Meghan Markle a luat atitudine. Ce spune despre moartea lui George Floyd: „Îmi pare rău că trebuie să creșteți într-o lume în care încă există rasism”

.

Meghan Markle a luat poziție și și-a exprimat punctul de vedere cu privire la moartea lui George Floyd, americanul de culoare, ucis de polițiști. 

Meghan Markle a declarat că este de datoria fiecăruia să vorbească despre moartea lui George Floyd, dar și a altor americani de culoare uciși din cauza rasismului. 


Soția prințului Harry a transmis un mesaj de absolvire elevilor de la Immaculate Heart High School. 

‘După cum am văzut cu toţii în ultima săptămână, ce se întâmplă în ţara noastră e absolut devastator’

„Singurul lucru greşit pe care îl putem spune în acest context este să nu spunem nimic’.


‘Viaţa lui George Floyd a contat, viaţa lui Breonna Taylor a contat, viaţa lui Philando Castile a contat şi viaţa lui Tamir Rice a contat. Viața oamenilor a căror nume le știm, sau nu le știm, a contat‘, a mai spus ea. 

Totodată, Meghan Markle a mărturisit că îi pare rău că generația lor trebuie să trăiască într-o lume în care rasismul încă este prezent. 

Meghan Markle a urmat cursurile Immaculate Heart High School, iar în 1992, oamenii s-au unit în timpul revoltelor din Los Angeles: ‘Asistăm la ceva identic acum. Vedem cum oamenii se unesc, sunt solidari. Vedem cum comunităţile se unesc şi se ridică’, a mai spus ea.


 „Aveam 11 sau 12 ani când au fost revoltele din LA, declanșate de un act de rasism fără sens. Îmi aduc aminte de starea de asediu și îmi amintesc că m-am grăbit înapoi spre casă și pe drum am văzut cenușa căzând din cer și am mirosit fumul care ieşea din clădiri. Și am văzut oameni care ișeau în grabă din clădiri. Îmi amintesc că am văzut bărbați în spatele unei autoutilitare care țineau doar arme și puști. Îmi amintesc că am urcat în casă și am văzut complet carbonizat copacul care fusese întotdeauna acolo. Și acele amintiri nu dispar’


Meghan Makle și-a amintit despre un caz din adolescență și profesoara care i-a dat curajul să vorbească. „Aveam 15 ani… era anul în care făceam voluntariat. Și îmi amintesc că una dintre profesoare, doamna Pollia, mi-a spus: „amintiți-vă întotdeauna să puneți nevoile altora peste propriile temeri’. Asta a rămas cu mine de-a lungul întregii mele vieți și m-am gândit la asta mai mult ca niciodată în ultima săptămână. Primul lucru pe care vreau să vi-l transmit este că îmi pare rău. Îmi pare rău că sunteți nevoiți să creșteți într-o lume în care aceste lucruri încă se mai întâmplă’