Cum a devenit Carmen Ionescu actriță. Carmen Ionescu are un rol important în noul serial de la Antena 1, „Lia, soția soțului meu', care a debutat pe micile ecrane pe 12 ianuarie 2023. După ce a jucat rolul Marthei în „Adela', iată că actrița o interpretează acum pe Maria, soția lui Marcel, interpretat de colegul ei, Bebe Cotimanis. Într-un interviu pentru viva.ro, Carmen Ionescu a dezvăluit că personajul din „Lia' este total diferit de cel jucat în „Adela'. În plus, aceasta a mărturisit ce are în comun cu Maria.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Cum a devenit Carmen Ionescu actriță. Carmen Ionescu a primit un rol important și în serialul „Lia, soția soțului meu', de la Antena 1. Într-un interviu pentru viva.ro, actrița a mărturisit că este la fel de luptătoare ca și personajul pe care îl interpretează în noul serial. De altfel, Carmen Ionescu ne-a povestit că a dat de opt ori la teatru, până a reușit.
Citește și: Când începe serialul Lia, la Antena 1.Horațiu Mălăele, Kira Hagi și Bebe Cotimanis, în distribuție
Cum a devenit Carmen Ionescu actriță
Carmen Ionescu o joacă pe Maria din serialul „Lia, soția soțului meu', de la Antena 1. Serialul a debutat pe data de 12 ianuarie 2023. După ce a interpretat-o pe Martha, actrița se află la o nou provocare. Despre rolul pe care îl joacă spune că este unul pozitiv. Cu aceasta are în comun faptul că este o luptătoare. De altfel, actrița a declarat într-un interviu pentru viva.ro că a reușit la teatru abia a opta oară și că era pregătită să mai încerce și a noua oară.
Cum este rolul pe care îl interpretați în serialul Lia, soția soțului meu?
Este un rol minunat. În primul rând, prin faptul că este diametral opus de cel din serialul Adela. Și pentru mine acest lucru este un mare câștig. Asta e frumusețea, că e o diferență de la cer la pământ. Este un personaj bun, pozitiv, cu umor, cu șarm… e și ea o luptătoare, în felul ei. Adică are ceva comun cu Martha, își apără copiii, deci este un om bun. Sigur, și ea cu problemele ei. Suntem încă la început, nu știu cum se va dezvolta personajul, nu știu ce va fi. Deocamdată, suntem în faza incipientă.
„Am dat de 8 ori până am intrat la Teatru'
Ați afirmat că e un personaj pozitiv și că e o femeie luptătoare. Dvs. sunteți o femeie luptătoare?
Da! Am dat de 8 ori până am intrat la teatru. Cred că asta spune tot.
Și, totuși, nu ați renunțat. Dacă nu ați fi intrat la teatru a opta oară, ați fi dat și a noua oară?
Mă pregăteam să dau și a noua oară. Intrasem așa, într-o 'nebunie'. De când am terminat clasa a Xll-a, an de an mi-am încercat norocul la teatru. Și an de an ieșeam pe sub linie. Erau locuri puține, cum era înainte… și eram pe acolo. Și am zis 'eu continui' și m-am ținut lanț de examenele de admitere. Sunt Berbec și, într-un final, a opta oară am intrat. Da, sunt luptătoare. Și până nu iese cum vreau eu… nu mă las! Și ce am observat în viața mea, că tot ce mi-am dorit mi-a ieșit, dar după o lungă perioadă, nu imediat. Adică, după o luptă. A venit tot ce mi-am dorit, dar când a vrut cel de Sus, Dumnezeu.
Carmen Ionescu din serialul Lia, despre rolurile sale celebre
Dintre toate rolurile… vă e unul mai la suflet sau care v-a adus mai multe satisfacții?
Elena din Troia – „Trilogia antică', după Euripide și Seneca, în regia lui Andrei Șerban. A fost ceva cu totul ieșit din comun. Am văzut lumea cu spectacolul acela, ne-am plimbat. Acela ar fi așa, un rol care mi-a adus atâtea satisfacții. Dar mai am. Am jucat Sfânta Ioana – Maica Îngerilor la Timișoara, cu un regizor maghiar, Kese László. Era un rol care conținea tot, de la copilărie… până când înnebunește. A fost ceva extraordinar.
A fost film cu Vanesa Redgrave, Sfânta Ioana-Maica Îngerilor, și, înainte de ea, a fost un film polonez. Și a fost chiar mai reușit decât cel cu Vanessa. Chiar așa se numea: Sfânta Ioana-Maica Îngerilor. Era vorba despre o maică stareță posedată, ceva incredibil, adică am avut roluri frumoase. M-am bucurat de roluri importante, și diferite și frumoase, și în teatru și în film. Așa, ca să mă gândesc la acelea cu greutate.
Carmen Ionescu, amintiri prețioase cu publicul: „Ne pupau mâinile'
Mi-ați spus că ați călătorit prin lume cu Elena din Troia. Unde v-a plăcut cel mai mult?
În Brazilia. Mi-a plăcut atât de mult că nu aș mai fi plecat. Eram pe plajă pe Copacabana și când a venit autocarul să ne ia spuneam că 'nu mă urc, nu vreau'. Și am intrat și în Atlantic și a fost foarte frumos. Era imediat și după Revoluție toate plecările acestea pentru noi, atunci, au venit ca o binecuvântare. Dar ce s-a întâmplat atunci nu am pomenit. Eu eram la început, dar nici actorii cu vechime, și ei s-au minunat de locurile în care am jucat. La Rio de Janeriro, când s-a terminat spectacolul, a năvălit publicul pe scenă și ne pupau mâinile. Și au căzut în genunchi, spectatorii! Mă credeți?
Deci noi jucam în limba română, spectacolul Electra era tot în română, 'troienele erau și în greaca veche. Era o combinație… Eu nu vorbeam nimic românește. Era un dialect în aztecă. Înțelegeai, pentru că era filmic. Înțelegeai povestea, nu trebuia cuvântul. Mimica, gesturile, mișcarea… spuneau totul.
V-ați cumpărat ceva din aceste turnee cu teatrul?
Puțin, că nu prea aveam timp. Ne-am luat niște prostioare, așa. Mai căutam și noi o haină și un pantof, dar eram pe fugă, pentru că ne ținea în priză. Era un ritm alert. Ne-a și zis regizorul Andrei Șerban: 'Ce ați venit aici, să faceți turism? La muncă'. Și erau așa, pe furate, toate acele clipe la cumpărături. Dar a fost superb. A fost o perioadă sub directoratul lui, cum spun eu, 'cel mai cel'.
Foto: Facebook, Antena 1.
Urmărește-ne pe 
