Iubește orașul în care locuiește de 30 de ani, însă nu are curaj să-l revadă prea repede. Deși restricțiile s-au mai relaxat la Roma, Ramona Bădescu preferă siguranța căminului ei, alături de sicilianul care i-a cucerit inima și copilul lor de opt luni. Bărbatul misterios din viața ei, „care nu se panichează niciodată' o ajută să treacă mai ușor peste aceste timpuri pe care nu credea că le va mai retrăi vreodată.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!
Ramona, te-ai aflat într-una dintre cele mai periculoase zone de pe Pământ, așa cum era considerată Italia până de curând. Cum a fost pentru tine momentul în care o lume întreagă plângea pentru Italia?
Am trăit un moment dramatic, unic şi încă continui să îl trăiesc pentru că nu s-a terminat. Îmi este frică să nu mai vină un nou val al acestui virus având în vedere că, de pe 18 mai, am intrat în faza a doua aici, în Italia, şi anume posibilitatea de deschidere a magazinelor, a serviciilor publice, bineînţeles cu anumite măsuri de distanţare socială, folosirea măştilor, a mănuşilor.
Cu toţii trebuie să fim precauţi pentru că, mulţumim lui Dumnezeu, partea dramatică s-a consumat, dar încă nu suntem liniştiţi şi oricum nu ne vom întoace niciodată la ceea ce a fost înainte de acest virus. La un moment dat, Italia a fost, după China, a doua țară infectată cu coronavirus, iar eu în acel moment m-am gândit acasă, să avertizez şi să trimit nişte măşti. Și, pentru că atunci era perioada Paştelui, am profitat de ocazie şi am trimis celor dragi şi nişte ouă de ciocolată din partea fiului meu. El este jumătate român, jumătate italian sau, mai bine zis, sicilian.
Ți-a fost frică? Cum ai reușit să gestionezi situația și să-ți păstrezi cumpătul?
Mi-a fost frică în primul rând pentru părinţii mei şi pentru fiul meu, ei fiind persoanele mai vulnerabile. De aceea, timp de zece săptămâni, nu am ieşit din casă şi bineînţeles am evitat plimbările în parc cu fiul meu şi ieşirile cu el. Am încercat să îi ofer totuşi o viaţă distractivă, având în vedere că am o terasă primitoare, aşa că ne plimbam pe terasă, ne jucam în casă jocuri care să îl poată distra, îi cântam, în aşa fel încât să nu simtă distanța socială şi viaţa apăsătoare pe care o trăiam aici, în Italia.
Eu mi-am păstrat cumpătul pentru că sunt o fire optimistă şi mi-am impus să gândesc pozitiv. Am evitat total ieşirile sau contactul cu alte persoane, efectiv am trăit, în această perioadă, numai în familie şi cu familia mea. Uneia dintre persoanele care lucrau pentru mine, având în vedere că locuia în partea cealaltă a Romei, am preferat ca, timp de zece săptămâni, să-i iau o cameră la un hotel situat chiar pe strada pe care locuiesc eu. Am făcut în aşa fel încât ea să nu folosească mijloacele de transport în comun şi să nu fie, astfel, expusă virusului.
Cum ai trăit tu pandemia COVID-19 la Roma?
În primul rând, făceam în fiecare zi foarte multe fotografii pentru ca, într-o zi, să-i explic fiului meu şi să-i arăt orice moment din această perioadă. Se poate considera că am trăit un moment mai rău decât un război, având în faţa noastră un inamic invizibil şi pe care nu ştim cum să-l combatem. Toate persoanele care lucrau la mine, atunci când intrau în casa, în anticameră, îşi lăsau deoparte lucrurile cu care veneau de pe stradă şi se schimbau în haine cu care să stea în casă, se dezinfectau complet, de la spălat pe mâini până la şters pantofii, lucru pe care îl facem şi acum.
Nu numai că a fost un virus real, dar a fost şi un virus mental. Toţi am trăit cu o frică uriașă, ce devenise coşmar peste noapte. În fiecare zi le luam temperatura celor care lucrau la mine în casă. M-am dedicat fiului meu în totalitate, în tot acest timp și i-am gătit, ceea ce continui să fac și acum. De fapt, cu coronavirus sau fără, exclusivitatea mea este fiul meu.
Mi-am dorit atât de mult acest moment încât orice clipă o trăiesc din plin. Poporul italian s-a dovedit a fi un popor ascultător şi s-a adaptat regulilor cerute. Nu credeam să trăiesc vreodată acest moment. Nu credeam că îmi va fi impus să rămân forţat în casă, că îmi va fi luată libertatea, că nu-mi pot vizita părinţii în ţară, nici măcar cu un zbor privat, pentru că sunt închise graniţele.
Ce ați schimbat în viața voastră de familie, dar și individual, de când a izbucnit pandemia?
Ne-am protejat diminuând, din păcate, numărul de întâlniri business, întâlnirile oficiale, cinele diplomatice pe care le aveam în agendă, am renunţat la toate ieşirile şi plecările pe care trebuia să le facem, nu ne-am mai văzut cu prietenii, nu am mai putut merge la casa de la mare. Efectiv am trăit o viaţă retrasă!
Ce ai învățat tu în perioada asta și ți-ai dori să transmiți și altora?
Aveţi grijă şi nu subestimaţi această problemă, încercaţi să respectaţi cu stricteţe regulile pentru că, astfel, se poate reveni la normal. Cât mai repede, să sperăm. Aveţi grijă în continuare la regulile de igienă, fiţi precauţi. Eu am învăţat să fac şi pâine în perioada asta, am gătit mai mult şi m-am reîntors la lucruri cu care nu eram de acord pe vremea lui Ceauşescu.
Detestam congelatorul pentru că mâncam tot timpul alimente proaspete. Dar acum am apelat la el şi mi-am făcut multe provizii, mai ales pentru fiul meu. A fost necesar să depozitez hrană pentru el. Eu am încredere, totuşi, că dacă suntem atenţi la tot ce trebuie să facem şi să respectăm, să ne îngrijim şi să avem grijă de noi, să nu ne expunem, o să fie bine la un moment dat! Aveţi grijă de voi, e important!
În numărul de iunie al revistei VIVA! puteți citi întreg interviul cu Ramona Bădescu!
Urmărește-ne pe 
