Cu puțin înainte de a pleca înapoi în L.A., am stat de vorbă cu ea despre toate lucrurile pe care le evită în interviuri: relații consu-mate, bărbați nepotriviți, cereri în căsătorie. Am pus relaxarea în fața întrebărilor indiscrete pe seama stilului american, dar cred că și ninsoarea a jucat un rol. Nu mai trăise o iarnă adevărată de patru ani de zile.
Echipată pentru vremea urâtă cu un Range Rover și cu o cafea aburindă, Lili Sandu a coborât din mașină cu o biată pereche de pantofi sport, care, evident, nu făceau față viscolului pornit fix în acea dimineață. „Nu am nici măcar o pereche de cizme aici, mi-a spus râzând cu gura până la urechi, obicei pe care nu l-a părăsit întreaga zi. Ba poate l-a părăsit la un moment dat, odată cu alegerea fotografiilor, când am observat cât de critică poate fi cu ea însăși. Două lucruri s-au schimbat considerabil de la ultimul interviu, pe care i l-am luat acum câțiva ani, înainte de plecarea în America: și-a lăsat sprâncenele să crească în mod natural și este mult mai open-minded, așa cum și ei îi place să spună, când vine vorba de conversații legate de viața personală. Dacă o asculți vorbind despre Los Angeles, unde își împarte timpul între castinguri și cursuri de actorie, ai zice că, într-adevăr, acela e tărâmul tuturor posibilităților. Ei, se pare, îi merge bine. A închiriat un apartament bine poziționat, conduce propria mașină, filmează pentru diverse seriale sau reclame și va lansa un videoblog de lifestyle și nutriție, unde le va lua interviuri unor specialiști în domeniu sau unor celebrități. Însă la întâlnirea noastră era încă în vacanță, pregătindu-se pentru Sărbătorile alături de mama sa.
Venind de la temperaturi ridicate, cum suporți tu zile atât de friguroase?
Cu foarte multă vitamina D supliment.(râde) Pentru mine aceasta e prima iarnă pe care o petrec în România după patru ani și automat organismul începe să se readapteze frigului. Dar îmi place foarte mult când ninge, mă bucur ca un copil. Azi veneam spre ședința foto și ningea cu fulgi așa mari, că îmi venea să îi prind și să îi mănânc. Înainte eram meteodependentă, dacă ploua aveam o stare melancolică, acum sunt fericită tot timpul. Asta am învățat în LA.
Știu că în L.A. urmezi tot felul de cursuri de actorie. Îți permiți să tot fii studentă acolo?
Da, se poate, dacă știi să trăiești într-un buget. Fiecare are viziune diferită asupra a ceea ce înseamnă costisitor, dar viața nu e atât de scumpă în L.A., îi poți face față. (râde) Prin comparație cu România, sunt destul de multe lucruri mai ieftine. Depinde ce priorități ai. Dacă pentru tine sunt importante sesiunile de shopping, ok, atunci go for it! Pentru mine sunt importante acele școli, știu că mă vor ajuta foarte mult și îmi aduc o mare bucurie.
„Am fost cerută în căsătorie de două ori și am acceptat o dată și jumătate! (râde) Îmi place noțiunea de IUBITĂ mai mult decât cea de NEVASTĂ.
Și totuși…
Și totuși mi-aș cumpăra un Pigal Louboutin din când în când. (râde)
Voiam să zic că totuși ți-ai serbat ziua de naștere la Chateau Marmont, deci rău nu îți merge.
Nu am spus niciodată că îmi merge rău. (râde) Sunt foarte fericită cu viața mea din acest moment, iar Chateau Marmont e locul meu preferat. Merg acolo cu laptopul, ascult muzică, citesc scenarii, e un spațiu încărcat cu energia hollwoodiană a anilor ̓60, ̓70. E locul meu de lunch, meeting, mai și locuiesc aproape.
Au fost păreri împărțite despre evoluția ta la „Dansează printre stele'. Tu cum te-ai autoevalua?
