A revenit în România pentru a lansa filmul „Before Midnight şi pentru a promova importanţa educaţiei preşcolare. Cu puţin înainte de sosirea la Bucureşti ne-a acordat un interviu despre acte caritabile, dar şi despre momentele sale de neputinţă.
De câte ori ai fost în România până acum?
De patru ori. Prima dată am ajuns la câteva luni după ce mama a venit în România, a doua oară cu Rick Link-later, cel care a regizat filmele „Before Sunset, „Before Sunrise şi „Before Midnight. Apoi am venit de două ori la Balul de Halloween organizat de Asociaţia OvidiuRo şi a cincea oară voi veni să susţin cauza educaţiei timpurii a copiilor săraci în cadrul evenimentului „Before Its Too Late, care va include şi premiera filmului „Before Midnight, pe 26 iunie, la Palatul Copiilor. Mai multe puteţi afla de pe site-ul asociaţiei, www.ovid.ro.
Fiind părinte a patru copii norocoşi, ce anume ţi se pare copleşitor din poveştile acestor copii nefericiţi?
Ceea ce mi se pare copleşitor este vârtejul sărăciei. Când te naşti sărac, este atât de dificil să răzbaţi la suprafaţă… Aceşti copii nu-şi vor atinge nici-odată potenţialul cu care s-au născut. Mie mi se pare tragic, atât pentru ei, cât şi pentru restul lumii, care nu va beneficia de ceea ce ar fi putut deveni aceşti copii, dacă aveau mai multe şanse. Ma-joritatea copiilor săraci au părinţi ce au fost săraci la rândul lor. De multe ori aceştia pur şi simplu nu ştiu ce să facă pentru a-şi ajuta copiii să aibă o viaţă mai bună decât a lor. Am întâlnit parinţi foarte săraci care trăiau în gheto- uri şi am fost uimit de dorinţa lor de a face ce este mai bine pentru copii, ca şi mine, de altfel. Numai că ei nu ştiu exact cum să facă să le fie bine şi sfârşesc prin a face multe greşeli.
În copilărie, cât de mult îţi plăcea să înveţi, să mergi la şcoală? Sau ar trebui să o întrebăm pe mama ta?
Marea frustrare a mamei în legătură cu mine a fost tocmai faptul că nu luam învăţătura în serios. Am fost un copil foarte iubit şi destul de alintat, prin urmare mă purtam ca şi cum multe lucruri mi s-ar fi cuvenit.
Îţi aduci aminte prima dată când ai ajutat pe cineva?
Când eram în liceu, am lucrat într-un adăpost pentru animale unde le curăţam cuştile. Era oribil, dar mă simţeam minunat când mă uitam în ochii lor.
Având în vedere că evenimentul pentru care vii în România se numeşte „Before Its Too Late („Înainte să fie prea târziu), mă întreb oare când, în viaţa ta, ai simţit că a fost prea târziu să mai faci ceva.
A fost un moment, în timpul primei mele căsnicii, când am ştiut că e prea târziu să ne salvăm. Când se-ntâmplă îţi doreşti aşa de mult să nu fie adevărat… şi te încearcă un sentiment oribil de neputinţă.
De la „Before Sunset şi până la „Before Midnight au trecut 9 ani. Viaţa unui om se poate schimba complet în 9 ani. Până şi istoria se poate schimba. În ce măsură s-a schimbat viaţa ta de la apariţia filmului din 2004 până la apariţia celui din 2013?
Cea mai importantă schimbare este că am doi copii în plus acum. În sinea mea, mă simt aceeaşi persoană, puţin mai nesigur şi mult mai capabil de recunoştinţă.
Interviu de Oana Popoiag
Foto Hepta