Au trecut 24 de ani de la moartea lui Puiu Călinescu, unul dintre cei mai mari actori de comedie pe care i-a avut România. Aurelian Temișan și Alexandru Arșinel își amintesc cu drag momente din turneele prin țară cu maestrul comediei și au povestit unele dintre cele mai amuzante întâmplări, în care regretatul Puiu Călinescu i-a făcut să râdă în hohote.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!
Puiu Călinescu a încetat din viață la vârstă de 77 de ani, pe 16 mai 1997, în urma unui infarct. Pe 21 iunie ar fi împlinit 101 ani. Maestrul comediei românești era la fel de haios și în spatele camerei de filmat, iar cei care au avut norocul să-l aibă în preajmă confirmă asta.
'Îmi aduc aminte ca azi că eram în turneu cu diverşi colegi, iar colegul meu de cameră era nimeni altul decât Puiu Călinescu. Cum seara jucam la teatre, dimineţile ni le petreceam pregătindu-ne pentru ceea ce avea să urmeze. Aşa se face că, într-un moment dintr-acesta, am decis că a venit timpul să-mi calc cămaşa preferată. Şi o făceam extrem de grijuliu.
La un moment dat, Puiu Călinescu a devenit brusc interesat de mişcările mele. Aplecat spre mine mi-a şoptit misterios: . Totul însoţit cu figura lui foarte cunoscută. Vă daţi seama că am început să râd. Dar Puiu, foarte serios, mi-a zis categoric: . Şi a luat fierul de călcat din mâna mea şi a început o lecţie demonstrativă fără egal.
Dădea din mâini, îmi povestea, adăuga la mimică şi gesturi tot felul de poante. Ce mai, râdeam de mă tăvăleam. La final, am realizat grozăvia. Fierul de călcat îmi arsese cămaşa preferată. Şi am intrat aşa pe scenă, cu o gaură în ea. Dar nu te puteai supăra pe Puiu Călinescu', a povestit Aurelian, pentru impact.ro.
Citește și: Mircea Badea, șocat de moartea lui Florin Condurățeanu: „Era cel mai iubitor om. Poate că de-asta inima…’
Citește și: Trecutul neștiut al lui Florin Condurățeanu. A avut o viață tumultuoasă, ca jurnalist
Citește și: Florin Condurățeanu, ultimul interviu. Ce regret avea: „Destinul m-a îmbrâncit să nu pot…'
'Luam întotdeauna bătaie, indiferent că jucam macao sau şeptică'
Aurelian Temișan și-a amintit și partidele de cărți de joc, pe care le încingeau, în lungile turnee prin țară:
'Jucam multe partide cu el, fiindcă nu atât jocul de cărţi în sine era pasionant, ci tot ce se construia în jurul lui. Râdeam de mimica lui, de jocul mâinilor, pe care nu l-am putut niciodată urmări pe deplin, de bancurile lui. Luam întotdeauna bătaie, indiferent că jucam macao sau şeptică. Nici nu mai conta!'.
„Spectacolul era garantat fără să scoţi o frază pe gură„
Și Alexandru Arşinel are un munte de amintiri cu regretatul artist Puiu Călinescu.
'Până în 1990 se organiza o tradiţie absolut delicioasă, azi complet dispărută. Meciuri demonstrative de fotbal, pe diverse stadioane din ţară, între o echipă de comedianţi, şi o selecţionată de fotbalişti old-boys.
Ei bine, Puiu Călinescu nu lipsea niciodată. Era un fel de club al actorilor rapidişti, ca Nicu Constantin, Alexandru Lulescu şi Puiu Călinescu. Totul se făcea din mimică, fiindcă nu puteai urla ca să te audă un stadion întreg.
Îmi amintesc că aveam o metodă clasică de a ataca. Înconjuram toţi mingea, făcând un cerc în jurul ei, şi aşa avansam spre poartă!'. Publicul era în delir: 'Ceilalţi parteneri de joc se ţineau cu mâinile de burtă. Ajunşi în faţa porţii adverse, începea numărul special al lui Puiu, a cărui misiune era să marcheze.
Domnule, începea o bâţâială a lui Puiu fără egal. Se îndoia, se sucea, se strâmba, dar ce nu făcea! Lovea aerul, pământul, colegii, niciodată mingea! Râdeam şi noi, colegii, care-l ştiam bine.
Spectacolul era garantat fără să scoţi o frază pe gură. Tare păcat că vremurile acelea au apus!', ne-a spus Alexandru Arşinel, pentru impact.ro