Prezentă în România pentru BIFF cu două filme, celebra actriță de Oscar, Vanessa Redgrave, ne-a acordat timp din programul său infernal la București pentru a vorbi despre împlinirile și regretele ei. Află cum este actrița, dincolo de filme, de premii și de marele ecran.
Invitată specială la cea de-a treisprezecea ediție a Festivalului Internațional de Film de la București, Vanessa Redgrave are dublă ipostază: de protagonistă a peliculei prezentate în deschiderea Festivalului, ‘The Secret Scripture’ (unde joacă alături de Rooney Mara) și de regizor al documentarului ‘The Sea of Sorrow’ (nr. despre criza globală a emigranților), produs de fiul ei, Carlo Nero.
A doua zi după Gala de Deschidere BIFF, unde a reușit să ajungă la scurt timp după aterizarea în România, Vanessa Redgrave a avut întâlnire cu jurnaliștii. Obosită după o seară plină, actrița de 80 de ani a avut o apariție extrem de elegantă, punctată nu doar de firea distinsă, dar și de cei 1,80 m pe care îi măsoară, precum și de o pereche de cercei statement, bijuterii la care arareori renunță. La prima vedere, ai zice că este o femeie rezervată, ușor glacială. Dar asta la prima vedere, deoarece în timpul interviului a fost nu doar o prezență caldă, ci și una foarte empatică, abordând pe larg subiecte precum soarta refugiaților, Al Doilea Război Mondial, Holocaustul și Brexit, momente de cotitură pe care, fiind născută în 1937, le-a cunoscut îndeaproape.
Ni s-a spus din start că actrița nu va aborda subiecte care țin de viața privată, ci doar despre cele două filme prezentate în cadrul Festivalului. Când am întrebat-o însă cum a fost să lucreze pentru ‘The Sea of Sorrow’ alături de fiul său și dacă este o mamă exigentă și solicitantă, pentru a sublinia că profesionalismul este cheia, a deschis și capitole mai delicate din viața personală, cum ar fi divorțul de primul său soț: ‘ Provin dintr-o familie de profesioniști, acesta a fost mediul în care m-am născut. Bunicul pe parte maternă a fost academician, unul autodidact chiar. A fost director la Royal Naval College, unde îi învăța pe tineri să își folosească – și dacă era necesar – să își dea viața luptând pe mare. Unul din unchii mei chiar a murit pe mare în razboi. Celălalt bunic al meu, actor, a murit, la 50 de ani, în Australia. Tocmai am fost în Australia cu filmul, unde am fost fost primiți cu mare căldură. (La acest moment fiul său, prezent la întâlnire, îi reamintește de întrebare) Vanessa continuă: ‘Fiul meu e exigent când lucrăm împreună, la fel și eu. Mai avem din când în când mici altercații, dar până la urmă suntem mamă și fiu, orice-ar fi. La divorțul de primul meu soț, Tony Richardson, un regizor absolut, absolut genial, cu toate că divorțul nu este un eveniment fericit pentru nimeni, acceptasem deja să joc într-un film regizat de el. Și ce am făcut eu? Am dat bir cu fugiții pentru că tocmai devenisem fosta soție? Nu, am mers mai departe. Pentru că ce înseamnă să fii profesionist, de ce este esențial să ai o abordare profesionistă față de tot, de ce această abordare învinge atâtea obstacole? Sunt întrebari la care nu încerc să răspund acum, pentru că nu mă aflu la o prelegere universitară, deși aș putea face și asta, dacă vreo universitate m-ar invita. (râde) Deci suntem exigenți și eu și fiul meu.(râde)
Oana Popoiag, Foto: Simion Buia