Flora Năstase este cunoscută în toată țara drept „Regina Blănurilor', însă puțină lume știe când și cum și-a descoperit ea, de fapt, pasiunea pentru blănuri. Ne-a dezvăluit povestea în urmă cu câteva luni, în revista VIVA!, și ne-am gândit că e timpul să o aflați și voi. În cele ce urmează veți afla și cum și-a câștigat vedeta primii bani, dar și ce sfaturi prețioase a primit de la bunica ei.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
De unde pasiunea pentru blănuri?
Pasiunea mea pentru blănuri a venit oarecum, ca să zic așa, la pachet cu pasiunea pentru haine și pentru bani. Mama mea, în vremea comunismului, creștea animale. Avea o crescătorie mare de animale și, lăsând la o parte că era chiar în centrul Bucureștiului, lângă Primăverii, și că trebuia să fie bec, nu trebuia să existe miros, zgomot, dar acestea sunt amănunte… Nu oricine putea să facă în vremea aceea ceea ce făcea mama mea.
Când și-a descoperit Flora Năstase pasiunea pentru blănuri și cum și-a câștigat primii bani
După ce am intrat la facultate, în anul I, voiam bani. Și mama mi-a zis așa: „Vrei bani?. „Da!, i-am spus. „Poți să îi faci! Îmi faci curat la animale, le dai mâncare și îți dau atâta, mi-a răspuns. Și așa a început totul. După ceva timp, am văzut eu cam cum se câștigă banii.
Am început să import și eu propriile mele animale. Mama m-a lăsat să le cresc acolo, laolaltă. Le vindea și pe ale mele, și cam așa a fost situația. Se leagă cu pasiunea mea pentru haine, pentru că îmi și făceam haine în acea perioadă. Era o stare de… nu neapărat ilegalitate, dar foarte puțină lume făcea lucrul acesta.
„Mama a fost o femeie foarte întreprinzătoare, foarte isteață'
Nu era voie să ai astfel de afaceri?
Era voie, pentru că aveam voie să fim crescători, eram autorizați, dar foarte puțină lume putea să facă așa ceva. Puteam să desfacem produsele în sistem de consignație. Dar, repet, foarte puțină lume făcea așa ceva, deoarece era foarte complicat. Erau niște standarde pe care trebuia să le respecți, cu inspecții de sănătate, cu foarte multe lucruri. Dar mama a fost o femeie foarte întreprinzătoare, foarte isteață.
Din câte știu, hainele ți le realizai la o croitoreasă a bunicii sau a mamei…
Acest lucru s-a întâmplat în copilăria mea. Vezi, de aceea, ceea ce faci din pasiune poți să faci toată viața și nu îți pare greu. În copilăria mea, nu neapărat timpurie, ci medie, nu erau așa de multe haine. Oamenii făceau cadou cupoane, metraje, care erau materiale fine, organza, poplin de mătase… așa erau vremurile. Și eu primeam cupoane, iar unele erau pentru cămăși de noapte, care în acea vreme erau din organza, nu din bumbacul acesta chinezesc sau poliesterul acesta îngrozitor, care este acum.
Deci, o cămașă de noapte era mai prețioasă decât o rochie în ziua de astăzi, ca material. Eu eram mică, în clasa a treia sau a patra, cred. Iar noi aveam o croitoreasă a noastră de cartier, a bunicii mele. Și, în loc să-mi fac cămășuță, eu mergeam la Fira – așa o chema, Dumnezeu să o odihnească! – și ziceam: „Eu aș vrea o rochiță așa și așa. Ea era o femeie simplă, cred că nici nu avea școală, dar era talentată și făcea ceea ce îi ceream eu. Cred că aveam în jur de 11 ani. Așa a fost. Apoi, am mai crescut, erau reviste gen Burda și mergeam la ea și făceam modelul după revistă.
Flora Năstase: „Femeile se expun prea mult, frumusețea este vulgară'
Erau mai manierate femeile pe vremuri? Mai educate?
Mult, mult! În primul rând, erau educate. Aveau bun-simț. Era cu totul altceva. Astăzi, femeile sunt… nici nu știu cum să spun. Poate că femeile care se expun nu sunt acestea sau nu știu… Vezi, se întâmplă ca și cu femeile frumoase. Foarte multă lume spune: „Am fost în Italia. Nu am văzut nicio femeie frumoasă. Păi pe acestea nu le vezi. Pe femeile frumoase și bogate nu le vezi decât dacă ești în cercul lor.
Probabil că așa se întâmplă și aici cu femeile manierate. Femeile se expun prea mult, frumusețea este vulgară. Pe vremuri, exista o pudoare. Exista un bun-simț cu care veneau de acasă. Nu puteai să fii altfel. Familia nu îți permitea să fii altfel. Eu îmi aduc aminte că singurele farduri ale mamei mele erau un ruj de buze și poate, foarte rar, puțină pudră. Nu exista să nu ai o ținută decentă. Ce se întâmplă acum… este o evoluție. Așa se zice.
„Poate că te prefaci că ești frumoasă, dacă îți mai faci niște injecții din acestea care îți modifică fața, dar nu…'
Mai sunt valabile în ziua de azi sfaturile bunicii?
Eu cred că sunt mai valabile ca oricând. Problema este ca persoana căreia i se adresează aceste sfaturi să le și înțeleagă. Și pentru a le înțelege trebuie să ai educație și cultură. Acestea vin de acasă, nu poți să le dobândești. Educația, dacă nu o ai, nu poți să te prefaci că o ai! Cultura, dacă nu o ai, nu ai cum să te prefaci că o ai!
Poate că te prefaci că ești frumoasă, dacă îți mai faci niște injecții din acestea care îți modifică fața, dar nu poți să te prefaci în ceea ce privește bunul-simț, educația și cultura, dacă nu le ai de acasă. Și atunci, nu oricine poate să înțeleagă „sfaturile bunicii, ca să spunem așa. Trebuie să ai o condiție morală ca să poți să înțelegi aceste lucruri și trebuie să și poți să le aplici și să le practici. Pentru că ele nu sunt la îndemâna oricui.
Ce nu ar trebui să îi lipsească din geantă unei femei cochete sau care sunt lucrurile de care trebuie să țină cont aceasta? Să nu fie vulgară, să nu epateze?
Ne întoarcem la ce spuneam. Dacă educația nu e de acasă, nu poți să faci diferența între „a fi elegantă și între „a epata. Nu ai cum! Nu îți este la îndemână. Eleganța nu este ostentativă niciodată. Femeia nu trebuie să arate ca o pictură. Fața ei nu trebuie să arate ca cea a unui clovn. Mă uit acum și văd că există o modă în care, la fetele tinere, colțurile gurii sunt ridicate în sus. Așa, și aici, la mijloc, buzele sunt ca niște petale. Exact ca la clovni, pe vremuri.
Dacă nu ai o elementară educație a bunului-gust și a frumosului, devii ridicol. Dar tu, ca persoană, nu sesizezi că ești ridicolă. Aici este drama. Și atunci, nu ai ce să faci. Societatea se separă, oamenii se separă. Oamenii care sunt de o anumită calitate stau împreună, ceilalți stau tot împreună. Rar îi vezi pe unii la un loc cu ceilalți, pentru că nu rezonează. Iar calitatea înseamnă cultură, stilul înseamnă educație, vestimentația înseamnă, în primul rând, decență, pentru o femeie. Ce să spun? E greu!
Sursă foto: Facebook, Dumitru Angelescu
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
