Ruxandra Donose - Cu dragoste, din Viena

La final de an, Ruxandra Donose s-a întors în ţară pentru un con­cert special de Crăciun pe scena Ateneului Român şi pentru un eveni­ment deja consacrat, Concertul Celor Trei Dive.

Mulţi artişti au succes fie în Europa, fie în America. Tu ai fost primită cu ovaţii pe ambele continente. Ce tre­buie să facă un artist pentru a reuşi pe ambele maluri ale oceanului?

În America trebuie să poţi să umpli cu vocea şi prezenţa scenică nişte săli enorme. Ceea ce aici, în Europa, nu­mim o sală mare de operă, de exemplu Sala Operei de Stat din Viena care are 2100 de locuri, pentru americani este o sală intimă. La debutul meu în Ame­rica, în opera „Povestirile lui Hoff-mann de Offenbach, pentru că Opera din San Francisco se renova, am fost invitaţi să susţinem acest spectacol într-o sală care avea 4500 de locuri, Civic Auditorium. Era enormă! Atunci, directorul Operei mi-a spus că operele mai fastuoase, cum ar fi „Hoffmann sau „Aida, sunt ţinute în acest Audito­riu Civic, iar operele mai intime, cum ar fi „Bărbierul din Sevilla, sunt jucate într-o sală mai mică, de doar 2400 de locuri. (râde) Practic, de la prima mea întâlnire cu aceste scene am înţeles despre ce este vorba. Şi mai este un as­pect. În America nu există tradiţia se­culară a operei din Europa, acolo lu­crurile sunt făcute într-un mod mai conservator decât în Europa din punct de vedere al costumelor şi montărilor.

Ştiu că eşti prietenă cu regizorul canadian David Cronenberg. Cum v-aţi cunoscut?

David Cronenberg şi Howard Shore, un compozitor foarte cunoscut care a scris muzica filmelor „Tăcerea miei­lor, „Philadelphia şi „Stăpânul Inele­lor, au făcut împreună în anii 80 un remake al filmului „Musca, cu Geena Davis. În 2008 şi-au propus să scrie o operă pe acest subiect. Aceasta a fost comandată de Opera din Los Angeles şi dirijată de Placido Domingo, iar eu am interpretat rolul jucat de Geena Davis, la premiera absolută a acestei lucrări. Spectacolul a avut premiera absolută la Paris şi apoi premiera americană la Los Angeles, iar regia a fost semnată de David Cronenberg. Cu această ocazie ne-am cunoscut şi ne-am înţeles extraordinar de bine! Eu îi admiram deja filmele, iar pentru el a fost o experienţă nouă.

„Învăţ din ce în ce mai bine să savurez momentele în care sunt acasă. Durează întotdeauna puţin timp până când, după ce corpul ajunge acasă, ajung şi sufletul şi inima.

Locuieşti în Viena, oraş considerat capitala muzicii clasice europene. De ce ai ales să te stabileşti acolo?

S-a întâmplat să fie aşa şi asta e bine. După ce am terminat Conservatorul aici, la Bucureşti, am avut o primă co­laborare la Basel. În timp ce eram aco­lo am fost la audiţii pentru Opera de Stat din Viena, mi s-a oferit un con­tract şi de atunci a început viaţa mea acolo. După ce am hotărât să părăsesc poziţia de cântăreţ angajat la compa­nie şi să îmi continui cariera ca liber-profesionist, am decis să rămân în con­tinuare la Viena pentru că este un oraş minunat, un centru muzical important şi este oraşul în care mi-am cunoscut soţul şi mi-am întemeiat familia.

Cariera te ţine departe de casă mult timp, de aceea, momentele în familie sunt cu siguranţă foarte preţioase pentru tine. Cum te simţi când revii acasă?

Învăţ din ce în ce mai bine să savurez momentele în care sunt acasă. Durează întotdeauna puţin timp până când, după ce corpul ajunge acasă, ajung şi sufletul şi inima. De fiecare dată este un mic decalaj în care trebuie să te aşezi şi să te relaxezi. După ce a trecut această perioadă de câteva zile devin o mămică normală.

Soţul este din Germania, tu eşti din România, iar fa­milia trăieşte în Austria. Ce limbă se vorbeşte în casa voastră?

