Laura Cosoi e în culmea fericirii. Mâine se căsătorește cu Cosmin, iubitul ei, iar zilele acestea a fost tare emoționată. Viitoarea mireasă și-a amintit de clipele fericite din copilărie, de tumultul adolescenței și, într-un final, de iubirea imensă care o face să se simtă împlinită. Laura Cosoi a scris un text pe blogul ei, în care a povestit crâmpeie din viața sa.
‘Maine va avea loc un eveniment important in viata mea, nunta.
Ma tot gandesc ca anii trec atat de repede… Imi amintesc cu drag de copilarie, de jocurile din fata portii de la tara, de sotron, cartile de colorat, mirosul fanului din sura unde ne jucam cu papusile, povestile lui Creanga, vocile bunicilor, vacantele cu parintii, mesele in familie, sarbatorile. Apoi scoala, uniforma, abecedarul, oracolul, jocurile in curtea scolii, orele de sport facute cu tata, chiulurile, taberele la mare, la munte, iesirile cu colegii, discoteca, concertele, cartile de la biblioteca scolii, traseele pe munte, tezele, banchetele, antrenamentele, concursurile de dans, prima iubire. Viata m-a indreptat apoi spre facultatea de Filosofie, Asisteta-Sociala, voluntariate, sesiuni, licenta, prieteni noi, vacante cu sora si verisoara mea, intalniri cu gastile in parcuri, versuri, chitari, declaratii de dragoste, vise, jurnal. O noua etapa a fost cea in care m-am mutat in Bucuresti, serialul La Bloc, desoperirea comediei, televiziunea, echilibru, independenta financiara, prieteni noi, inceput, maturizare, evolutie, prima garsoniera inchiriata, deplasari cu filmarile, seriale noi, emisuni, dans, emotie, adrenalina, film, teatru, carte de bucate, premii, calatorii, sedinte foto, campanii, evenimente, iubire, iubire, iubire…
Ce m-as fi facut in toti acesti 33 de ani daca nu as fi avut parte de iubirea lui Dumnezeu, iubirea celor din jur, de increderea parintilor, fara dragostea surorii mele, Alina, fara alintul fratiorilor mai mici, fara zambetele care ma inconjoara la tot pasul, fara el, omul care ma face fericita. Sunt binecuvantata si iubita!
Despre asta va fi vorba la nunta mea. Despre toate aceste etape, despre toti oamenii pe care i-am cunoscut si prin intermediul carora am devenit Laura de azi. Vor fi langa mine parintii, fratii, bunicii, prietenii de azi, dar si cei de ieri, vom merge la biserica si vom petrece apoi la umbra stejarilor seculari, dansand cu talpile in iarba. Pentru ca sunt fericita!’