La 81 de ani, Irina Loghin este o forță a naturii. Deși a avut o copilărie grea, marcată de sărăcie, nu doar că și-a găsit drumul în viață, dar a devenit una dintre cele mai mari soliste de muzică populară. Despre toate acestea, reputata artistă a vorbit într-un interviu emoționant.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Irina Loghin este un exemplu de dăruire și ambiție, și dovada vie că talentul se întreține cu multă muncă. Deși a trecut prin multe, iar în urmă cu un an a suferit un accident vascular, marea artistă nu a abdicat niciodată de la ritmul de viață trepidant pe care și l-a însușit. Asta poate și pentru că, în copilărie, a avut parte de multe greutăți, care ulterior i-au cizelat caracterul și au ajutat-o să devină femeia puternică de azi.
Irina Loghin, o copilărie la limita sărăciei
Irina Loghin a povestit de-a lungul anilor cum se descurcau ea și familia ei când erau săraci lipiți pământului și abia aveau o mămăligă pe masă, pe care să o împartă toți. Artista de muzică populară spune că a fost nevoită să muncească la câmp chiar de la șase ani, pentru a-și ajuta familia, să aibă ce să mănânce.
„Sărăcia prin care am trecut… Noi nu observam necazurile. Noi așa credeam că trebuia să fie. Eram 6 copii. Tata muncea pentru toți. Sora cea mai mare era jandarmul. Mama mergea la câmp. Eu eram cea mai mică. Pe noi ne învățau părinții ce să facem. Nu mi s-a părut nimic greu. Mă lua mama de la 6 ani să car lemne din pădure.
Eu am vrut să mă duc la școală de la 6 ani, dar mama nu a vrut. Aveam galoși de cauciuc, am luat o haină de-a lui tata și eram cheală. Eram tunsă la piele. Bântuiau păduchii pe la noi. Învățătoarea când m-a văzut m-a întrebat dacă sunt băiat. M-a pus să le cânt, nu eram nici înscrisă la școală. Tata și mama cântau. Tata cânta mai bine, spunea Irina Loghin la Antena 1, în urmă cu ceva vreme.
Citește și: Dinu Iancu Sălăjanu are COVID-19. Ce simptome are artistul și cum se simte
Purta încălțămintea surorilor ei…
Într-un dialog emoționant cu Irina Păcurar, în cadrul emisiunii Rețeaua de idoli, marea artistă și-a evocat recent copilăria, care a fost una plină de nevoi. Mai mult, după plecarea pe front a tatălui ei, atât artista, cât și frații ei au fost nevoiți să muncească, de la vârste fragede, pentru a se întreține.
„Nu aveam toți încălțăminte, aveam galoși cu ciorapi de lână, pe care îi croșetam de la acea vârstă fragedă. Așteptam să vină surorile mele de la școală să îmi dea încălțămintea. A fost greu, dar atunci credeam că este foarte normal. Am început să cânt la școală… știam de la tata. Învățătoarea și-a dat seama și am devenit solista clasei și dirijam și alte clase mai mici.
După ce am terminat liceul, am lucrat la un laborator, într-o fabrică de sticlă, apoi am fost la Școala Populară de Artă. La fabrica de sticlă, la 20 de ani, aveam echipă de dansuri și am mers în turneu în Bulgaria. Instructoarea de dansuri era soacra lui Besoiu. Între timp am aflat că se dă consurs la ansamblul Ciocârlia, din București, din ziarul Informația', a mărturisit Irina Loghin la Rețeaua de idoli.
Artista a fost interzisă de Elena Ceaușescu Ceaușescu
Odată ce a devenit cunoscută pentru vocea ei, supranumele de Privighetoarea muzicii românești a adus-o și în atenția familiei Ceaușescu, pentru care faimoasa artistă a cântat nu mai puțin de 15 ani în seara de Revelion… Ulterior, faima de care se bucura a ajuns să se întoarcă împotriva ei, deoarece Elena Ceaușescu nu suporta competiția, așadar, la începutul anilor 1980, Irina Loghin a fost interzisă.
„Timp de 15 ani mi-am petrecut Revelionul cântând pentru familia Ceauşescu. Primeam telefon de la Ministerul Culturii, îmi spuneau că sunt chemată şi mă duceam, că nu aveam ce să fac. Dar Crăciunul îl petreceam întotdeauna alături de familie. Iar apoi m-au interzis în 1982. Se spunea că Elena Ceauşescu era geloasă pe mine, pentru că eram mult prea iubită de public. Dar eu ştiu că a fost mâna unor colegi «binevoitori», care au spus că eu cântam melodii indecente, ceea ce nu era adevărat.
Timp de opt ani nu am mai avut voie să cânt pe nicăieri. Primeam mii de scrisori, se zvonea că sunt în puşcărie, veneau oamenii din provincie special să mă caute, să afle ce e cu mine. În acest timp am mai cântat, dar în mare secret. Oamenii mă doreau pe scenă, dar era extrem de greu să ajung la ei', povestea Irina Loghin într-un interviu pentru revista Taifasuri.