Pentru mine a fost un proiect frumos, la care mi-a plăcut să lucrez, dar, hai să fim serioși, părerile vor fi întotdeauna împărțite. Mai bine să fie împărțite, este un mod minunat de a învăța ceva din critici. Dacă sunt pertinente, bineînțeles, nu dacă ești criticată fiindcă ai avut fusta prea lungă sau că ești prea slabă. Cu lucrurile astea eu nu îmi pierd energia, ci încerc să îmi pregătesc rolul pentru care sunt în fața telespectatorilor cât se poate de bine. Există răutăți, dar come on, suntem oameni, toți invidiem mai mult sau mai puțin.
Chiar așa, numai de bine totul?
Păi așa mă simt acum, foarte bine. De ce să par ce nu sunt? L.A. m-a schimbat destul de mult, am început să spun ceea ce cred, nu mă mai ascund, nu vreau să fac un lucru pentru că așa cere societatea. Cui îi pasă de ce spune societatea?
Starea pozitivă se datorează și unui bărbat?
Încerc să mă bucur de mine, nu trebuie să îmi aducă cineva fericirea. Aa, dacă ar fi cineva în viața mea, nu ar face decât să mai înfrumusețeze fericirea care oricum există.
Deci acum îți înfrumusețează cineva fericirea?
Aș minți dacă aș spune că nu sunt o femeie curtată, sunată, invitată la cină, dar sunt într-un moment al vieții mele în care îmi doresc o relație consistentă, nu una superficială, nu mi-aș dori să fie o pierdere de timp. Bineînțeles, există stereotipurile societății, din păcate. Cum, ești o femeie la 30 de ani, nu ai copil și nu ești căsătorită? Woow! Ei bine, familia mea nu a pus niciodată presiune pe mine și nu m-a interesat niciodată ce părere are societatea despre asta.
Cum de nu ți-a cucerit nimeni inima în acești ani petrecuți în L.A.?
Ba poate mi-a cucerit cineva inima. (râde)
Temporar? Era un român?
Pentru o perioadă destul de lungă. Nu era român. Nici american. (râde) Ajunsesem într-un punct în care relația ar fi devenit mediatizată, probabil că asta ne-a speriat pe amândoi și am început să nu ne mai dorim același lucru. Se mai schimbă viziunea asupra unei relații, dar noi suntem în continuare foarte buni prieteni.
Relația ar fi fost mediatizată în România sau în L.A.?
Oriunde. (râde) A venit un moment în care drumurile noastre nu au mai coincis, dar noi am rămas în relații bune. Pe mine mă bucură că doi oameni pot rămâne prieteni după ce s-a consumat relația de iubire. Pentru că, hai să fim serioși, o relație se consumă. Cred că respectul e cel mai important, fie că ești într-o relație profesională sau una personală. La 20 de ani, da, prima dorința fizică nebună, gelozia, posesivitatea…Am fost destul de geloasă, dar posesivitatea nu m-a caracterizat niciodată. Pot spune că am fost o temperamentală, dar nu o posesivă.
Ce cauți și nu găsești la bărbați? Ce nu a avut nimeni?
Nu cred că se pune așa problema, ce nu au avut. Cred că timingul e foarte important într-o relație. Dacă tu vrei un lucru, iar bărbatul nu îl vrea, atunci din start nu ajungeți nicăieri. Secretul unei relații reușite este ca bărbatul pe care îl primești în viața ta să gândească la fel ca tine. Nu mi s-a întâmplat până acum să fie perfect timing. Pentru mine iubirea e oricum o călătorie, nicidecum o destinație. Nu suntem născuți să fim monogami, monogamia nu e ceva natural și atunci e destul de dificil să menții o relație. Asta am ajuns să cred cu timpul, bineînțeles că nu credeam asta la 16 ani, când am avut o relație de 2,3 ani, după care am avut una de aproape 5 ani, după care am avut una de doi ani și jumătate. (râde)
„Nu suntem născuți să fim MONOGAMI, nu e ceva natural și atunci e destul de dificil să menții o RELAȚIE.
Ai fost înșelată?
Măi, nu cred, nu am simțit asta. Și dacă am fost, nu am știut. (râde)
Tu ești cea care părăsește?
