Andi Moisescu crede cu tărie că generațiile tinere vor reuși să schimbe ceva, iar în aproape trei decenii de televiziune a pus umărul din plin la asta. Vedeta Pro TV este dovada vie că, în România, se poate face televiziune de calitate fără compromisuri și că mentalitățile pot fi schimbate, în timp.
De 28 de ani, Andi Moisescu le intră românilor în case, mai întâi prin intermediul radioului, iar apoi al televiziunii, fiind una dintre vocile cu multă greutate din mass-media. Are umor, bun-simț și o inteligență sclipitoare, valori tot mai rare, dar care fac diferența între profesionalism și diletantism și ne dau speranța că emisiunile de televiziune de calitate nu vor dispărea. Andi ne-a povestit despre începuturile carierei sale, despre emoțiile și gafele inerente ale unui începător, despre proiectele sale de suflet, despre familia sa, într-un interviu pentru VIVA!ro, în care răspunde sincer și cu umor, în stilul care l-a consacrat.
VIVA!ro: În 1990 vindeai ziare, deci se poate spune cu adevărat că ai început de jos. Te gandeai atunci că, 28 de ani mai târziu, tu o să fii uneori știrea’ de prima pagină?
ANDI MOISESCU: Poți pune pariu că nu mi-a trecut o clipă prin cap așa ceva. În momentul ăla nu știam prea bine nici ce fac, dar ce înseamnă o știre de prima pagină. Am un singur aliat în apărarea mea. Aveam doar 17 ani când se întâmpla asta. 18 am împlinit în direct la Unifan Radio, în clipa în care eram deja angajat acolo de o jumătate de an.
La începuturile carierei, timp de șase ani de zile, ai lucrat la radio. Ce te-a determinat să alegi televiziunea?
Îmi amintesc doar ce m-a determinat să nu aleg televiziunea în ultimii 2 ani de radio, când mi se tot făcea propunerea asta. Eram pur și simplu înspăimântat de ideea că o să mă și văd, în condițiile în care mă obișnuisem doar să mă aud. Cert e că până la urmă, într-un moment de rătăcire cred, am cedat și m-am dus să dau probă pentru Ora 7, Bună dimineața. Am fost atât de speriat de actul ăsta de curaj, încât n-am îndrăznit să mărturisesc nimănui ceea ce urma să fac. Am zis doar „fie ce-o fi’ și m-am aruncat.
Ce e mai greu, să fii om de radio sau de televiziune? Faptul că la radio ești doar o voce’ te ajută să-ti maschezi emoțiile sau dimpotrivă? Ai gafat vreodată la o emisiune în direct?
E adevărat, în cazul meu, cel puțin, emoțiile au fost mult mai puternice la televiziune decât la radio. Deși îmi amintesc că-n prima zi de radio, în primăvara lui 90, tremuram tot și când am deschis microfonul am început să transpir pe loc, de mi-era și frică să nu facă scurtcircuit mixerul audio din fața mea. Cât despre gafe, în toți acești 28 de ani pe care i-am adunat până acum în media, cred c-au fost unele mai frumoase ca altele. Numai cine nu îndrăznește nu greșește.
Povestește-ne care a fost cel mai amuzant, dar și cel mai jenant moment furnizat de un invitat…
Îți spun sincer că mi-am educat memoria să păstreze doar momentele plăcute, în general. Cumva, cele mai amuzante provin din perioada de radio 90-96. Îmi amintesc că-n 90, chiar de ziua mea, am avut petrecerea live, chiar în studio, la radio. A fost o hărmălaie de nedescris, profitând și de faptul că încă nu exista legislație în audio-vizual, deci cu atât mai puțin CNA, dar mai ales datorită unei propuneri care mi-a aparținut și care a fost îmbrățișată imediat de toți colegii. Le-am sugerat să păstrăm toate microfoanele în permanență deschise, ca să audă toți ce se petrece de fapt la un post de radio. Habar n-aveam eu atunci că asta urma să se cheme, peste ani, Reality Show. Cert e că, în final, directorul de programe a apelat la bodyguarzi, pentru că nu s-a mai putut înțelege cu nimeni în momentul în care eu am trecut la butoane, mixând în continuu Pump Up the Jam la bătaie, de pe două pick-up-uri, în timp ce toți ceilalți băteau în ce apucau și faceau orice le trecea prin cap pentru a ține ritmul. Imposibil de imaginat o astfel de scenă azi, live, pe un post de radio.
Crezi că showbizul actual se îndreaptă spre o direcție bună? Ce ai schimba dacă ai putea?
