Mihai Bobonete e cunoscut acum în toată țara, însă puțină lume știe când și-a descoperit, de fapt, comediantul pasiunea pentru stand-up și actorie. Actorul, cunoscut ca Bobiță din Las Fierbinți, se orientase inițial către un alt domeniu, cel al inginerii, dar s-a răzgândit și s-a mutat la București. Iată cum au reacționat părinții săi, după ce au auzit de planurile de viitor ale fiului lor!
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!
Mihai, cu sau fără voia ta, ești asociat cu umorul, toți se așteaptă să râdă de îndată ce te văd… Te deranjează asta, se întâmplă să nu fii luat în serios în cele mai nepotrivite momente?
Da, se mai întâmplă și câte o situație mai neplăcută, dar rar. Pe o cursă Tarom, eram poziționat în prima parte a aeronavei pe primele locuri, în fața mea a leșinat o domnișoară și, fără să știu ce să fac, m-am ridicat să întreb pasagerii dacă e vreun medic printre ei și toți auînceput să râdă. S-a rezolvat până la urmă cu bine.
Citește și: Cum se comportă Mihai Bobonete în rol de tată:„Mi-am dat seama că și copiii ne educă pe noi’/ EXCLUSIV
Citește și: Irinel Columbeanu, după ce Monica Gabor s-a întors în România:'Nu știu dacă…'
Când și-a descoperit Mihai Bobonete pasiunea pentru stand-up și actorie
Deși nu pare, să aduci zâmbetul pe buzele oamenilor este una dintre cele mai dificile îndeletniciri, dar ție îți iese la perfecție, și asta vine, cu siguranță, dintr-o profunzime pe care puțini o ghicesc la tine. Când ți-ai descoperit harul ăsta și când ai știut că asta e ce trebuie să faci în viață?
Târziu, undeva după vârsta de 18 ani. Mi-am dat seama că ceva trebuie să dau mai departe, ca în filmul ăla cu același nume, m-am gândit că ar fi bine ca pe oricine întâlnesc în oricare dintre zilele mele să îl fac să zâmbească, iar mai apoi, odată cu vârsta și drumurile vieții, m-am dus spre scenă.
Mi-ar plăcea să ne întoarcem puțin în trecut și să ne povestești despre copilăria ta, fiindcă sunt convinsă că de acolo a pornit totul… Care sunt amintirile tale cele mai de preț?
E greu să răspunzi subiectiv la o astfel de întrebare, copilăria mea este plină de amintiri în mare parte plăcute, dar nu tot timpul „de acolo pleacă totul, nu. În copilărie am fost un fel de om, la adolescență altul, iar acum sunt versiunea 3.0. Îmi amintesc cu drag de copilăria mea petrecută atât în zona Olteniei, cât și în Ialomița, două locuri atât de diferite și totuși atât de asemănătoare prin ceea ce am trăit atunci acolo. Bunicii, prietenii, praful de la țară, părinții care munceau din zori și până în creierii nopții, totul m-a ajutat să îmi pictez un tablou demn de Luvru despre copilăria mea.
Erai de pe atunci un copil haios, pontos, te țineai de năzbâtii? Știu că făceai cumva „naveta între Craiova și Giurgeni, de la părinți la bunici, și îmi imaginez că ai avut o anumită libertate de mișcare. Nu știu, te văd cumva ca pe un fel de Nică al lui Ștefan a Petrei. Mă înșel?
Nu mai țin minte cât de pontos eram, dar sigur făceam năzbâtii în măsura în care orice copil le făcea pe atunci. Îmi aduc aminte că am dat un stilou cu peniță de aur care costa 300 de lei pe o surpriză Turbo care nu se prea găsea… A, și pentru o curea, dar cureaua doar am simțit-o. (râde) Era frumos că mă puteam plimba dintr-un loc în altul și a fost bine că mi-am prins și bunicii în putere, pentru că mi-au dat ceea ce îmi lipsea de la părinți. În general, sunt foarte recunoscător pentru copilăria pe care am avut-o, pentru că, pe lângă traumele aferente perioadei, ea vine la pachet și cu multă fericire.
Mihai Bobonete și Mihai Rait, fratele lui din Las Fierbinți, au fost colegi de școală
Puțini știu că tu și Mihai Rait, fratele tău din „Las Fierbinți, ați fost colegi în școala generală și că vă leagă o prietenie de decenii… Cum erați pe atunci și cum a evoluat relația voastră de-a lungul anilor? Și spune ne, te rog, și povestea tatuajelor pe care vi le-ați făcut amândoi pe picior!
O nebunie a tinereții noastre timpurii, un acces de teribilism și poate un fel de pact pe care l-am semnat amândoi pe viață.
Cum au reacționat părinții tăi când le-ai spus că vrei să renunți la inginerie și să pleci din oraș? Te-au sprijinit sau dimpotrivă? Au crezut în talentul tău?
Tata a fost puțin sceptic și puțin dezamăgit, dar mama mi-a fost aproape și mi-a suflat în pânze vântul necesar călătoriei mele în viață.
Sursă foto: Instagram, PRO TV