Valentin Ionașcu, arhitectul de la Visuri la Cheie, este căsătorit de 7 ani. Și-a cunoscut soția în facultate și ne-a povestit cu lux de amănunte cum a avut loc cererea în căsătorie. Cei doi au împreună un băiețel adorabil, care le face viața mai frumoasă. Să-l cunoaștem pe omul din spatele arhitectului!
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
De 7 ani ești căsătorit, iar tu și Sorana aveți un băiețel absolut superb. Povestește-ne cum v-ați cunoscut!
Pe Sorana am cunoscut-o la începutul anului 5, deși o mai văzusem prin facultate, fără să ne intersectăm vreodată însă. Ea făcuse anul 4 cu Erasmus, iar la revenire a ajuns la mine în grupă. Mi-a părut dintotdeauna interesantă, m-am bucurat de conjunctură și, pentru că nimic nu e întâmplător, am făcut echipă la un proiect de atelier, în primul semestru. Ne-am înțeles foarte bine, a fost distractiv să lucrăm împreună și chiar am luat 10 la proiect (ceea ce la Arhitectură nu e puțin lucru). Ce a urmat a fost o prietenie frumoasă și am explorat împreună ultimii ani de facultate, având o prietenă cu care am discutat orice.
Cum și-a cerut Valentin Ionașcu iubita în căsătorie
După cât timp ai cerut-o de soție? A fost ca la carte, cu inel și cină romantică, sau s-a produs spontan?
Abia pe la sfârșitul anului universitar i-am mărturisit că o plac și că aș vrea să fim împreună, așa că de soție am cerut-o mult mai târziu. Eu am crezut că sunt doi ani de relație, erau doi ani și o lună, oricum eu mereu mă-ncurc la lunile de vară. Cu cererea a fost o întregă aventură, după cea în care am căutat inelul perfect, realizând ulterior că perfectul nu există. După un film în aer liber și tenis de masă cu niște prieteni pe Kiseleff, în drum spre casă ne-am oprit în Parcul Izvor, unde am făcut un traseu în locul de joacă. La final, pentru că ieșise învingătoare, am dus-o în turnul de SE al castelului, unde am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea. DA, am îngenuncheat. (râde)
Citește și: Prima imagine cu fetiţa înfiată de Daciana Sârbu și Victor Ponta.Maria se înțelege de minune cu frații ei
Valentin Ionașcu are un băiețel
Din fotografii, băiețelul vostru, Achim, pare un puști haios, energic și voluntar. Cum îi faceți față, mai ales în această perioadă, în care suntem obligați să stăm mai mult în casă?
Achim este fix așa cum pare, a început să alerge la 11 luni și de atunci e într-o continuă mișcare. Ieșim aproape zilnic la plimbare și niciodată fără trotinetă sau bicicletă, este pasionat de tot ce înseamnă mijloace de mișcare. Acum vrea să devină pilot de motociclete – după ce a trecut de la pilot de avioane la pilot de mașini de curse –, așteaptă să mai treacă un an să poată merge la cursuri de motocross. Când suntem nevoiți să rămânem în casă are activități specifice vârstei – construiește circuite lego, desenează, pictează… și citim. Am avut grijă să îi aducem cărțile aproape încă de când era foarte mic și negreșit încheim ziua cu o lectură de noapte bună.
Deși pandemia ne-a dat viețile peste cap, a avut și părțile ei bune… Mă refer la timpul petrecut cu familia. În cazul vostru cum a fost? Ați recuperat?
Am avut mai mult timp petrecut împreună, într-adevăr, însă am încercat să păstrăm un echilibru între muncă și timp liber. Pe perioada stării de urgență am locuit cu părinții mei, în Galați, unde ne-am bucurat de curte. A fost o decizie determinată exclusiv de nevoia de mișcare a lui Achim. Tot în acea perioadă ne-am ocupat și de activități care erau pe lista dorințelor și pentru care niciodată nu găseam timp, așadar pot să spun că nu a fost așa greu.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN NUMĂRUL DE DECEMBRIE AL REVISTEI VIVA! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI.
Sursa foto: PR, 602 Photography, Facebook
Urmărește-ne pe 
