VIRGIL IANŢU: "Nu îmi propun să intru în concurenţă cu nimeni, nu mă compar cu nimeni"

Sunt foarte rare şedinţele foto în care ai să-l vezi pe Virgil Ianţu alături de Roxana şi de fiica lor, Jasmina. Până acum, s-a întâmplat doar în VIVA! O raritate au devenit şi proiectele de televiziune pe care le acceptă. În schimb, îl vom vedea tot mai des cântând. A lansat un album şi... are emoţii. Într-o zi de toamnă, pe înserate, o fetiţă ia ceaiul pe terasă cu părinţii ei. La un moment dat, începe să fredoneze câteva versuri pe care nu le înţeleg. Dar tatăl ei, Virgil Ianţu, mă lămureşte că fiica are deja câteva melodii preferate de pe albumul lui de swing cu piese româneşti reorchestrate, la care a lucrat împreună cu Adi Despot şi compozitorul George Natsis şi care va fi lansat la începutul lui 2014.Într-un fel, e un proiect la care participă toată familia, mai ales că Roxana, care nu este iubita-lui-Virgil-Ianţu-şi-atât, se ocupă indirect de proiect, prin agenţia sa. Am avut parte de una dintre cele mai operative şedinţe foto. Privind din afară, ai fi zis chiar că noi, cei din echipa VIVA!, eram de fapt invitaţii. Virgil ştia exact ce haine i se potrivesc, Roxana a venit gata coafată şi fardată (ceea ce ni se întâmplă extrem de rar) până şi Jasmina, la cei 8 ani ai ei, se mişca precum un profesionist. Pentru a nu ştiu câta oară, experienţa mi-a demonstrat că percepţiile mele nu-s mereu tocmai corecte. Aveam sincer emoţii legat de întâlnirea cu Virgil Ianţu, credeam că voi da peste un om care te face să te întrebi, doar privindu-te, ce ai zis greşit. În schimb, am dat peste un om cu un deosebit simţ al umorului. Doar că e serios şi când glumeşte. Lumea te-a reţinut mai mult ca prezentator tv şi mai puţin ca artist. Ai temeri legat de album si concertul de la Sala Palatului care îi va urma?Eu, în general, nu am teamă de nimic. Am vrut să fac asta pur şi simplu, nu mi-am propus să demonstrez ceva sau să arăt lumii că nu am uitat să cânt. Asta nu se uită. Ascultând muzică, însă, am găsit o zonă în care m-aş putea exprima. Mi-a venit ideea cu piesele româneşti în care eu cred şi e păcat că nu se mai ascultă, dar e bine că a venit cineva cu ideea de a le reîmprospăta, de a le aduce în prezent. Pentru că sunt unele piese valoroase, dar cu o orchestraţie mai nepotrivită din cauza condiţiilor din vremurile respective.Ce părere au Roxana şi Jasmina de album?Roxana este implicată în proiect împreună cu agenţia RAA, iar Jasmina are vreo două piese preferate, pe care le mai fredonează din când în când.Roxana, cum a fost să lucrezi din nou cu Virgil? (n.r. Roxana a fost produ-cător la „Vrei să fii miliardar?”)Eu am lucrat dintotdeauna cu Virgil, dar de când am început proiectul cu agenţia, am decis să nu mai lucrăm direct, el fiind unul dintre cei 12-15 artişti de care ne ocupăm. Nu aş vrea să fiu subiectivă sau bănuită că sunt subiectivă, deşi se ştie că eu am fost întotdeauna mai mult decât obiectivă în ceea ce îl priveşte. Aşa că se ocupă altcineva de el, iar când ajungem acasă nu vorbim despre birou, nici măcar despre această şedinţă foto nu vom vorbi.Virgil, de fapt, Roxana te-a făcut vedetă, e adevărat?Nu, eu am făcut-o producător. (râde)R: E gluma noastră favorită, cine pe cine a făcut. Dar la castingul pentru prezentatorul „Vrei să fii miliardar“ Roxana a fost unul dintre factorii de decizie, nu?V: Să nu insistăm pe asta. Era foarte dificil să lucrez cu ea, nu se punea în pozi-ţia celui care era pe scenă, privea lucrurile pur tehnic. De exemplu, am avut-o în cască la „Big Brother“, la o emisiune live de 4 ore... În direct, ai nevoie de a anumită stare, iar Roxana mă întreba în cască: „cee, ce ai zis?