea Sorina, sora mea, care deja intrase la clasa Mihaelei. I-a zis: „Am și eu o soră… Ea a întrebat-o câți ani am, a vrut să mă asculte și i-a plăcut mult de mine. „Rămâi alături de noi neoficial. Nu pot să te pun în catalogul clasei, dar ești foarte bună, mi-a spus. Uite, am avut noroc, că putea să mă amâne până mai creșteam și nu mai apucam nici anul acela să iau ore cu ea.
„Asociez, din păcate, numele ei cu tragedia'
Ce ți-a rămas în amintire legat de ea?
În afară de rigoare și niște sfaturi, care mi-au rămas în minte, când spun Mihaela Runceanu, nu mă pot duce cu gândul decât la dramă. Asociez, din păcate, numele ei cu tragedia. Și amintirile mele se leagă mult de cele de la cimitir, îți spun sincer. E marcant. O vreme, am fost toți căzuți, deprimați, la o vârstă mică. Am vorbit cu mai mulți, era senzația aceea că îți pierzi mama, părintele. Exact așa a fost, fără exagerare! A trebuit să stăm la bunici o vreme, ca să schimbăm mediul. Mama ne-a dus la ei. A fost exact ca și cum ne-am fi pierdut mama.
Iar atunci când a venit o altă profesoară în loc și am văzut-o intrând în clasă, ne întrebam toți ce caută ea acolo. Fiecare în sufletul lui spunea că nimeni nu o poate înlocui. Dar asta se întâmpla din cauza durerii și a pierderii suferite. Însă am rămas cu niște sfaturi care mi-au folosit: „Să ai încredere în tine, că poți ajunge unde vrei, îmi spunea mereu. Și mai spunea să las timiditatea deoparte. Atunci mi-a fost greu, dar pe parcurs, trecând anii, tot timpul am avut în minte mesajul ei, cuvintele ei. Și, ușor, ușor, m-au ajutat.
„Când o să fii pe scenă, să-ți imaginezi că ești cântăreața ta preferată. Când i-am spus că pe Whitney Houston o prefer, mi-a zis așa: „În momentul în care intri pe scenă, mintea ta spune că ești Whitney. Te pui în pielea ei. Am aplicat asta și, într-adevăr, m-a ajutat. Am încercat să văd cum ar fi dacă aș fi Whitney cu publicul în față. A mers. Am dat tot din mine și se pare că m-a ajutat asta. Prima dată când am aplicat acest sfat a fost la Mamaia, în 1991, la prima mea participare serioasă la un festival mare, unde am obținut Premiul 1.
Carmen Trandafir, amintiri prețioase despre debutul carierei sale
Ai devenit cunoscută pe când erai elevă. Ce spuneau colegii și profesorii?
Nu am simțit niciun fel de invidie. M-au sprijinit, mă ajutau, dacă lipseam ziceau: „Nicio problemă. Mă sprijineau toți, de la directoarea de la „Hasdeu, doamna Irinel Chiran, și până la profesori: „Dacă lipsește Carmen, să o înțelegem, e cântăreața noastră. Și colegii la fel spuneau. În pauze, le cântam. Dacă aveam o oră în care nu făceam nimic, că nu aveam profesor, eu le cântam colegilor toată ora. Mă puneam în fața clasei și colegii mei erau publicul. Am fost un grup bun și am fost întotdeauna apreciată de ei. Și ei s-au purtat frumos cu mine, dar e drept că nici eu nu îmi luasem nasul la purtare, ca să spun așa.
A fost o perioadă frumoasă. Când am participat la festival, urma să dau treapta a doua, iar a doua zi după ce am cântat aveam examen. Am venit în București cu avionul, am dat examen de treaptă, m-au filmat cei de la TVR… Cred că era ceva interesant atunci că un participant la festival dădea treapta. Nu știam dacă să mă mai întorc la gală sau nu. Și bine am făcut, pentru că am obținut Premiul 1. Peatunci nu se spunea, nu aflai din timp dacă iei premiu sau nu. Nu vorbea nimeni din juriu decât în ziua respectivă sau cu puțin înainte.
Care a fost cea mai frumoasă amintire din cariera ta?
Au fost două momente: participarea la Festivalul Mamaia și când am obținut Orfeul de Aur, în Bulgaria. Au fost două participări importante și am fost premiată la amândouă. Au rămas pentru mine momente de referință.
Sursă foto: Facebook, Instagram, Arhivă VIVA!
Urmărește-ne pe 