Se vorbesc trei limbi. Se vorbeşte germană, evident, dar şi română, pentru că eu ţin foarte mult la asta şi, de aceea, discut cu fiul şi cu fiica mea în română. Vorbim şi în engleză, pentru că am lucrat mult în America şi în Anglia în primii ani de viaţă ai copiilor mei, când încă nu mergeau la şcoală şi îi purtam cu mine peste tot. Fiul meu a şi vizitat o grădiniţă în America şi vorbeşte engleză ca şi cum ar fi limba lui maternă. De multe ori îi place să vorbească alternativ şi în româ-nă, şi în germenă, şi în engleză, iar pe mine mă bucură foarte mult pentru că această flexibilitate este o bogăţie extraordinară.

Copiii sunt la vârsta la care înţeleg ce face mama lor şi ce carieră are. Se gândesc să te urmeze, să facă din muzică o profesie?

Ştiu că amândoi au talent muzical. Fetiţa mea merge la un liceu de muzică şi îi place mult, iar băiatul meu s-a apucat mai nou să compună. Probabil aşchia nu o să sară foarte de­parte de trunchi, dar încă nu ştiu în ce direcţie.

Acum mai vin cu tine în turnee?

Da, de fiecare dată când au vacanţă, dacă se întâmplă să fiu plecată undeva, vin şi ei la mine. Recent au fost în An­glia, la Los Angeles, în Franţa. Ei ştiu că lumea asta mare e destul de mică pentru noi, pentru că o parcurgem în lung şi în lat adesea.

Cum s-a schimbat felul în care abor­dezi cariera după ce ai devenit mamă?

Iniţial nu s-a schimbat foarte mult. Proiectele noastre în lumea operei se stabilesc cu ani înainte, de aceea după ce l-am născut pe băieţelul meu, l-am luat în braţe, am luat şi o bonă cu mine şi am plecat în turnee. Când m-am întors acasă, bebeluşul meu avea deja 6 luni şi jumătate, iar în toată această perioadă l-am şi alăptat. Voiam să fiu o mămică normală, menţinând în acelaşi timp ritmul acesta nebunesc al carierei pe care nu simţeam că trebuie să îl încetinesc. Atâta timp cât am luat co­piii în turnee, nu a fost nevoie să reduc din angajamente. Acum ei sunt la şcoală şi nu mai pot călători mereu cu mine, de aceea mă gândesc de mai multe ori până accept o colaborare.

Înainte de a cânta operă, ai studiat pianul de la 6 ani până în anii de liceu. Când ai cântat ultima dată la pian?

Astăzi! (râde) Astăzi am studiat cu vo­cea pentru concertele mele viitoare şi m-am şi acompaniat la pian pe anumi­te porţiuni.

Copiii care studiază muzică sau care fac sport nu mai au timp să se bucure de alte aspecte ale copilăriei. Ce ai fi vrut să faci în copilărie şi nu ai avut timp?

Am făcut destul de multe când eram mică, am făcut şi patinaj, şi înot… Mi-ar fi plăcut să fac tenis, dar nu puteam, fiindcă nu era indicat pentru încheietura mâinii, pentru pian. Acum însă, privind înapoi, constat că toată munca pe care am depus-o în copilărie mă scuteşte de multă muncă acum. Am o uşurinţă de a învăţa pe care alţi colegi de-ai mei nu o au.

Îţi petreci vacanţele în România. Cum arată vacanţele petrecute aici?

În primul rând, eu mă simt în continu­are româncă, chiar dacă sunt o româncă plimbată prin lume. De fiecare dată când revin la Bucureşti sau la Bran, unde avem casa, am sentimentul că mă întorc acasă. Şi soţului meu îi place foarte mult România, mai ales cea ru­rală, se simte foarte bine la Bran şi vrea şi el să-şi petreacă timpul acolo. Copiii sunt absolut încântaţi, iar eu mă bucur că îşi pot exersa limba română când vin aici.

RALUCA TĂMAȘ Foto CIPRIAN STRUGARIU

Stilist ALEXANDRA CALAFETEANU

Machiaj ANDRA MANEA

Coafură CRISTINA TROHANI (Cristina Trohani Hair Studio)

Vestimentaţie şi accesorii:

ROBERTO CAVALLI, FASHION VICTIM,

H&M, WONDERBRA, OXETTE, ZARA

Citeşte şi Schloss Schonbrunn – când să-l vizitezi și ce poți vedea!