“. Ea, dacă nu prindea poanta, credea că e nasol. Nu e făcută pentru cască, e făcută să stea în regie şi să îi organizeze pe toţi, să îi dea de pereţi dacă e cazul şi apoi să stea cu ei la bancuri şi poveşti. Că după aceea se dădea drăguţă. La mine nu a ţinut.Ai aerul unui om foarte sigur pe el, care nu greşeşte niciodată. Aş vrea să ştiu când ai dat-o ultima dată în bară.Nu îmi amintesc... Aa, am avut un moment, dar a fost fain. Filmasem mult, eram foarte obosit, apoi am prezentat un eveniment. Când să zic numele companiei care organizase evenimentul, l-am zis exact pe cel al adversarilor direcţi. Am dres-o cum am dres-o, dar ce să mai repari... I-am povestit unui prieten şi mi-a zis „bine le-ai făcut corporatiştilor ăstora, aşa le trebuie“. Mi-am dat seama că nu eram singurul cu percepţia asta, ei aveau o problemă de imagine. Dar a fost un moment nu foarte uşor pe o scenă în aer liber, cu invitaţi din ţară şi din afară. Virgil Ianţu a lansat un nou album! Este scena ca mersul pe bicicletă? Nu-s păguboase pauzele pe care tu le-ai avut de-a lungul timpului?Nu e ca mersul pe bicicletă, depinde din ce punct de vedere priveşti. Scena nu îţi oferă mereu aceeaşi podea, acelaşi public, nu faci şi nu spui aceleaşi lucruri. De aceea, emoţiile există de fiecare dată, poţi să îl întrebi şi pe Alifantis. După atâţia ani de cântat are emoţii la fel de mari ca la început. Crede-mă, eu am un soi de emoţii înainte de a intra pe scenă şi apoi am altă stare. Când intru, deja mă încarc cu energia celor din faţa mea şi cu cât e mai multă lume, cu atât mai bine mă simt. Gândeşte-te că, dacă nu ai emoţii, eşti gol.Apropo de emoţii, când ai zis că vei avea concert la Sala Palatului, m-am gândit automat la Stefan Bănică. Se poate spune că veţi fi rivali?Nu îmi propun să intru în concurenţă cu nimeni. Cu Stefan sunt prieten, mi-a ascultat piesele, probabil că ne vom reîntâlni pe scenă la un moment dat. Nu mă compar cu nimeni, cum nu am făcut nici în televiziune. Suntem atât de diferiţi... Lumea calculează între Stefan şi Brenciu, care dintre ei are mai multă lume la Sala Palatului… Despre asta vorbim, ăsta e scopul? Aşa, poţi face circ şi umpli Sala Palatului. Horia are locul lui, Stefan pe al lui. Pe mine mă interesează că fac muzică alături de muzicienii cu care am început să repet, care sunt foarte buni, îmi place să îi văd atât de proaspeţi.Citeam ieri un interviu pe care i l-a luat Marius Tucă Andreei Marin în 2002. Întrebată fiind care e prezentatorul ei preferat din România, a zis Virgil Ianţu.V: Si Băsescu a răspuns aşa într-un interviu. (râde)Ai prezenta o emisiune cu Andreea?De ce nu? Dar să fie un format care să se potrivească amândurora. Se poate să ne completăm sau să nu avem chimie. Eu am stilul meu, Andreea stilul ei.E de mirare că tu te încăpăţânezi să accepţi proiecte doar dacă îţi plac, într-o lume axată pe profit. Cumva, pare că nu te adaptezi vremurilor.Nu sunt singurul care face asta. Mai sunt oameni care cred foarte tare în anumite principii. Nici tu nu ai face, poate, ceva