Antonia Vasalache, o fetiţă de 10 ani din Târgovişte, este noua bursieră a Jurnalului de fapte bune. „Buburuza', aşa cum mai este strigată prin sala de antrenamente, este campioana naţională la judo la categoria ei de vârstă şi munceşte, luptă, se antrenează, având în minte un singur scop: acela de a ajunge într-o zi precum Alina Dumitru, marea noastră campioană de judo, modelul ei sportiv.
de Gabriel Peneş
„Buburuza’ îşi fixeaxă ferm degetele în kimonoul adversarei şi, cu o forţă pe care nu i-ai putea-o bănui la prima vedere, o proiectează peste şold, într-un „harai goshi’ – aşa cum se numeşte procedeul – executat practic perfect.
„De mică avea o forţă incredibilă. Nimeni nu ştie de unde. Dar ţin minte că avea doar vreo 3 ani şi dacă o rugam să-mi aducă o cană cu apă, venea cu bidonul de 5 litri. Dar nu aşa, târât pe jos, ci purtat în mână, fără să atingă pământul. Şi niodată n-a căzut, nici măcar când cobora în viteză scările sau chiar coasta dealului’, spune Ioana, sora mai mare cu 11 ani a Antoniei, ea însăşi fostă practicantă de kickboxing şi cea care a îndrumat-o pe Antonia spre judo.
Când o vezi prima oară, poţi avea impresia că cineva ţi-a făcut o glumă. Priveşti spre o puştoaică delicată, subţirică, cu aşa aparenţă de fragilitate încât o vezi mai degrabă jucându-se cu păpuşile ori desenând floricele şi animăluţe pe vreo coală de hîrtie. „Astea sunt pentru copiii mici’, spune Antonia fără drept de apel. Culmea este că printre marile ei pasiuni extrasportive se află inclusiv desenul, dar şi confecţionarea cu mâna ei a tot felul de obiecte decorative. Asta când nu urcă pe dealurile satului bunicilor sau nu călăreşte pe Taşa, calul pe care l-a crescut chiar ea, după ce tatăl său l-a salvat, pentru 50 de lei, de la o moarte teribilă prin abatoarele zonei.
Dar, de aproape 2 ani, cuvântul de ordine în viaţa Buburuzei este judoul. Până atunci, nici nu ştia ce înseamnă.
Citeste continuarea AICI