ANDREEA BERECLEANU, muză pentru designerul ADRIAN OIANU

Andreea şi Adrian se cunosc demult, dar au devenit prie­teni de curând. Pe ea o atrag creaţiile lui autentice, iar pe el natura­leţea ei. În plus, amândoi sunt cafegii înrăiţi. I-am găsit la atelierul lui Adrian povestind şi savurând câte o cafea. „Adrian chiar se pricepe la ghicit în cafea. Am aflat întâmplător, asta după ce mi-a făcut o cafea la ibric, cu zaţ mult. Şi ne-am gândit atunci: nu e păcat de atâta zaţ? Şi uite aşa, aflu la el la atelier ce audienţe voi avea a doua zi!, glumeşte Andreea.

De când vă cunoaşteţi?

Andreea: În 1995 sau 1996, lucram amândoi la Media Pro, dar în departa­mente diferite. Ne-am cunoscut tangenţial, ne vedeam la diverse eveni­mente, dar nu eram prieteni apropiaţi.

Adrian: Acum vreo 2-3 ani am început să comunicăm prin Catrinel (Catrinel Chiriac, PR-ul lui Adrian – n.r.), care insista ca Andreea să vină la atelier… simţeam că ni se potriveşte, că avem multe afinităţi.

Andreea: Şi eu tot nu găseam timp să vin… Dar acum, de când am început să ne vedem, simţim nevoia să ne în-tâlnim tot mai des şi am devenit foarte buni prieteni. Am multe în comun cu Adrian, dar mai ales spiritul critic. În special la adresa societăţii în care trăim şi unde el s-a întors după atâţia ani de „exil’. Dar Adrian poate fi şi tolerant. Spre exemplu, sunt sigură că ar avea de comentat în privinţa alegerilor mele vestimentare, dar pentru că ţine la mine, nu îmi spune nimic. (râde) Omul e civilizat şi mai ales elegant, a învăţat atâţia ani în America!

Câte haine semnate de el ai?

Andreea: Am din toate colecţiile câte ceva. De obicei, vin îmbrăcată la el la ate­lier cu hainele mele şi mă schimb total.

Câteodată apari la tv cu un styling uşor neobişnuit pentru un jurnal clasic: porţi cercei mari, coafuri lejere… Ai purtat ceva semnat Oianu şi la jurnal?

Andreea: Am purtat, mi-am asumat şi am şi explicat de ce am apărut în ie românească: ca să nu şochez lumea. Colaborarea mea cu Adrian a venit mănuşă anul trecut, când Intact Media Group a iniţiat campania „E timpul românilor. L-au contactat pe Adrian şi am făcut o prezentare la Muzeul Ţăranului Român în care a fost pre­zentat inclusiv tricoul românesc, creaţia lui Adrian.

Adrian: De ce mă înţeleg eu aşa de bine cu Andreea? Sigur e o chestie de chimie. Eu sunt un tip solitar, ca orice personaj creativ. Nu prea vorbesc cu nimeni, nu am obsesia comunicării, pentru că am o muncă frumoasă şi am atâta treabă de făcut, încât nu mai am timp să şi socializez.

Ce vă apropie, cum a început priete­nia voastră?

Andreea: Îmi place Adrian ca designer şi nu vreau să fiu radicală, dar în România nu sunt mulţi atât de creativi ca el. Dar îmi place Adrian şi ca om, caracter, aspiraţii, poate chiar şi vanita­tea lui îmi place. În plus, avem cunoştinţe comune, principii comune, credem în aceleaşi valori, suntem amândoi mo-narhişti. Amândoi ne asumăm trecutul. El a lipsit vreo 10 ani din România, a lucrat în America, Turcia, Franţa. Nici eu nu îmi reneg trecutul jurnalistic, am fost 8 ani în Media Pro, am lucrat la Soti, în presa scrisă, am făcut radio, iar de 10 ani sunt la Antena 1.

Adrian: Ea face 20 de ani de presă, iar eu fac 20 de ani de la prima prezentare.

Andreea: E foarte plăcut să descoperi şi, mai ales, să accepţi prieteni noi în viaţa ta. Prietenii mei au rămas aceiaşi de 20-25 de ani, cu puţine excepţii. Adrian şi familia lui de la atelier sunt excepţia frumoasă din viaţa mea.

Ştiu că Adrian mănâncă raw. Te-a convins şi pe tine?

Andreea: Nu am nicio problemă cu asta. Când ne întâlnim mănânc şi eu raw, iar acasă, dacă aş avea-o pe Ala (bucătăreasa lui Adrian – n.r.), aş adopta aceeaşi dietă. Nu ştiu ce părere ar avea copiii mei. Eva a fost invitată la un prânz şi ne-a privit de la distanţă fără nicio poftă!

Adrian, care din calităţile Andreei te-au făcut să crezi că ea este cea mai potrivită ca imagine a colecţiei Romanian Punk?

Dincolo de frumuseţea ei, Andreea e foarte naturală şi exact asta transmite oamenilor. Nu s-a transformat într-un personaj, nu e deformată profesional, e un om care şi-a păstrat o integritate. O admir în primul rând ca om, eu am nevoie să admir ca să mă apropii.

Andreea, cum a fost şedinţa foto cu Adrian pe post de fotograf?

