Karl Lagerfeld - detalii neștiute despre viața Împăratului modei

A avut privilegiul de a fi contemporan cu Coco Chanel, Yves Saint Laurent, Balenciaga şi Dior şi norocul de a pătrunde în lumea modei la începutul anilor ‘50, atunci când măiestria unui creator se regăsea în forma cea mai pură a actului artistic – haute couture. „Am supravieţuit câtorva generaţii. Iar asta pentru că nu mi-am pierdut niciodată entuziasmul. Mă trezesc în fiecare dimineaţă ca şi cum ar fi ziua de Crăciun, aşteptând darurile, spunea Lagerfeld, iar asta se oglindeşte în toate creaţiile sale.

I-a fost scris în stele

S-a născut în 1933… 1935 sau 1938 şi probabil că adevăratul an al naşterii marelui designer va rămâne învăluit în mister pentru totdeauna. Karl Otto Lagerfeldt provenea din Hamburg şi a avut norocul de a se naşte într-o familie bogată. Deşi a fost răsfăţat de mic, afirma că şi-a urât copilăria, pentru că nu agrea compania celorlalţi copii, preferând să stea singur şi să deseneze. La 18 ani, ştia deja că destinul său era să fie singur, o prezicătoare (nici nu-şi imagina pe atunci cu câtă precizie) îi spusese ce avea să urmeze: „Sunt lucruri pe care le poţi avea şi lucruri pe care nu le poţi avea. Nu vei avea niciodată o viaţă de familie normală, nimic din ce înseamnă asta – fericire, familie, prietenie, împlinire – nu va fi pentru tine. Stai singur, priveşte lumea, poţi avea tot ce-ţi doreşti dacă nu eşti gata să te conformezi. Stai departe de orice viaţă normală!. Şi aşa a făcut…

A creat mai bine de 150 de colecții pentru Chanel

La 20 de ani, în 1953, Karl se muta la Paris, iar la 22 de ani deja fusese primit ca ucenic de Pierre Balmain, după ce câştigase locul doi la o competiţie de design. Întâmplător sau nu, premiul întâi îi revenise celui care avea să fie competitorul său o viaţă, Yves Saint Laurent, pe atunci în vârstă de doar 17 ani. Trei ani mai târziu, Karl s-a mutat la Jean Patou, pentru care a realizat 10 colecţii de couture, iar în 1962 şi-a asumat îndrăzneala de a lucra ca freelancer. Au urmat colaborări cu Chloé, în 1964, şi Fendi, în 1972, brand pentru care Lagerfeld a creat până la sfârșitul vieții, dar şi propriul brand.
Adevărata recunoaştere a muncii sale a venit însă în 1983, când i s-a propus să vină la conducerea casei de modă Chanel, pentru care, de-a lungul anilor, a creat mai bine de 150 de colecţii. Lagerfeld a reuşit să aducă un suflu nou la Chanel, fără însă a-i ucide spiritul. A mizat în colecţiile sale pe mătase, stofă şi tweed, introducând detalii metalice aurii, dar a păstrat în acelaşi timp rafinamentul şi eleganţa Casei Chanel. Îmbinând simţul practic cu eleganţa, designerul a câştigat un target nou – femeia modernă şi dinamică, reuşind să împingă vârsta clientelei celebrului brand de la 50 la 32-35 de ani.

Creatorul de… scandaluri

A avut o mulţime de afaceri, vorbea şi citea poezie în patru limbi, biblioteca sa conţinea 300.000 de volume, umbla în permanenţă cu 4 iPhone-uri şi 3 iPod-uri după el, nu bea, nu fuma, dormea şapte ore pe noapte şi prefera să stea în casă. „Nu mi-ar plăcea să fiu prieten cu unul ca mine, sunt prea plictisitor, declara el, dar evidenţa îl contrazicea cu desăvârşire. Lagerfeld a fost un tip cu adevărat multi-tasking, cariera sa atingând toate laturile modei: design, regie de clipuri pentru campanii publicitare, fotografie şi design interior. Ca om însă, comportamentul său lăsa de dorit. Nu o dată designerul a şocat prin afirmaţiile sale, reuşind să stârnească nenumărate controverse şi chiar scandaluri. De ce? Pentru că era un tip frust, arogant, care le spunea tuturor verde în faţă ce avea de spus, şi uneori chiar mai mult…

Impecabil, cu gulerele sale perfect apretate, degetele pline de inele masive din argint, ochelarii de soare de care era nedespărţit şi cu celebra sa „pony tail, de la înălţimea ţinutei sale perfecte, dar şi a profesionalismului său, Karl îşi permitea să comenteze pe toată lumea, de la modă la politică, fără discriminare. El însuşi s-a luptat cu probleme de greutate, slăbind în 13 luni 42 de kilograme, după cum a declarat, doar pentru a putea purta costume Hedi Slimane… Aşadar, nimic nu l-a oprit să comenteze aspectul fizic al altora. O admira pe Lady Gaga şi a creat costume pentru Kylie Minogue şi Madonna, dar despre Adele a spus că e „un pic cam grasă. Ulterior, şi-a îmblânzit afirmaţia, recunoscând că artista „are o faţă frumoasă şi o voce divină. Nu s-a sfiit s-o critice nici pe Michelle Obama, pe atunci Prima Doamnă a Statelor Unite, afirmând că are o coafură care o face să semene cu o prezentatoare de ştiri.

Despre Lana del Rey a întrebat: „Este un edificiu, cu toate implanturile alea?. După el, Pippa Middleton, sora lui Kate, Ducesa de Cambridge, ar trebui să-şi arate doar spatele şi să-şi acopere faţa atunci când iese în public. A declarat că urăşte bărbaţii mici de înălţime, că grecii şi italienii au obiceiuri dezgustătoare, că ruşii sunt urâţi şi că, dacă ar fi fost în Rusia şi ar fi fost femeie, ar fi fost lesbiană. Nici ţinutele de la nunţile regale n-au scăpat ironiilor sale: „proporţii nepotrivite, pălării oribile, rochii scurte pe picioare prea groase. Le-a venit rândul şi femeilor care acuză lumea modei că foloseşte manechine mult prea slabe – „Cele care spun că manechinele arată hidos sunt grăsanele care zac în faţa televizorului cu punga de chipsuri în braţe –, dar şi editorilor de reviste: „Persoanele care apar în reviste sunt 50% piţipoance, 50% femei însărcinate. Cât despre manechine… „Suntem într-o perioadă cu prea multe retuşări. Unele modele arată de parcă ar fi venit de la o înmormântare, n-au nicio expresie pe chip. Urăsc asta. De altfel, în 1993, la Săptămâna Modei de la Milano, designerul a angajat stripperi şi o actriţă de filme porno să defileze pentru colecţia Fendi, reuşind să o determine pe celebra Anna Wintour să părăsească show-ul…

Materialul integral poate fi citit în numărul de martie al revistei VIVA, care se găsește deja pe piață.

Foto: Hepta