Raluca Lăzăruț împlinește luna aceasta cinci ani de când a renunțat la viața de vedetă în România pentru a-și urma inima în America. De la fereastra frumosului ei apartament din Chicago, Raluca ne-a povestit despre schimbările prin care a trecut, relația cu soțul ei, lupta pentru a reuși ca actriță. Dar și despre faptul că în SUA nu există murături ca ale mamei, deși a ajuns să adore varza de Bruxelles, pe care înainte o detesta.
Cu ce te ocupi în America, care e job descriptionul tău?
Treaba asta e foarte amuzantă, aici se folosește un termen general pentru jobul meu, suntem numiți talents, deci eu sunt talentul! (râde) Ideea e că, după ce m-am mutat în America, nu m-am zbătut nicio clipă să continui în televiziune – cred că mi-au ajuns cei 11 ani –, adică puteam să iau un internship la o televiziune de aici, să ajung să iau un entry level job și, efectiv, să o iau de la capăt cu totul.
Poate ajungeam pe la 55 de ani pe sticlă (râde)… sau poate niciodată, dar rămâneam într-un mediu cunoscut, că doar a fost singura meserie pe care am avut-o vreodată. În schimb, m-am zbătut să-mi găsesc un agent, după ce-am testat industria și mi-am dat seama că, fără unul, nu poți să ai decât un hobby în industria asta. Am aplicat la una dintre cele mai vechi și prestigioase agenții de talente din Illinois pe baza CV-ului și a întreg portofoliului din România, am obținut un interviu și, ulterior, o reprezentare.
O agenție te reprezintă sub toate formele, în actorie, print, teatru și voice-over, iar în prima fază nu am fost luată decât pentru print, pentru că nu aveam un portofoliu video în engleză, totul era în limba română, deci zero pentru ei. Plus că, în țară, deși am făcut un scurtmetraj în cadrul Școlii de Actorie de Film, cu Doru Boguță și Dragoș Bucur, aia nu poate fi numită experiență, a fost așa, doar o introducere în ceea ce înseamnă meseria asta. Am început să lucrez, dar a durat aproape un an de zile până când am reușit să produc destul content pentru a-mi putea face acest CV video, necesar ca să pot trece la pasul următor. În tot acest timp, am făcut și o școală de actorie pe programul Meisner, și un curs intensiv cu o actriță în vârstă, foarte cunoscută în industrie, Brenda Pickleman, care mi-a devenit și mentor ulterior, o tipă extraordinară.
Am pregătit un monolog și am dat probă pentru branșa de actorie a agenției. Am fost acceptată și am început să fiu trimisă la audiții pentru reclame TV, pentru serialele care se filmează în Chicago, să înregistrez proiecte de voice over unde se cereau actori cu accent, tot tacâmul. Acum merg la probe pentru proiecte în calitate de actor, indiferent că e reclamă, rol într-un serial sau print, și e total diferit decât era la început. Mulțimea de la audiții e formată acum din actori cu proiecte mari, cu piese de teatru la activ, cu musicaluri, cu roluri în serialele de pe Amazon, Netflix, Hulu. E o industrie tare faină, odată intrată nu mai vrei să faci altceva.
Cum îți merge financiar în țara tuturor posibilităților? Ce extravaganțe îți permiți, ce-ți lipsește?
Ăsta chiar nu e un clișeu, țara asta îți oferă posibilități nelimitate, atâta timp cât ești bun în ceea ce faci și muncești mult! Aici nimic nu rămâne nerăsplătit și neapreciat, corectitudine, talent, modestie, generozitate, unicitate, hărnicie, implicare… oamenii văd, simt și reacționează ca atare. Mai mult decât atât, nu poți să sari etape, și atunci visurile nu mai sunt atât de greu de împlinit, ajung să fie o răsplată a muncii tale. Cam așa aș traduce eu „țara tuturor posibilităților.
Indiferent cum ai privi-o sau cum ai ambala-o, discuția despre nivelul și situația financiară a cuiva e întotdeauna delicată, iar faptul că ajung să descriu sau să dau amănunte despre lifestyle-ul meu mi se pare neelegant total. Sunt foarte bine pe toate planurile, și o zic cu toată sinceritatea, conștientă fiind că sună searbăd și plicticos. Dar e adevărat, sunt într-o etapă în viață în care nu trebuie să fac niciun compromis. De niciun fel.
Citește continuarea interviului în numărul de decembrie al revistei VIVA!