Mariusan este abia la început de carieră, pe care speră s-o încununeze cu o participare reuşită la Olimpiada din 2020. Acum are şase ani de atletism la activ şi o mulţime de rezultate la care nici nu ar fi visat la început de drum.
„Eram elev la şcoala din Mărăcineni, în clasa a V-a, când i-am atras atenţia antrenoarei. M-a remarcat dintr-o întâmplare şi a abordat-o pe mama, încercând s-o convingă să mă lăse la antrenamente.’
Iar mama nu a vrut: „aveam mai multe motive, dar toate cu substrat financiar. S-ar fi ajuns ca toţi trei să facem naveta la Piteşti, Alina la şcoală, eu la serviciu, Mariusan la antrenamente, şi pur şi simplu nu ne-am fi permis’.
În plus, nu-i dădeau pace toate gândurile şi speranţele pe care le nutrea pentru mezinul casei. Provenită dintr-o familie săracă din Teleorman, în care mersul la şcoală era considerat un lux, Veronica a reuşit să termine 12 clase şi de peste zece ani lucrează ca recepţioneră la un hotel celebru din Piteşti.
„De la Mariusan îmi doream să ajungă să facă bani, să aibă casa lui, să vadă lumea. Când era mic îl luam după mine la serviciu şi când treceam pe lângă vreun şantier îi arătam muncitorii şi îi ziceam, vezi, oamenii aceştia n-au carte, fie pentru că n-au vrut, fie pentru că n-au putut. Apoi îi arătam inginerii şi-i spuneam, vezi, tu aşa trebuie să ajungi, ca aceştia care dau ordine, nu ca cei care dau cu sapa.’
Vezi continuarea AICI