Pentru ea, viața a început după 40 de ani. Atunci când l-a cunoscut pe Tavi, dragostea vieții ei, și a reușit să rămână însărcinată, după multe fertilizări in vitro, speranțe deșarte și o sarcină pierdută… Gabriela Cristea este o luptătoare, iar viața i-a oferit, în schimb, cel mai frumos cadou: două fetițe perfect sănătoase. Pe mezina familiei, Iris, în vârstă de doar o lună, v-o prezentăm noi, în premieră. Pe ei, #Victorienii, îi știți deja, dar vă invităm să-i vedeți acum într-un family portrait complet, chiar la ei acasă…
Alte două subiecte delicate. Alăptatul și depresia post-natală. Gabi, ce ne poți împărtăși din experiența ta?
La prima naștere nu mi-a ieșit cu alăptatul, pentru că am avut niște probleme de sănătate și m-am simțit foarte rău. Am reușit totuși să alăptez în jur de două luni și jumătate. De data aceasta, lucrurile au stat foarte bine și o alăptez pe Iris exclusiv la sân, lucru care mă face foarte fericită și mă împlinește foarte mult.
Cât privește depresia, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am trecut printr-o astfel de experiență. Am avut câteva atacuri de panică la prima sarcină, aproape de final, pentru că aveam tot felul de întrebări, legate de operația de cezariană, legate de naștere efectiv.
Am reușit să trec peste toate acestea cu gânduri pozitive și cu ajutorul celor din jurul meu, mai ales cu ajutorul lui Tavi, căruia i-am făcut nervii zdrențe, dar asta e o altă discuție. Important este să ai toate informațiile despre acest subiect, pentru că doar așa reușești să treci peste panicile ce se pot crea.
Cum percepe Victoria acum faptul că are o soră? Realizează acest lucru?
T: E mai complicat un pic, nu arată că ar fi geloasă, dar noi o simțim. La început, în primele zile, nu o băga în seamă efectiv. Vedea că e acolo, dar nu o lua în seamă, ca și cum nu ar fi existat. Mai apoi,
ușor-ușor, s-a obișnuit cu ea. Știe că e un copil la noi și nu mai pleacă, deci o fi al nostru. Crizele de gelozie nu i-au trecut și bănuiesc că or să mai fie mult timp de acum încolo. Nu se oprește din țipat, nu îi convine nimic, nu prea mănâncă și vrea să stea foarte mult cu noi, cu mine și cu Gabriela.
G: Și vrea în brațe.
T: Vrea suzeta, pe care înainte nu o mai cerea, dar lucrăm la asta, am văzut că s-au îmbunătățit un pic lucrurile. Sunt așa, cu suișuri și coborâșuri. Ideea este că trebuie să fim foarte atenți cu copilul cel mare, în astfel de cazuri, pentru că toată lumea își îndreaptă toată atenția către cel mic, neglijându-l ușor pe primul născut și nu este deloc bine. Astfel, cel mare are nevoie de atenție sporită, se simte amenințat, poziția lui de lider este amenințată, și atunci este normal să avem grijă un pic mai mult de Victoria în perioada aceasta, să ne jucăm cu ea, să o alintăm. Cam așa ne-am făcut planul pentru perioada următoare.
Citiți continuarea interviului în numărul de mai al revistei VIVA!
Foto: VIVA!