La începutul anilor 2000, puține erau fetele care nu aveau postere cu Radu de la Bosquito. Cântărețul umplea sălile de concerte și stătea ore întregi să dea autografe. Vârful de popularitate al trupei a fost atins între anii 2002-2005, când băieții de la Bosquito au lansat o serie de melodii ajunse pe prima poziție a topurilor din România.
Au trecut 20 de ani de când Radu Almășan era inclus în topul celor mai îndrăgiți cântăreți din muzica românească. Solistul de la Bosquito era un adevărat Don Juan, cu pletele în vânt și corpul bine lucrat la sală. Între timp, a pierdut lupta cu kilogramele. În fapt, Radu nici nu s-a preocupat foarte mult de aspectul exterior și chiar a declarat că „daca esti artist veritabil, îți pui arta pe primul loc, nu pe tine’.
Două cântece de pe albumul de debut au fost lansate ca single: „Pas cu pas’ – în 2000 și „Tigano’ – în primăvara lui 2001. În paralel trupa începe lungul șir de concerte, devenind un fenomen live, fapt ce a determinat majoritatea publicațiilor de muzică să-i desemneze ca fiind Best Live Act între 2002-2004.
La începutul lui 2005, băieții au luat decizia de a părăsi definitiv piața din România și au plecat în S.U.A. După fix cinci ani, Radu Almășan se întoarce în țară și lansează piesa „Tobogan’.
Bosquito a început din nou să aibă concerte în România, însă Radu Almăşan a decis, în urmă cu câțiva ani, să nu mai apară cu nicio piesă nouă pe posturile de radio sau TV. Și Radu spune că rețeta i-a reușit: în 2017, Bosquito a avut peste o sută de concerte în ţară, cu plătitori de bilet.
„Dacă te cheamă Lady Gaga, contează aspectul fizic; dacă te cheamă Adele, nu!’
În urmă cu ceva timp, Radu Almășan a mărturisit că nu mai este extrem de preocupat de aspectul său fizic, ci doar de muzică.
„Daca te cheamă Lady Gaga, contează aspectul fizic; dacă te cheamă Adele, nu contează. Sunt abordări diferite și pot funcționa ambele. Cred că trebuie să te simți bine în pielea ta, pentru că atunci poți să transmiți arta ta. Până la urmă, dacă ești artist veritabil, îți pui arta pe primul loc, nu pe tine. Trebuie să fii ca profetul Mohamed, care le-a interzis discipolilor să-i picteze sau să-i înfățișeze vreodată chipul pentru a nu distrage nimănui atenția de la lucrul cu adevărat important: Dumnezeu.
Toți ne uităm la Capela Sixtină, dar nu știm cum arată Michelangelo, nici cum arată Van Gogh, cu urechea taiată. Consider că importanța sporită a look-ului artistului este apanajul culturii pop a secolului al XX-lea și e o decizie personală dacă vrei să fii înscris acestui curent. Noi, artiștii, ne jucăm cu armoniile Universului și din joacă cream o expresie nouă ce poate să influențeze viața a mii de oameni. Asta ne face pe noi deosebiți. Altfel, fără arta mea, cel puțin eu, Radu Almășan, sunt un tip ca oricare altul’.