CRINA ABRUDAN: “Pe vremuri pot să spun că eram vitezomană”

I-au plăcut întotdeauna maşinile şi viteza, iar anul trecut şi-a făcut curaj şi a trăit pe propria piele experienţa unei curse, ca pilot de raliu într-o competiţie de viteză în coastă organizată la Reşiţa. Crina Abrudan a dus pasiunea pentru automobile în afara pistei şi a ales ca maşină personală un vehicul performant şi, în acelaşi timp, sofisticat şi carismatic. Hyundai ix35 o însoţeşte în fiecare zi şi face ca drumurile în oraş şi în afara lui să fie mai plăcute şi mai sigure, date fiind dotările tehnice cu care este prevăzut.

Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru sport şi mai ales pentru raliu?

Sunt o iubitoare a sportului şi prin natura meseriei mele. Dacă e să mă refer la sporturile pe care le-am practicat în ultimii ani, pot să spun că raliul ar fi pe primul loc. îmi place foarte mult să conduc, am carnet de 15 ani, am con-dus de nenumărate ori pe traseul Bucureşti-Oradea şi retur şi o fac de fiecare dată cu mare plăcere. Am participat pentru prima dată la un raliu în calitate de copilot, în urmă cu cinci ani, împreună cu băieţii de la Napoca Rally Team, Bogdan Marişca şi Marco Tempestini. Atunci a fost o atribuţie de serviciu, am fost trimisă de către şefii mei la raliul de la Miercurea Ciuc. Mi-a plăcut foarte mult şi am păstrat o relaţie de prietenie cu piloţii, aşa că peste câteva luni m-au invitat la o etapă de raliu de la Cluj.

Ai debutat anul trecut în calitate de pilot. Cum a fost această experienţă?

A fost extraordinară! Dacă ştiam doar ce înseamnă să fii copilot şi simţisem doar tracul pe care îl ai stând pe scaunul din dreapta, acum m-am pus în pielea pilotului. Emoţiile au fost foarte mari în seara dinaintea probei. Recunosc că noaptea am dormit destul de puţin şi m-am gândit întruna la ce se va întâmpla a doua zi. Mă aşteptam să fiu ultima în clasament, pentru că eram pentru prima dată la volan într-o com­petiţie, nu ştiam prea bine traseul – spre deosebire de ceilalţi piloţi care-l cunoşteau în detaliu, pentru că aveau experienţa anilor precedenţi – dar cel mai teamă îmi era să nu cumva să mă fac de râs. Mai ales că eram şi femeie, nu singura femeie din competiţie, însă singura fără experienţă.

Îmi era teamă să nu mi se oprească motorul la start, pentru că nu e greu să se întâmple acest lucru, ambreiajul unei maşini de raliu fiind foarte tare şi îmi mai era teamă să nu ies în decor. Nu mă gândeam că aş păţi ceva, dar îmi do­ream să duc maşina la destinaţie fără niciun incident. Este o diferenţă foarte mare între modul în care şofez în viaţa de zi cu zi şi modul în care conduc o maşină de raliu. Eu conduc o maşină automată, iar aceea avea cutie manu­ală. Apoi, eu sunt obişnuită să ţin doar o mâna pe volan, conducând prepon­derent prin oraş, iar acolo eşti obligat să ţii ambele mâini pe volan pentru a păstra maşina sub control.

 Ţi-ai propus să mai participi la astfel de competiţii?

După etapa de viteză în coastă am mai participat în urmă cu câteva săptămâni, la Sibiu Santa Rally Show, în calitate de copilot al lui Alex Filip şi probabil că vor mai urma şi alte etape de raliu sau viteză în coasta la care voi lua parte.

Care este stilul tău de condus?

Este mare diferenţă între stilul de con­dus din viaţa de zi cu zi şi cel de la volanul unei maşini de raliu. Atunci când sunt la volanul maşinii mele, re­cunosc că uneori sunt agresivă, dar am reuşit în timp să scap de boala vitezei. Poate că m-am mai maturizat şi din acest punct de vedere şi am ajuns să conduc la drum lung fără să mă uit la ceas şi la kilometri parcurşi, fără să mă mai iau la întrecere cu timpul şi distanţele. Pe vremuri pot să spun că eram vitezomană, dar niciodată inconştientă şi nu am intrat niciodată în depăşiri riscante. În general, sunt relaxată la volan.

Interviu de RALUCA TĂMAŞ

Foto HYUNDAI

Urmărește-ne pe Google News