Experienţa trăită la Berlin, în cadrul programului Shooting Stars, poate fi decisivă pentru viitorul ei ca actriţă. Iar acesta este exact gândul despre care Ada Condeescu ar spune că îi provoacă adrenalină. La fel ca apariţiile pe covorul roşu şi discuţiile despre dragoste.
Am sunat-o pe Ada pentru interviu cu puţin timp înainte de a pleca la Festivalul de Film de la Berlin. Mi-a spus râzând „da, mă întorc la Berlin. Iar!', ca aluzie la faptul că a mai fost cândva pe covorul roşu al acestui festival, pentru „Eu când vreau să fluier, fluier!' De data aceasta urma să plece, prin susţinerea APFR şi ICR, în calitate de actriţă selectată pentru celebrul program Shooting Stars, al cărui scop este să promoveze pe plan internaţional, an de an, 10 tineri actori europeni cărora le facilitează întâlnirea cu membri importanţi ai industriei cinematografice. Ne-am întâlnit cu doar câteva zile înainte de plecarea ei la Berlin, când Ada se pregătea sufleteşte pentru uriaşa ocazie care o aştepta, dar şi pentru nopţile albe care se anunţau.
Ada, faci ce faci şi revii la Berlin. Îţi place acest oraş la fel de mult cum pare să te placă el pe tine?
La început mi se părea că e un oraş foarte rece. Deocamdată nu mi-am schimbat părerea în această privinţă, dar mergând la toate petrecerile, pe covorul roşu al festivalului, mi-a plăcut foarte mult. Am stat vreo 10 zile în 2010, când am fost cu „Eu când vreau să fluier, fluier!' A fost foarte frumos.
Ce te face diferită de ceilalţi?
Chiar mă gândeam la asta… În primul rând, cred că ţine de naturaleţea pe care o am nativ şi pe care am şi reuşit să o exersez în filmele de până acum. Cred că în fiecare rol pe care l-am făcut am reuşit să nu fabric emoţia, spectatorul simte imediat asta. Şi cred că ţine şi de aspectul fizic, şi ăsta e un lucru important. Fizicul meu nu e comun. Mie mi se pare că pot fi prinţesă şi-n acelaşi timp şi Ioana dArc, pot fi cinică, ironică, pot juca un personaj îndreptat spre violenţă şi, în acelaşi timp, pot fi ca o adiere de vânt.
Şi care-s punctele tale slabe?
Uite, e bun interviul ăsta, mă ajută. Ar trebui să am un control al emoţiilor în public mai mare, lucrez la asta de mult timp. Încerc să mă educ, dar încă mai am de lucru. Încerc să nu arăt că-s emotivă, sunt tot felul de trucuri pe care trebuie să le fac pentru asta. Cumva, trebuie să uit un pic de miză. De exemplu, ştiu că Shooting Stars este cea mai mare trambulină a mea pentru cariera internaţională, la Berlin se pot stabili nişte lucruri foarte importante. Când ajung acolo, trebuie să uit un pic de tot miza ca să pot să fiu eu. Sau pur şi simplu să trăiesc momentul, să mă bucur de întâlnirea cu oamenii.
Pentru apariţia de pe covorul roşu la Shooting Stars ai emoţii?
Am emoţii, da, dar nişte emoţii foarte frumoase, unice. Aşa a fost la Festivalurile de Film de la Cannes şi Berlin, unde tot timpul m-au luat cu limuzina de la hotel până la covorul roşu. În prima zi m-au trecut toate emoţiile pământului, eram terminată când mi se deschidea portiera maşinii. Apoi uitam de toate emoţiile. Ştiu că la Berlin, când am fost prima oară, era februarie, aveam rochia subţire şi chiar mă gândeam ce frig îmi va fi… vreau să-ţi zic că nu am mai simţit nimic când am ajuns pe covorul roşu. Îţi intră în sânge adrenalina. Şi toată lumea de acolo… La Cannes şi la Berlin, fiind printre cele mai importante festivaluri, e locul unde vezi ce se întâmplă în cinema, îi cunoşti mecanismele. E o nebunie întreagă, dar e foarte frumos.
Actrita Ada Condeescu a primit trofeul Shooting Stars
S-ar zice că 2013 e anul tău. Vei fi pe marile ecrane cu filmul „Lupu'. Cu ce scene ne vei surprinde în acest film?
Voi avea nişte scene interesante, filmul se bazează foarte mult pe suprarealism. Am un personaj bizar, ca din altă lume. O să aibă un mister aparte personajul. Am încercat să-l construiesc astfel încât, când te uiţi la el, să nu simţi că atinge pământul. E o poveste de dragoste între acest personaj feminin şi un tânăr de 16 ani, mai mic decât ea, pe care îl farmecă. Sunt nişte apropieri tentante între ei şi foarte nepotrivite pentru un băiat de 16 ani. Eu m-am bucurat mult de rolul ăsta, e foarte diferit de celelalte roluri ale mele din punct de vedere fizic. Dar şi aici e foarte ciudat, o să vezi. Am slăbit foarte mult pentru acest rol, arătam mult mai rău în realitate decât pe peliculă. M-am jucat foarte mult cu corpul meu.
Adică te-ai înfometat?
Am avut foarte puţin timp la dispoziţie, a trebuit să slăbesc rapid. Uneori, lucrurile pe care le fac nu-s tocmai sănătoase, dar important e să ai un echilibru.
Ziceam că 2013 e anul tău pe plan profesional. E şi pe plan personal?
(Râde) În ce sens?
Adică… la 5 ani visai să te măriţi cu Alain Delon. La cine visezi acum?
Nu am în plan să mă căsătoresc. Adică nu curând. Mai întâi vreau să am o stabilitate profesională şi financiară. Mereu mi-a plăcut să fiu independentă, şi faţă de părinţii mei. Mă rog, chiar sunt. (râde) Căsătoria va veni ca o completare.
Deci nu respingi ideea de căsătorie.
Aaa, eu sunt pentru căsătorie! Dar în viitor. Nu-s genul care să zică „eu vreau să fiu singură'. Îmi place foarte mult ideea de căsătorie, de familie, de copil, e o dorinţă foarte puternică a mea. Abia aştept să mă căsătoresc şi să am un copil, dar aştept momentul potrivit.
Omul potrivit a apărut?
(Râde) Mă abţin.
Atunci spune-mi dacă te înţelegi la fel de bine cu George Piştereanu ca în perioada în care filmaţi împreună.
Nu ne-am mai văzut de mult timp, proiectele ne-au separat. Asta nu înseamnă că atunci când ne vedem nu ne vorbim. Şi el are proiecte acum, a fost ocupat şi cu şcoala. Ai jucat în filme cu priză la public.
Primeşti mesaje pe Facebook de la fani?
Da, primesc. De la mesaje de laudă, până la cele mai ciudate. Amuzant e că primesc de la români din toată lumea, pentru că filmele în care am jucat au fost bine promovate internaţional.
Interviu de OANA POPOIAG
Foto MARKUS NASS