Cine îl cunoaște pe Smiley știe că nu-i ajunge niciodată timpul. Pandemia de coronavirus l-a forțat să o lase mai moale cu „alergatul și ne-a împărtășit câteva detalii din viața lui! Artistul s-a deschis și ne-a vorbit și despre cel mai greu moment din viața lui.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!
Ce mai faci, „străine? După cum spune piesa lansată de tine chiar înainte de declanșarea pandemiei de coronavirus.
Hahaha, deja am devenit un străin pentru voi? Așadar, dragii mei străini, totul bine și în izolare, și în relaxare. Acum, la modul serios, recunosc că am trecut și eu, ca toată lumea probabil, prin toate stările posibile în această perioadă, fără să dramatizez, însă am fost și panicat, și vesel, și temător, și încrezător, și melancolic, și exuberant. Ca în viața normală, le-am trăit pe toate, însă între aceiași pereți, înconjurat de aceleași lucruri, dar raportându-mă în fiecare zi diferit la ele, în funcție de cum mă simțeam. Mi-au lipsit multe, însă am avut ce n-am mai avut de mult: timp. Am avut timp să fac muzică, să încerc, să repet, să înregistrez, să experimentez, să stau ore în șir cu chitara în mână, ăsta a fost refugiul meu și bucuria de fiecare zi li, de multe ori, și de noapte. Am avut timp să stau mai mult cu cei din comunitatea mea de pe net, am răspuns la comentarii, am citit ce-mi spun oamenii, am și vorbit cu unii dintre ei. Am filmat mai mult pentru vlog, am făcut live-uri pe YouTube, pe Facebook, am postat. În rest, am avut timp de sport, de stat la soare în grădină, de seriale, filme, jocuri, râsete, bancuri, comunicare video cu toți ai mei din suflet. Și timp să mă gândesc la ce se întâmplă, de ce se întâmplă, ce lasă în noi perioada asta…
Cred că am putea face un interviu doar folosind titlurile melodiilor tale, ai acoperit toate registrele. Totuși, apropo de mesajul ultimei tale piese, chiar crezi că „totul va fi bine? Speranța moare ultima, însă, realist vorbind, suntem într-o criză economică, pentru unii nu e bine deloc.
Da, păi muzica este despre viață, eu cânt despre ce trăiesc și dacă fac asta de multă vreme, am cam trecut prin etapele esențiale. Realitatea din noi și din jurul nostru e, însă, inepuizabilă, a așa că nu-mi fac griji că n-o să mai am inspirație. În plus, ne îmbogățim cu tot felul de experiențe, iată, cu crize, cu temeri, cu izolări, cu scenarii de viață pe care le-am fi văzut posibile doar în filme SF. Eu sunt un optimist convins, mereu am fost, îmi place să iau lucrurile și să le așez într-o formă constructivă, în care să îmi rezulte o soluție și un drum înainte. Eu cred că omenirea era într-un stadiu cam haotic din anumite puncte de vedere și cred că avea nevoie de o trezire la realitate, de o conștientizare a lucrurilor esențiale. Este o perioadă care are multe implicații și ecouri în toate domeniile, atât umane și profesionale, cât și economice, și cel mai probabil efectele ei se vor simți mult timp de aici înainte. Povestea nu se termină aici, cred că o să ni se tot predea lucruri despre viață, rezistență și economie în următorii ani. Omul, totuși, se adaptează, se transformă, își aranjează gândurile, planurile, socotelile, cheltuielile, pasiunile în așa fel încât să poată merge înainte într-o formă cât mai bună. Da, chiar cred că va fi bine, până la urmă.
Până la acest moment, care a fost cea mai grea perioadă din viața ta? Când ai stat cel mai prost cu banii, cu starea sufletească, cu teama pentru viitor?
Dacă stau să mă gândesc, niciodată n-a fost numai bine sau numai greu, când stăteam prost cu banii, stăteam bine cu distracția și cu prietenii, când stăteam bine cu proiectele, stăteam prost cu timpul, când îmi era bine cu dragostea, ceva nu se lega cum voiam cu profesia și tot așa, că așa e în viață. Fiecare lucru rău vine cu câte o rază de soare acolo, cât să nu pierzi de tot speranța. Îmi amintesc de o zi în care mama mi-a spus că tata nu s-a simțit prea bine… Am avut un șoc, atunci am conștientizat cât de mult îi iubesc și cât mă doare numai gândul că ar putea păți ceva. Am și compus o piesă atunci, plângând în hohote, în câteva ore. A fost o veste proastă, dar cu o lecție valoroasă la pachet.
Ai ținut legătura cu colegii tăi de la „Românii au talent în această perioadă, ați schimbat impresii? Ce glume, ce idei noi s-au născut din comunicarea voastră online?
Cum să nu?! Au fost zile când am vorbit mai mult decât am fi vorbit dacă ne-am fi putut vedea. Am discutat mult, am mai comentat momente, ne-am amintit, am luat decizii despre eroii din montaje. Ne-am bucurat de ce am trăit, de ce am văzut, am avut și eu timp să mă uit la emisiuni, și astfel să văd și din față ce toată caravana am văzut doar din profil. Prin urmare, pot spune că e un show suprem și din față, nu numai din profil. (râde) Oricum, am retrăit aceeași revelație: noua generație este un exemplu pentru noi toți. Câtă disciplină, cât talent, câtă muncă și câtă maturitate am regăsit la copiii de azi nu credeam să existe. Au fost multe momente tari și cu adulți, dar, pentru mine, a fost clar sezonul copiilor talentați.
De când nu l-ai mai văzut pe bunul tău prieten Pavel Bartoș? Ești și nașul mezinei lui, Sofia, cum i-ai susținut sufletește?
De acum o oră. (zâmbește) Ne-am văzut foarte des pe video în perioada asta, am vorbit mult cu fetele, am râs, am făcut și niște filmări cu el pentru vlogul meu și el cu mine pentru vlogul lui. Nu ne-a stat nouă în cale o izolare.
Puteți citi interviul integral în VIVA! de iunie.
Sursa foto: Facebook, Instagram