Amalia Năstase – Despre căsătorie şi al treilea copil

.

Amalia (39) traversează o perioadă senină: așteaptă al treilea copil, are un business înfloritor și trăiește o frumoasă poveste de dragoste cu partenerul ei de afaceri, Răzvan Vasilescu.

 


 

Cum de te-ai hotărât să mai faci un copil?

Nu a fost neapărat o hotă­râre grea sau ceva ce am planificat, este urmarea unei relații fericite și mai ales a faptului că și eu și Răzvan iubim foarte mult copiii. Eu sunt și Ambasa­dorul campaniei „Bun Ve­nit pe Lume a organizației Salvați Copiii! și merg la fiecare două săptămâni în diverse maternități din țară. Îmi place foarte mult felul în care m-au schimbat co-piii. Așadar, cu cât mai mulți, cu atât mai bine.

 


 

Are vârsta vreo importanță pentru momentul în care decizi să fii mamă? Prin presă formulările despre sarcina ta sunau cam așa: „Amalia Năsta­se mai face un copil, deși are o vârstă…’

Dacă nu ai nici o problemă cu sarcina poți să ai aproa­pe orice vârstă ‒ părinții mei m-au avut destul de târziu pe mine. Și apoi, în societatea noastră, totul e tabu, dar pe de altă parte totul e permis. Nimeni nu-și trăiește viața așa cum vrea. Eu n-am considerat nici­odată că există o anumită vârstă pentru a face ceva. Dacă ești împăcat cu tine, părerea celorlalți contează prea puțin.

 

 

„ILIE a avut o influență foarte mare în dezvoltarea mea ca om în SOCIETATE. Alături de el am intrat într-o lume în care nu prea ai cum să INTRI.

 

 

Părinte fiind, am ajuns la concluzia că vârsta cea mai potrivită pentru făcut copii e după 35 de ani… Abia atunci ai răbdarea și maturitatea necesare pentru un copil. Pe la 20 și ceva de ani copilul e o jucărie pe care i-o lași mamei în grijă când tu pleci la mare de 1 mai.


Categoric, ai altă minte. Eu, de exemplu, le-am făcut pe fete „regulamentar, ca să zic așa. Mă rog, eu m-am și distrat când trebuia să mă distrez, nu am frustrarea că nu mi-am trăit tinerețea. Dar tot parcă eram un co­pil. Acum, fiind și ele mari, parcă suntem mai maturi cu toții. În relația cu fetele am pus mereu pe primul loc prietenia, abia apoi a intervenit autoritatea părin­tească…

 

Ești o mamă severă?

Nu. Dar ne respectăm. Res­pectul e foarte important, și într-o relație sentimentală, și în relația dintre părinți și copii. N-aș putea funcționa fără respect.


 

Un alt lucru de care ești interesată este reputația. Unul dintre domeniile în care activează agenția ta de PR este Brand Reputa­tion Management. Cât de dificil este să faci așa ceva la noi?

E foarte important să-l faci pe client să înțeleagă că el e primul care poate face ceva pentru reputația lui. Oricât de mulți bani i-ai da unei firme, nu-ți poate spăla reputația, te poate cel mult consilia ca să ieși mai puțin șifonat dintr-un incident. E o vorbă care spune cam așa: „Reputația e ca flacăra unei lumânări. E greu să o păstrezi aprinsă, dar odată stinsă e foarte greu s-o rea­prinzi. Reputația e foarte fragilă. Sunt mulți oameni despre care poți spune că au o reputație impecabilă, dar în spatele unei astfel de imagini e foarte multă dis­ciplină.


 

 

„Ca să fii VIP ai NEVOIE de o anu­mită rigurozitate în viața ta, nu îți permiți să mănânci ȘAORMA, să te îngrași, să te vadă oamenii fără MACHIAJ.

 

Comunicatorii trebuie să facă uneori și damage control, să minimalizeze consecințele unui inci­dent.

Dacă li se cere. Cum îți spuneam, fiecare poate face pentru sine, pentru imagi­nea proprie, mult mai mult decât ar putea face orice firmă de PR. E cumva îm­potriva business-ului meu ceea ce spun, dar acesta e adevărul.


 

Din 2008 te ocupi de or­ganizarea de evenimen­te. Cum de ai ales acest domeniu?

