Juliette Gréco, supranumită și „Grande dame de la chanson', a murit miercuri, la vârsta de 93 de ani. Marea artistă a încântat de-a lungul timpului generații întregi, fiind una dintre cele mai apreciate artiste ale Franței.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!
Juliette Gréco s-a stins din viață la locuința ei din sud-estul Franței. Marea artistă se retrăsese din viața publică după ce, în 2016, suferise un accident vascular cerebral. Acela a fost și anul în care artista și-a pierdut singura fiică, Laurence-Marie.
„Juliette Gréco s-a stins miercuri, 23 septembrie 2020, înconjurată de ai săi, în casa sa atât de iubită de la Ramatuelle (sud-estul Franţei – n.r.). Viaţa ei a fost ieşită din comun, a anunțat familia într-un comunicat trimis AFP.
„O foarte mare doamnă a plecat dintre noi, a declarat pentru France Presse Alexandre Baud, producătorul ultimului său turneu. „Juliette era obosită de ceva timp, dar şi-a păstrat spiritul extrem de viu, după cum stă mărturie şi interviul său pentru Telerama, a adăugat el.
În 1949, pe scena cabaretului „Le boeuf sur le toit’, unde interpreta texte de Boris Vian, Jean-Paul Sartre sau Jacques Prevert. Rapid, ea a câștigat simpatia și aprecierea francezilor cu vocea ei caldă și melodiile ritmate. În anii 50 Juliette Gréco era deja o artistă consacrată.
Citește și: Apariție rară a Angelinei Jolie, împreună cu copiii. Shiloh, fiica cea mare, a devenit de nerecunoscut
Juliette Gréco a devenit cunoscută în 1949 pe scena cabaretului „Le boeuf sur le toit’, unde interpreta texte de Boris Vian, Jean-Paul Sartre sau Jacques Prevert. Rapid, ea a câștigat simpatia și aprecierea francezilor cu vocea ei caldă și melodiile ritmate. În anii 50 Juliette Gréco era deja o artistă consacrată.
Repere biografice
Juliette Gréco – repere biografice
Interpreta Juliette Greco s-a născut la 7 februarie 1927, la Montpellier, în Franţa, scrie Agerpres.
Perioada
de şcoală şi-a petrecut-o într-o severă instituţie religioasă. În 1933,
s-a mutat la Paris, unde s-a dedicat cu pasiune dansului, iar ulterior a
intrat la Opera din Paris. În această perioadă, mama sa a devenit
membru activ al Rezistenţei, fiind arestată de Gestapo în 1943. Sora sa,
Charlotte, şi mama lor au fost deportate, însă Juliette, grație
vârstei, a scăpat.
După război, Juliette s-a lansat în muzică, numeroşi poeţi scriindu-i textele. A impus un stil lejer şi intens şi, în acelaşi timp, grav şi senzual. În ciuda succesului imediat, ea nu a fost cunoscută marelui public.
În 1951, a înregistrat primul album – emblematic al
carierei sale – cu titlul „Je suis comme je suis’, semnat de Jaques
Prevert şi Joseph Kosma. Înainte de a se urca pe scenele franceze, în
1952, ea a mers în Brazilia şi Statele Unite, unde a avut un real
succes.
Consacrarea a avut loc în 1954, pe scena
„Olympia’. În acelaşi an, Societatea Autorilor şi Compozitorilor i-a
decernat Marele Premiu pentru piesa „Je hais les dimanches’.
S-a
făcut cunoscută şi în alte domenii, precum teatrul şi cinematografia.
La Hollywood, a jucat alături de Henry King, John Huston şi Orson
Welles.
În perioada anilor 70, marea majoritate a pieselor pe care le-a scos, au fost semnate de Gerard Jouannest, care a devenit pianistul privilegiat. A continuat să cânte pe versurile poeţilor Pierre Seghers – „Les voyous’ (1975), sau Henri Gougaud – „Le Merle blanc’ (1975), rămânând totuşi fidelă autorilor favoriţi precum Gainsbourg – „Le 6-eme sens’ (1975) şi Brel – „Jarrive’ (1970).
În 1982, i-a apărut autobiografia intitulată „Jujube’, ca, apoi, în octombrie 1983, să fie lansat albumul „Greco 83′.
A fost decorată, în 1998, de ministrul culturii, Catherine Trautmann, cu „Însemnele Ofiţerului Ordinului Naţional al Meritului’.
Juliette Greco a fost căsătorită cu actorul Philippe Lemaire (1953-1956, având împreună o fiică, Laurence-Marie Lemaire), cu actorul Michel Piccoli (1966-1977), iar, din 1988, cu pianistul Gérard Jouannest (m. 16 mai 2108).