Mihai Dobrovolschi: “Femeile superbe mă fac să-mi tremure bărbia”

Trezitul cu noaptea în cap este o corvoadă pentru el, deşi face asta de ani de zile. În schimb, a ales bucuros să treacă din nou prin „chinurile’ vieţii de student. Din toamnă, Dobro va deveni psihoterapeut cu acte în regulă. Până atunci, trebuie să treacă peste o sesiune grea, o vară caniculară şi noi lupte cu el însuşi.

Este vineri dimineaţa, e deja foarte cald şi, cu toate că pen­tru mulţi asta înseamnă o înce­tinire a ritmului nebun, pentru subiec­tul nostru înseamnă un slalom nesfârşit printre maşini şi responsabilităţi. Totuşi, la 10.15, aşa cum a promis, ajunge la Grădina OAR, anunţându-ne, ca un elev silitor, că la 12 trebu­ie să fugă la un examen. Chiar şi aşa, a fost timp pentru de toate. Pentru şedinţa foto, pentru discuţii despre „Marele Gatsby’ (deşi e fascinat de supereroul Iron Man), despre diete (s-a hotărât să renunţe la cină) şi despre misteriosul comportament uman. Ca orice viitor psihoterapeut, Dobro are tendinţa de a analiza şi de a intui imediat adevărurile ascunse din spatele gesturilor şi cuvintelor interlocutorului. Aproape că m-am surprins concentrându-mă la modul în care ţin sticla de ice tea, n-aş fi vrut să „citească’ cine ştie ce traumă în copilăria mea. Dar dacă a citit ceva, are şi cheia. Căci îl mai despart doar câteva luni de momentul în care va începe să profeseze.

Fugi dintr-o parte într-alta, cu greu am găsit o zi pentru şedinţa foto. Ce e cu toată graba, pentru ce te agiţi?

M-ai şi prins la o confluenţă de proiec­te. Sunt în sesiune, mai am vreo trei examene, de-aici plec direct la cel de Tehnici Proiective. În paralel, lucrez la proiectul de licenţă, un studiu pe un panel de peste două mii de oameni despre introiectarea parentală. Radio­ul e şi el energofag. În plus, astăzi, după examen, am şi formare până diseară. Dar aş minţi dacă ţi-aş spune că e doar o coincidenţă, pentru că simt că am multă energie şi investesc suflet în multe proiecte.

Şi vara se anunţă la fel de agitată? Cum o vei traversa?

Eu sper ca vara să fie extrem de liniştită. Licenţa e la sfârşitul lui iulie, aşa că vara o să fie ca un somn sănătos după o zi la câmp. Adică sper să pot sta pur şi simplu la soare sau la umbră, ascultând muzică, citind, bând un Ice Tea de la Lipton, că tot vorbim de el, şi visând la o carieră frumoasă şi grea în psihoterapie care va începe în toamnă.

Dacă vorbim de ceaiuri şi de hidrata­re, stilul de viaţă sănătos este un adevărat trend. Mai toată lumea spu­ne că trăieşte sănătos, dacă e între­bată. Cât de sănătos trăieşti tu?

În primul rând, eu îmi gătesc în fiecare zi. E modul meu de-a mă regla, după dansul bezmetic cu mine însumi şi o sută de mii de suflete, la radio. Iar în bucătărie totul e natural. Am descope­rit frumuseţea gătitului, care este un fel de alchimie. Iei părţi şi faci o substanţă întreagă. Apoi, cred că este sănătoasă munca cu propriul spirit pe care o fac de trei ani în mod disciplinat. Două şedinţe de analiză pe săptămână, me­ditaţie, rugăciune, exerciţii de body-mind, confruntări cu propriii demoni care se transformă în alianţe.

Vara merg şi la piscină, fac vreo douăzeci de bazine, apoi un pic de saună. Ies cu prietenii cel puţin de două ori pe săptămână şi cred că şi ăsta e un lucru sănătos pe care mulţi nu îl mai fac. Stau cu orice energie negativă care se iveşte, până o înţeleg şi o desfac ca pe o fundă. Şi beau lichide, ceaiuri de fructe, ceai verde cald sau ice tea, şi multă apă plată. Am scris despre ceai pe blogul meu. E o plantă spirituală ceaiul. Vorbesc despre ceaiul veritabil, din planta de ceai. M-a fascinat un ri­tual al ceaiului, cel japonez, în care am învăţat tare multe. Oamenii care participau la ritual, gazda şi invitaţii, aveau un calm care mă enerva. (râde) Pe bune! Culmea e că ceaiul verde, care la ei în ceremonie era un fel de cremă, e folosit de mii de ani ca soluţie de concentrare şi energie. Ei erau atât de bine centraţi încât transformau asta în calm pur. A fost genial.

Apropo de sănătate, care este cea mai mare frică pe care ţi-ai vindecat-o de când studiezi Psihologia?

Păi, frica de moarte. Şi cuvântul „vin­decat’ e foarte bine ales, pentru că nu o elimini. Dar înveţi să te uiţi la ea din alt loc. Înveţi cât de sănătoasă este, e un învăţător al vieţii. Nu detaliez, pen­tru că ar fi foarte mult de vorbit despre asta şi pentru că au fost, ce-i drept, mo­mente nu foarte plăcute în călătoria asta. Dar ce urmează după aceea este frumos şi te centrează foarte mult. Im­portantă a fost şi munca asupra fricii de singurătate. E o teamă foarte răspândită, dar într-un mod ascuns. Oamenii nu realizează că au frica asta. Dar fac concesii inconştiente în nume­le ei şi, de multe ori, împotriva lor. E bine să te duelezi şi cu ea dacă se iveşte ocazia. Dar doar atunci.

Mi-ai zis că peste trei luni vei putea practica psihologia. Cum o să faci oa­menii să înţeleagă că cel pe care îl aud ei dimineaţa la radio urmează să tacă şi să-i lase pe ei să vorbească?

Ştii, foarte mulţi oameni se aşteaptă, când mă cunosc în persoană, să fiu cum îşi imaginează ei că sunt atunci când mă ascultă. Şi au un mic şoc când observă că am şi multe alte la­turi. Dar de cele mai multe ori se adaptează repede şi, spre fericirea mea, de multe ori îmi spun că sunt mai plăcut decât în emisiune. Eu, în practica de formare, fac şi simulări, adică şedinţe de psihoterapie în toată regula cu colegii. Nu mi s-a întâmplat să simt că persoana din faţa mea are reţineri sau că o bufneşte râsul, aşa că nu cred să fie vreo problemă.

Au voie psihologii să fie vanitoşi?

Bineînţeles că au voie. Aici sunt două aspecte. Pe de-o parte, aş spune, mai ales în cazul meu, că vanitatea e de multe ori ceea ce trebuie să diminuezi ca să fii fericit. Şi nu e vorba doar de vanitatea cu ceilalţi. E vorba de vanita­tea unei părţi din tine în faţa altei părţi din tine. Blocajele de genul ăsta nu te lasă să te întregeşti. Pe de altă parte, să fii psihoterapeut nu înseamnă să fii profet sau sfânt. Rămâi cu multe tră-sături, chiar şi cu unele nesănătoase, însă este important să fii conştient de ele şi să nu le laşi să interfereze în prac­tica terapeutică. Rişti să intri în ceea ce noi numim jocuri, rişti să intri în sim-bioze, adică foarte simplu spus clien-tul îţi poate manipula latura orgoliului, de exemplu, ca să creeze nişte scenarii în care el este şi care merg pe lângă conţinutul uman esenţial.