Fetele începuseră școala și m-am trezit cu un timp li­ber pe care nu-l foloseam. Oricum, făceam multe lucruri, în 2004 am făcut evenimentul VIP pentru lansarea Louis Vuitton în România. M-am împriete­nit atunci cu directorul lor de marketing pe Europa, cu directorul de comunicare și mi-am dat seama că pot face ceva în acest domeniu. Apoi mi-am dat seama că eu fac toate aceste lucruri fără o structură organizată. În 2008 a venit momentul pentru acest business și, cum aveam nevoie de ci­neva care să-mi structure­ze ideile, am făcut această companie cu Răzvan.


 

Cât de important a fost Ilie Năstase, fostul tău soț, în dezvoltarea acestui business?

Ilie a avut o influență foarte mare în dezvoltarea mea ca om în societate. Cu el am plecat prima dată din țară. Și alături de el am intrat într-o lume în care nu prea ai cum să intri. Eu eram fata plecată din Rahova, dintr-un cartier sărac, care ajungea să stea la masă cu președinți sau cu sta­ruri de cinema. Mi-am dat seama că, în primul rând, cunoșteam oameni de foar­te bună calitate, care pu­neau mult preț pe relațiile umane. Am învățat eticheta acestei societăți, cum scrii un bilet de mulțumire după ce ai fost invitat la o cină, cum mulțumești pentru ori­ce serviciu care ți se face, am învățat franceză… Sunt foarte multe lucruri pe care i le datorez lui Ilie. Felul în care interacționez acum cu oamenii a pornit de la aces­te socializări și de la faptul că am fost deschisă să învăț și nu m-am dus acolo cu na­sul pe sus. Mie chiar mi-a plăcut să învăț, și de la el, și de la oamenii pe care i-am cunoscut – cu mulți dintre ei am rămas buni prieteni.


 

 

„RESPECTUL e foarte important, și într-o relație SENTIMENTALĂ, și în relația dintre PĂRINȚI și COPII. N-aș putea funcționa fără respect.

 

 

Ilie a fost important pen­tru cariera ta, însă tu ai înflorit ca om de afaceri după ce te-ai despărțit de el. Se poate spune că ai fost precum Nicole Kid­man după despărțirea de Tom Cruise – desigur, păstrând proporțiile?

Ha, ha… Știi, fiecare tre­buie să traverseze în viață niște etape, totul face parte din călătoria pe care o faci. Eu aș vrea să cred că până la sfârșitul vieții voi reuși să aflu de ce m-am născut pe acest pământ. Pentru mine asta este călătoria vieții, să te duci către ceea ce ești tu menit să faci. Multor oa­meni nu le place ce fac, își urăsc munca, și nu trebuie să urăști ceea ce faci, pen­tru că așa se alege praful de tot, și nu ești fericit… Oricât de grea pare schimbarea, ar trebui să o facem la ori­ce vârstă. Nicole Kidman și Tom Cruise păreau un cuplu foarte OK din afară, dar erau nefericiți. Și când schimbi ceva și faci ceea ce te face fericit, evident că mai apoi înflorești. Eu făceam business și înainte, pentru că toate afacerile le-am făcut împreună cu Ilie. Nu făceam ceva cu nu­mele meu, eram cunoscută ca soția lui Ilie Năstase.

 

Încă se vorbește despre tine ca fosta soție a lui Ilie Năstase. Te deranjează acest lucru sau nu ești o persoană orgolioasă?

Cred că toți avem acel dram de orgoliu pe care n-ar tre­bui să-l avem, dar îl avem… Însă nu, nu mă deranjează. Mai ales nu mă deranjează părerile neaveniților despre mine. Uneori mă amuz ci­tind lucruri negative despre mine, fiindcă mă gândesc cum sunt oamenii aceia și cum ajung să le emită. Și uneori îi compătimesc, sunt niște nefericiți. Nu m-a cri­ticat vreodată un om îm­plinit, care are viața lui și îi place ce face, m-au criticat oameni care aveau diverse frustrări.

 

Spuneai undeva că, pe când erai cu Ilie, viața voastră mondenă era foarte intensă, apăreați peste tot, dădeați intervi­uri, erați pe copertele re­vistelor. Acum vrei să schimbi acest lucru.