ce nu îţi place. Mai ales dacă eşti expus, asta se simte imediat. Gândeşte-te, mă vezi pe mine făcând, pe toţi banii din lume, o emisiune de noapte, cu asistente în jurul meu? Uită-te puţin la mine. Zi tu ce să prezint.... ştiri?Aş face mişto la ştiri, mai ales că eu „iubesc” foarte tare zona asta politică.Aaa, uite, o emisiune de satiră politică.Nu mă pricep la politică şi de aceea nici nu mă bag. Plus că ar fi foarte scurtă prima ediţie. (râde)Sunt curioasă, când te sună un ziarist de tabloid, cum îi vorbeşti?Nu mă mai sună de mult. Se ştie de 13 ani că nu dau nici un „da”, nici un „nu”. Întotdeauna i-am refuzat cu respect până şi-au zis „ăsta e nebun, de la ăsta nu avem niciun răspuns.“ Am stabilit de la început asta şi mă bucur că au înţeles.Cred că oamenilor nu le este foarte comod să interacţioneze cu tine. Poţi fi destul de intimidant. Stii asta, nu?V: Nu sunt, dar mi se spune asta. Am văzut că unii oameni sunt speriaţi de mine. Ce le-am făcut, mai, frate?R: Am citit odată mărturia unei doamne care spunea „m-am întâlnit cu el la o terasă în Grecia, iar când ne-a auzit vorbind româneşte s-a întors cu spatele la noi, nu cred că e civilizat. În schimb, doamna (adică eu) a salutat.” E greu să te pui în locul celuilalt.V: Lumea se aşteaptă să salut tot timpul.R: Unora asta li se pare ori aroganţă, ori dorinţa de a intimida. El e o fire foarte timidă, de altfel, cu foarte mult bun simţ, şi multe valori zdravene. Citeste continuarea interviului in pagina urmatoare! Virgil, la ultima şedinţă foto VIVA!, în 2009, spuneai că te simţi de 20 de ani. Ai mai crescut puţin de atunci?Acum, e adevărat, am 21.Dacă rămâi la 21, în curând Jasmina te ajunge din urmă.Avem o relaţie foarte faină, liberă, dar cu limitele pe care le ştie. Când le mai sare, devenim un pic părinţi, după care redevenim prieteni.Când ai avut ultima discuţie serioasă cu ea?Săptămâna trecută am avut o discuţie în care a trebuit să îi reamintesc nişte lucruri. M-a supărat pentru o vreme, a ştiut că a greşit. A fost pentru prima dată când şi-a asumat greşeala în totalitate şi a vorbit foarte matur şi foarte mult despre asta. Că de obicei zice „da, da, da” şi gata. Sunt rare aceste momente, totuşi, e copil bun.Pe site-ul tău (virgiliantu.ro) dai tipsuri despre modă. De altfel, se spune despre tine că eşti mereu impecabil. Cât munceşti pentru a arăta bine?Am împrumutat şi eu de la alţii idei, e fain să împărtăşeşti lucruri şi valori cu ceilalţi. Cum să muncesc? Să stau în faţa oglinzii, adică?Înţeleg, munceşti doar cu greutatea.V: Noi, ăştia din Banat, ne-am născut eleganţi.R: Uite că a sărit peste întrebare. (râde)V: Muncesc cu greutatea, pentru că sunt foarte pofticios şi aş mânca mult şi bun.Din ce găteşte Roxana?V: Nu, pentru că atunci aş fi cât ea. (râde) Ar merge o filmare la cum găteşte ea. Trebuie să am grijă, am perioade când mai întrec măsura, mă sperii, apoi îmi revin. E foarte periculos, eu m-aş îngrăşa foarte repede şi mult dacă nu aş avea grijă. Am făcut odată un pas acum vreo 3 ani când de la 82 de kilograme am ajuns la vreo 70 şi lumea m-a întrebat dacă sunt bolnav. Dar nu am ţinut diete, dacă ai grijă, eu zic că e simplu. Dacă îmi propun să slăbesc, într-o săptămână reuşesc. Interviu de Oana PopoiagFoto: Sebastian EnacheStilist: Ana AndreiMachiaj: Iulia Filip Fotografiile au fost realizate la Crayon Club.