Andreea: M-am simţit foarte relaxată. Adrian este un pic diferit de alţi foto­grafi, pentru că totul decurge spontan. El trage cadru după cadru fără să-mi ceară nimic, nici măcar să mă uit în obiectiv. Totul se leagă natural…

Adrian: Eu încurajez şi în muncă şi în viaţă tipul acesta de relaţie care nu vine forţat… Îmi place să fiu atent la oameni şi la energiile din jurul meu…

Adrian, tu pari genul de designer ati­pic, care nu se orientează neapărat spre business, ci mai mult spre con­cept, spre oamenii din jur…

Am trăit într-o ţară îndepărtată, cu alte valori şi alte principii şi am descoperit acolo frumuseţea şi complexitatea lumii. În America am descoperit că sunt adevăruri multiple şi că fiecare om are adevărul lui, că totul este subiectiv. Am descoperit multe lucruri pe care în România nu avem timp să le descope­rim, pentru că suntem tot timpul prinşi într-o tranziţie infinită. Acolo oamenii se concentrează pe ceea ce e important în viaţă. Oamenii acolo nu pun accentul pe strânsul banilor, ci pe calitatea vieţii şi pe a face ce le place. Acolo oamenii au satisfacţii personale din munca lor.

Ai reuşit să adopţi această filosofie de când te-ai întors aici?

Adrian: Am adoptat şi am adaptat această filosofie la modul de viaţă românesc. Sunt un om liber, nu mă las subjugat de trendul obsesiv al strânsului banilor, al făcutului unui business. În România, există o idee bizară conform căreia, dacă nu faci bani, eşti nimeni. Culmea, noi ne descurcăm financiar, ne merge bine, dar păstrând un anumit echilibru. Dacă m-aş forţa să fac mai mulţi bani, mi-aş pierde libertatea şi nu vreau asta. Secretul nedescoperit în România este că poţi să fii fericit dato­rită vieţii profesionale, poţi să ai mari satisfacţii de la viaţa profesională. În România, oamenii consideră că mun­ca e 9-10 ore pe zi şi apoi începe viaţa. Greşit! 9-10 ore înseamnă o foarte mare parte dintr-o zi, cum să te gândeşti că aia nu e viaţa ta?

Andreea: Meseria trebuie să fie mereu vie, locul de muncă trebuie să te moti­veze, să-ţi aducă satisfacţii.

Adrian: De asta mi-a fost uşor să mă apropii de Andreea, ea vine de la muncă liniştită, se duce la muncă feri­cită. Pe ea o defineşte munca, nu o ia ca pe o corvoadă. Nu poţi să con-struieşti dacă nu ai această atitudine.

Andreea: Să ştii că acesta este unul din motivele pentru care am plecat din Media Pro. Lâncezeala îmi displace, fug de un confort care la un moment dat devine rutină. De asta am făcut ra­dio, reportaj de călătorie, jurnale în formate diferite. Antena1 mi-a oferit în aceşti 10 ani ocazia să mă exprim pe mai multe planuri, profesional vor­bind. Şi a spus DA la orice propunere pe care am avut-o. Asta înseamnă încredere. De asta îmi place şi Adrian, pentru că se reinventează mereu, păstrându-şi valorile.

Andreea, eu nu aş fi bănuit niciodată că poţi să fii punk. Cum ai devenit imaginea colecţiei Romanian Punk?

Andreea: Mai bine să povestească Adrian.

Adrian: Romanian Punk este primul meu demers pornit dintr-un exerciţiu stilistic. Am luat două concepte total diferite, aparent fără legătură, şi a re­zultat ceva cu totul nou. În America am descoperit fenomene culturale complexe care au influenţat societatea şi pe care le ştiam superficial. Punk-ul stă la baza multor curente: rock, gothic, rocknroll, flower power, heavy metal, hard rock, care au pornit de la concep­tul revoluţionar de a fi tu însuţi şi de a gândi cu propria minte. Păi, noi nu ne dorim să fim punk? Să nu ne lăsăm influenţaţi de tot ce e în jurul nostru? Păi, Andreea nu e punk? (râde)

Andreea, mi-ai spus că Adrian e un fotograf neconvenţional. Te-a făcut să scapi de stresul unei şedinţe foto?

Tema shootingului a fost generoasă, iar mie îmi place să mă schimb, îmi plac rolurile. Nu mi-ar fi plăcut să fiu actriţă, e o meserie prea grea, dar joaca de-a personajele mă amuză.

Adrian, de ce ai ales să lansezi colecţia pe Facebook şi care a fost feedback-ul?

8000 de spectatori live, 200.000 de vi­zitatori unici. A avut un impact extra­ordinar! Noi am luat-o ca pe un com­pliment al seriozităţii muncii noastre.

Ai înregistrat un profit în urma aces­tei prezentări?

Prezentarea mi-a adus oameni noi, cli­entelă, consumatori, deschidere mult mai mare, ne-a creat o platformă mult mai generoasă. Dacă prezentarea aceasta a fost numai cu poze, ur-mătoarea, şi acum spun în premieră, va fi cu filmuleţe pentru fiecare piesă.

Citeşte continuarea interviului şi vezi fotografii de Making-of în pagina următoare