Cu tot respectul, nu mă preocupă evoluția showbiz-ului autohton, ci doar evoluția mea. Showbiz-ul e liber să zburde încotro vrea el. Am încercat întotdeauna să mă țin departe de el și să-mi văd de drumul meu.
Apropo TV este proiectul tău de suflet. Deja sunt celebre tricourile tale cu mesaje uneori ilare, alteori ironice și deseori amare, cele mai multe la adresa oamenilor politici. Crezi că în țara asta se va schimba vreodată ceva, că tu vei reuși să schimbi ceva?
Cred că-n orice țară din lume se va schimba ceva, dacă cineva va schimba ceva. E un exercițiu pe care, ne place, nu ne place, fiecare dintre noi are datoria să-l încerce măcar, dacă, sigur, își dorește schimbarea. În caz contrar, ce să zic, sincere felicitări. Oamenii sistemului au făcut minuni în 28 de ani, reușind să țină cu dinții de pârghiile și privilegiile pe care nu le-au scăpat o clipă.
Promovezi tineri smart din toate domeniile. Pe ce criterii îți alegi invitații? Este the next generation soluția problemelor noastre de azi?
Cred foarte mult în generațiile tinere. De fapt, în ele îmi e speranța. Eu mă tot străduiesc să mă vindec de toate defectele moștenite din perioada comunistă și, deși insist, tot simt că mai e ceva în neregulă acolo, de fiecare dată când verific. Generațiile tinere au această șansă. De a clădi, în ele, pe curat. După care, libere, să aibă curajul necesar să construiască și în jurul lor.
Ești jurat la Românii au talent și s-ar zice că le-ai văzut deja pe toate, dar încă mai sunt oameni care reușesc să te impresioneze. Cine a fost concurentul care te-a lăsat fără cuvinte din toate cele 8 sezoane?
Cred că am avut cel puțin un concurent pe sezon care m-a lăsat fără cuvinte. Dacă nu cumva chiar mai mulți. Unora le-a oferit recompensa mult visată, Golden Buzz, altora doar aprecierile mele sincere, pentru că așa cum sper că se știe, am un singur Golden Buzz la dispoziție pe sezon. Nu de puține ori s-a întâmplat să văd concurenți care-mi taie răsuflarea după ce-am apucat să apăs butonul auriu, chiar dacă în montaj ei apar înaintea acestui moment. Am simțit nevoia să fac precizarea asta, pentru că lumea e uneori intrigată de ce nu le-am oferit altora această formă de apreciere.
Tu, Andra, Mihaela și Florin Călinescu aveți o chimie specială și va completați reciproc perfect. Sunt totuși și momente în care se rupe lanțul de iubire’? Va mai și certați uneori?
Lanțul de iubire nu se rupe. Dar după 13 ore de filmare efectivă pe zi, e posibil să mai și obosim. Nu ne certăm, căci nu mai avem vârsta. Dar putem fi în anumite momente mai puțin prietenoși. E posibil.
Cu atâtea proiecte în derulare, mai ai timp și pentru viața personală sau familia te vede mai mult la televizor?
Întotdeauna timpul pentru familia mea e pus deoparte. Nimeni și nimic nu se poate atinge de el. E un principiu la care țin și pe care sunt pregătit să-l apăr, oricare ar fi costurile.
Nu e un secret pentru nimeni că ai ales să devii vegetarian. Sunt și momente în care te abați de la stilul de viață sănătos, îți face cu ochiul câte o friptură?
Nu e un secret pentru nimeni că am ales să nu devin nimic în mod special, ci doar să încerc să mănânc cât mai sănătos, sigur, în limita stocului disponibil. Ca-n viața, mai ales ca-n viața mea extrem de agitată, există întotdeauna excepții. Pe care le fac cu sufletul împăcat, pentru că n-am fost niciodată adeptul radicalismului. De niciun fel.
Dar David și Luca? Ei sunt la vârsta la care cel mai bun prieten al puștilor e fast-food-ul… Cum gestionați tu și Olivia problema?Cum putem și noi mai bine. Eu am încercat întotdeauna să-mi educ copiii prin exemplul personal. Până acum mi-a ieșit.
Dacă nu ai mai face televiziune, ce meserie crezi ți s-ar potrivi? Ce altceva te vezi făcând?
Teoretic, aș putea face orice meserie de pe fața pământului, pentru că aș pune mâna și aș învăța-o. Practic, aș prefera să fie una dintre pasiunile mele. Slavă Domnului, nu sunt puține.
Ai vreo plăcere vinovată’ la care nu poți renunța?
Da. Mă străduiesc să zâmbesc chiar și atunci când îmi vine să urlu.
Ești mulțumit de viața ta de acum?
Nu m-aș plânge, căci l-aș mânia pe Dumnezeu.