Ștefan Bănică a vorbit întotdeauna cu respect și adorație despre relația cu tatăl lui, cel de la care a moștenit talentul, și nu doar el… Acum, pe urmele actorului calcă fiul său, Radu Ștefan, care duce mai departe tradiția. Iată ce povestește actorul despre legătura specială pe care a avut-o cu Ștefan Bănică Sr.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI!
Ștefan Bănică a avut, la începuturi, o misiune deloc ușoară, dat fiind că era fiul unui mare actor, iar așteptările de la el au fost, evident, imense. Cu aceeași situație se confruntă acum fiul său, Radu Ștefan, care a călcat pe urmele tatălui și ale ilustrului său bunic. Actorul a povestit care a fost relația cu tatăl său, dar și care au fost cele mai importnate lecții primite de la reputatul actor.
Ștefan Bănică, despre relația cu tatăl său
Puțini sunt cei care nu își amintesc de scena în care Ștefan Bănică și tatăl lui au interpretat pe scenă împreună, prin intermediul tehnologiei, o piesă împreună la unul dintre concertele de Crăciun ale artistului. Și mai emoționant a fost poate faptul că li s-a alăturat și Radu Ștefan Bănică, fiul și nepotul celor doi artiști. Chiar și sub formă de apariție video, Bănică Senior a fost o apariție impresionantă. De altfel, întotdeauna fiul său a vorbit cu mândrie și cu multă iubire despre cel care i-a dat viață și l-a ghidat în carieră. Artistul a mărturisit că nu a simțit presiunea celebrității tatălui său.
„Nu, nu aveam niciun fel de apăsare. Din contră, îmi plăcea că oriunde mă duceam cu tatăl meu, toată lumea îl cunoştea, iar lui îi plăcea să stea de vorbă cu oamenii. Şi uneori poate mă deranja faptul că oamenii „furau într-un fel din timpul meu cu el”, a declarat Ștefan Bănică într-un interviu pentru Adevărul.
Citește și: Ce reproșuri îi face Ștefan Bănică soției lui, Lavinia Pîrva: „Că sunt mult prea…'
Mai mult, artistul a dezvăluit că nu a avut niciodată sentimentul că trăiește în umbra tatălui său.
„Nu, n-am avut acest sentiment, pentru că la 18 ani, când am intrat la Institutul de Teatru şi am făcut filmul „Liceenii, popularitatea mea şi a colegilor mei a devenit dintr-odată atât de mare încât nu am avut timp să mă gândesc la asta. A fost un succes timpuriu cu două tăişuri”, a mai spus el pentru sursa citată.
Și totuși, mărturisea actorul, tatăl său a avut anumite temeri în privința drumului ales de către fiul său…
„Nu ştiam atunci ce însemna viaţa de actor, puteam doar să-mi închipui sau să intuiesc. Tatălui meu, probabil, îi era frică să nu clachez în această profesie, să nu fiu apăsat de renumele lui. Dar asta şi pentru că nici eu, la rândul meu, nu-i arătasem sau nu-i demonstrasem că-mi doresc cu adevărat să fiu actor. Şi atunci, cred că avea senzaţia că e vorba doar de un moft, aşa cum îi spun şi eu azi lui Radu Ştefan, să nu fie o formă fără conţinut. Această frică i-a dispărut tatălui meu în momentul în care m-a văzut pasionat şi implicat în tot ceea ce făceam după ce am intrat la Institutul de Teatru. Astăzi îi înţeleg perfect teama, având, la rândul meu, copii. Dar undeva, înlăuntrul meu, de mic copil am ştiut sau am intuit că asta am să fac şi nimic altceva”, a mai dezvăluit el pentru sursa citată.
Ulterior, cei doi, tată și fiu, au jucat împreună și s-au bucurat de un succes extraordinar, la prima apariție împreună pe scenă, la Sala Polivalentă, în piesa „Inspecția”.
„A fost pentru prima oară când am apărut împreună în faţa unui public – erau 5.000 de oameni în sală. Atunci, pe scenă, nu a existat nicio relaţie tată-fiu, el era ditamai actorul Ştefan Bănică, iar eu studentul începător de la Institutul de Teatru – diferenţă de la cer la pământ. Dar a fost una dintre cele mai importante lecţii din care am avut de învăţat. Nu a fost ca la şcoală, de fapt nu avea nicio legătură. La variété şi la revistă e cu totul altceva decât în teatrul clasic – există o dedublare a actorului, există o atenţie la reacţiile publicului, care este integrat în spectacol, iar spectacolul devine interactiv. Toate lucrurile acestea nu aveam cum să le ştiu, indiferent cât mi-ar fi spus alţii, decât să le experimentez eu însumi”, a mai spus el.
Un adolescent timid, dar determinat
Ștefan Bănică a debutat în filmul serial „Eroii nu au vârstă”, alături de Gheorghe Dinică, însă consacrarea a cunoscut-o fără doar și poate cu rolul timidului Mihai, din „Liceenii”. Rol care i s-a potrivit perfect, cu atât mai mult cu cât, acum, actorul a mărturisit că era timid în adolescență.
„Eram un amestec de timiditate şi determinare. Aveam visuri, ca orice adolescent. Asta spun şi azi în concertele mele, că adolescenţa mi se pare cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om, tocmai pentru că vârsta îţi dă posibilitatea să visezi, să nu ai limite. Îmi doream să devin un actor bun, din ce în ce mai bun, să fac teatru, să fac filme, să fac showuri de televiziune, aşa cum îl văzusem pe tata cu Stela Popescu. Nu mă gândeam foarte mult la muzică atunci, deşi visam cu ochii deschişi să cânt în faţa unei săli pline de oameni, care veneau doar pentru mine.
În perioada aceea nu prea exista ideea unui actor care să facă teatru „serios, adică piese clasice de Shakespeare, Cehov, Ibsen, şi care să aibă şi propriile concerte, cu compoziţiile şi versurile proprii. Şi să mai cânte şi la un instrument. Ori, ori! Şi atunci, din această cauză, muzica nu intra în vizorul meu ca o parte din meseria mea, era doar un hobby”, a dezvăluit Ștefan Bănică pentru Adevărul.
Artistul a mărturisit și că, la un moment dat a avut intenția de a pleca din țară.
„A fost doar un moment de furie faţă de nedreptăţile pe care comunismul ne obliga să le trăim atunci. Dar n-aş fi plecat, nu ştiu să vă explic de ce sunt legat de pământul ăsta. Plus că voiam să fac o meserie care se bazează pe cuvânt, pe limba vorbită, şi atunci ar fi fost mult mai greu să fac asta afară, într-o limba străină, mai ales în teatru. Aşa gândeam pe atunci”, a mai spus Ștefan Bănică pentru sursa citată.
Urmărește-ne pe 