Nu-mi place să părăsesc, îmi place să discutăm și să vedem dacă se mai poate face ceva pentru relație. În momentul în care am luat o decizie, nu mai privesc înapoi. Nu joc niciodată la două capete, sunt destul de onestă, lucru mai rar întâlnit în ziua de azi, cel puțin la bărbați, pentru că uneori nu își asumă nici măcar o seară petrecută cu o femeie.
De câte ori ai fost cerută în căsătorie?
De două ori.
Și de câte ori ai acceptat?
O dată jumate (râde). Îmi place noțiunea de iubită mai mult decât cea de nevastă. Nu mi se pare normal să pun etichetă unei relații sau mie însămi. Uite care e problema: noi, femeile, facem aceeași greșeală de fiecare dată. Când întâlnim un bărbat, deși pare diferit de ex-ul nostru, de fapt are aceeași tipologie, cei doi au un numitor comun. Nu le poți reproșa lor asta, e vina noastră, facem aceeași greșeală fără să ne dăm seama.
Ce tipologie de bărbat ai identificat la tine?
Cred că am tendința de a alege personali-tățile dominante. Eu nu-s o femeie care domină, nu îmi place, dar îmi plac bărbații cu personalitate puternică, care își asumă acea putere. Nu-mi plac bărba-ții care se simt intimidați de o femeie, iar mie mi s-a spus că am acea capacitate de a intimida pe cineva.
Ce ți s-a reproșat cel mai adesea în relațiile trecute?
Stai să-mi aduc aminte. (râde) Că am momente în care nu aș fi atât de dăruită relației respective. Cred că bărbații își doresc acea femeie care să fie 24 de ore din 24 acolo pentru ei, totul se învârte în jurul lor.
Ce defect detești la un bărbat?
Faptul că nu își asumă lucruri și că nu e onest.
Ce calitate ți se pare a fi cea mai importantă la un bărbat?
Simțul umorului ar fi un plus. Nu neapărat o mare calitate, dar îmi place să râd. Respectul contează mult, și să fie destul de open-minded, așa… (râde)
Din ce punct de vedere?
Din toate punctele de vedere. (râde) Îmi place să trăiesc o aventură, să fim doi aventurieri, la modul frumos. Sunt în zodia Gemeni, vreau să fiu mereu în mișcare, să descopăr lucruri noi și vreau ca omul de lângă mine să fie la fel de sincer și deschis ca mine. Mi-ar plăcea să mă căsătoresc cu cel mai bun prieten al meu, practic. (râde) Aș fi lipsită de orice inhibiție și pudoare într-o relație trăită cu tot sufletul și toată vulnerabilitatea, cu persoana care m-ar completa cel mai bine.
Te-ai putea îndrăgosti de un bărbat pe care ar trebui să îl întreții tu?
Absolut. Sincer îți spun, pe mine nu m-a interesat niciodată greutatea unui card sau culoarea lui, la urma urmei nu aș suporta niciodată să trăiesc într-o casă cu un dușman. Așa aș considera un bărbat pentru care nu am iubire, acele sentimente frumoase și pure. Nu pot să joc, eu sunt foarte reală cu sentimentele mele. Chiar și cu oamenii, în general, dacă nu îmi place cineva se vede pe mimica mea, pe gesturi. Nu aș avea nicio problemă dacă el nu ar fi la același nivel cu mine, doar că, psihologic vorbind, el ar simți diferența și asta ar duce la multe discuții. E foarte bine ca într-o relație să existe un echilibru de statut. Dar nici măcar asta nu-i atât de important pentru mine. Trebuie să am libertatea aceea cu el, să simt că pot muta munții și că hes the one.
OANA POPOIAG Foto MIHAI BUMBU
Stilist: SILVIA CRISTESCU
Coafură: CAMELIA NEGREA
Machiaj: ANDRA MANEA
Vestimentație: RHEA COSTA,
STEPHAN PELGER, PURE LINGERIE
Fotografiile au fost realizate la Palatul Știrbey din Buftea. Mulțumim pentru sprijin!
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
