Roxana Ciuhulescu și-a deschis sufletul și a povestit, pe blogul său, despre dramele care i-au măcinat sufletul, în urmă cu trei ani, și i-au lăsat răni adânci. Roxana a rememorat pierderea bunicii și alte momente îngrozitoare petrecute în 2017.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Roxana Ciuhulescu le-a mărturisit fanilor săi că 2017 a fost pentru ea cel mai greu an din viața sa. Totul a început cu bunica ei, aflată în spital, care și-a pierdut viața ulterior.
„Pentru cei care spun că 2020 a fost un an greu, vă spun eu cum a fost 2017 pentru mine!
Anul 2017, pentru mine, a început pe holurile Terapiei Intensive, din cadrul Spitalului Militar. Mămăița mea era în stare gravă, intubată iar eu eram zilnic acolo, agățându-mă de speranțe și așteptând veștile medicilor de la ATI.
Insomniile și grijile lăsaseră deja urme pe chipul meu,
iar părul mi-l pierdeam treptat. Deja cunoșteam rudele celor internați,
iar locul acela îl puteam străbate și legată la ochi.
În spatele ușilor ATI, când auzi aparatul de monitorizare, inima piu-piu-piu’, nu-ți rămâne decât să te rogi ca sunetul incontinuu să nu fie de la cel drag al tău.„, și-a început Roxana Ciuhulescu mărturisirile.
Citește și:
Gabriela Cristea revine în televiziune! A semnat contractul pentru o nouă emisiune
Oana Roman spune adevărul despre relația cu Pepe. Ce legătură există, de fapt, între cei doi
DJ Joseph Capriati, celebru în cluburile din Mamaia, a fost înjunghiat de propriul tată
„Mirosul ăla m-a urmărit multă vreme!'
„Mirosul de dezinfectant mi-a rămas multă vreme în mâini, în nări și aveam impresia că și parfumul meu mirosea a dezinfectantul acela. Acum, în pandemie, mi-am readus aminte cum era atunci: mirosul ăla m-a urmărit multă vreme.
La final de ianuarie, într-o zi de luni, am alergat prin tot orașul ca să prind ora 16:00 lângă ea. Am avut o premoniție. Deși era în aceeași stare, i-am șoptit ceva la ureche, am îmbrățișat-o și am ieșit. Câteva ore mai târziu, aveam să mă țin de uși, să-mi jelesc Mămăița. Mă alina doar gândul că suferința ei luase sfârșit și acum era liniștită. Era deja cu îngerii’ a mai scris Roxana Ciuhulescu, pe blogul său.
„Îmi venea să-mi smulg părul din cap„
Coșmarul nu s-a terminat pentru Roxana Ciuhulescu odată cu pierderea bunicii. A trecut, apoi, printr-un alt moment îngrozitor, despre care nu vrea să-și mai reamintească vreodată.
„Urma cea mai lungă vacanță din viața mea/noastră:
aproape 4 săptămâni! Asta se întâmpla în a doua de Crăciun. Și am zburat
fericiți către mare și soare.
N-am ajuns nici bine acolo că, imediat, am crezut că se
rupe pământul sub mine. Puiul din pântec era în pericol, sângeram și am
fugit către spital. Am sunat-o pe doctorița mea, Cezara Bucur, în
mijlocul nopții. Buimacă de somn, m-a întrebat dacă am luat din România
acele medicamente pe care mi le-a prescris. Ce era mai important,
uitasem acasă, pe pat. Îmi venea să-mi smulg părul din cap. Farmaciile
din Phuket nu-mi vindeau medicamentul acela, decât cu rețeta de la
medic. Nu aveam așa ceva. Am ajuns la spitalul de urgență.
Era noapte, ora 1, iar medicul de gardă care vorbea
engleza de-l dureau mâinile’, mi-a explicat că vrea să-mi facă o
ecografie, să vadă dacă bebelușul mai are puls. Am stat în camera de
gardă două ore, timp în care medicul se uita la ecograf ca la OZN-uri.
După îndelungi căutări, recunoaște că nu știe dacă mai trăiește copilul.
Am avut senzația că el, de fapt, face parte din personalul de la
curățenie, că nu e nicidecum un medic. Am părăsit spitalul la ora 03:00
dimineața, fără niciun rezultat. La ora 11:00, m-au anunțat că avea să
mă vadă medicul specialist.
M-am reîntors în spital, la ora menționată. Ba am ajuns
chiar mai devreme, de frică să nu fie orașul blocat și să-mi pierd
programarea. Urma să intru în cabinet când, deodată, iese o gravidă cu o
sarcină mare, ce plângea de mama focului. Doi brancardieri au venit și
au luat-o pe sus, ca să nu leșine de plâns. Copilul ei murise în burtă,
iar femeia era distrusă.
Cu un mare nod în gat, am intrat în cabinet. Un medic
zâmbitor m-a primit și mi-a zis același lucru ca medicul de gardă:
haideți să vedem dacă mai are puls copilul’. Picioarele îmi tremurau și
mi-am jurat că, dacă bebelusul meu va avea același destin ca acela
dinaintea mea, îmi fac bagajele și nu mai calc niciodata în Thailanda.
În câteva minute, doctorul mi-a dat cea mai mare veste:
copilul era bine! Mi-a prescris medicamentul pe care mi-l dăduse și dr.
Bucur și pe care l-am achiziționat de la farmacia spitalului’ a mai povestit Roxana Ciuhulescu.