Da, totul pornea de la Ilie, nu pornea nici un interviu de la mine, toată lumea era interesată de el. Social, el este mult mai important de­cât mine, e cunoscut în toa­tă lumea… Și da, am avut foarte multe apariții. Acum apar mai puțin, pentru că mă interesează mai mult să comunic business; dacă nu comunic business, nu mă interesează să comunic. De multe ori se spune despre mine că sunt VIP. Sunt o femeie de afaceri, sunt cu­noscută, dar nu sunt VIP. E ușor să fii cunoscut, dar e altceva să fii VIP. Ca să fii VIP ai nevoie de o anumi­tă rigurozitate în viața ta, nu îți permiți să mănânci șaorma, să te îngrași, să te vadă oamenii fără machi­aj. Or eu nu sunt așa, am o viață normală, mănânc ce vreau, mă îngraș sau slăbesc când vreau. Dar depinde ce alegi: eu vreau să fiu fericită cu viața pe care mi-o aleg eu, nu cu cea pe care mi-o trasează altcineva.

 

Ai fost căsătorită mulți ani cu Ilie. E o perioadă con­sistentă din viața ta. Cum treci peste finalul unei astfel de etape?

Noi continuăm să vorbim în fiecare zi la telefon. Știu ce face el, el știe ce fac eu. Când ai doi copii cu cineva, relația nu se termină nicio­dată.

 

…În cazul vostru, că sunt nenumărate alte situații când foștii soți nu mai vor să știe unul de altul.

Relația nu se termină nici-odată, chiar dacă cei doi rămân atârnați în acea necomunicare. Alții însă înțeleg că respectul este mai important decât orgo­liul. Sunt atâția ani în care am fost împreună și cunosc multe aspecte din viața lui Ilie, vorbesc cu toate soțiile lui, cu copiii lui…

 

Îmi aduc aminte că am făcut un interviu cu el pe vremea când era la Euro­pa FM.

Da, era pe atunci director general la trustul Lagardère. Era foarte bun prieten cu Jean Luc Lagardère și aces­ta i-a încredințat business-ul din România. Un om ex­traordinar, n-am cunoscut mulți ca el. Deși aparent eram un nimeni, vorbea cu mine, știa tot timpul ce fac, Lagardère fiind unul dintre miliardarii Franței, cu acțiuni la Airbus, la Renault… Și în felul acesta mă trata nu doar pe mine, ci pe toată lumea ‒ un om de o modestie rar întâlnită.Atunci când a murit – și a murit dintr-o prostie – am fost atât de afectată, de parcă îmi era rudă.

 

Tu și Răzvan urmează să vă căsătoriți?

Ar trebui să urmeze și o că­sătorie, că așa e normal…

 

O spui cu un pic de blaza­re, sau mi se pare?

Noi doi avem o relație atât de bună și ne înțelegem atât de bine încât această hârtie e o etapă care trebuie bifa­tă, e clar că nu asta ne lea­gă. Dar e o etapă la care țin. La un moment dat se va în­tâmpla, mai ales că amân­doi am mai trecut printr-o căsnicie.

 

Ce îți dorești?

Liniște, în primul rând. Și îmi mai doresc ca relația mea cu Răzvan și relația cu fetele să decurgă lin și cu cât mai puține din greutățile alt-fel inerente ale vieții. Sunt într-un moment senin al vieții și sper să am niște copii care înțeleg că viața și-o fac singuri; că ei sunt cei care decid ce le place în viață. Asta mă chinui să le explic fetelor, că nu trebuie să facă o anumită școală, să aibă anumite note, să frec­venteze anumite cercuri, ci trebuie să fie niște persoane integre, care luptă pentru propriile idealuri. Vreau să am niște copii care să știe ce-și doresc de la viață și să pună suflet în ceea ce fac.

 

DORU IFTIME, FOTO: ANDREEA GOIA

Stilist: SILVIA CRISTESCU

Coafură: CRISTINA TROHANI

(Trohani Hair Studio)

Machiaj: ANDRA MANEA

Vestimentație Amalia: magazinul

Mengotti și garderoba personală

Vestimentație Emma și Alessia:

Anastasia & The Funky Twins, Bon Point și garderoba personală