Cum a ajuns Doinița Oancea să joace în filme. Părinții ei s-au opus: "Au aflat abia în ziua în care am semnat contractul" / EXCLUSIV

.

Cum a ajuns Doinița Oancea să joace în filme. Simpatica actriță a fost mereu o prezență discretă, dar, paradoxal, deschisă în fața curiozităților fanilor. Într-un interviu amplu pentru numărul de septembrie al revistei VIVA!, actrița ne-a vorbit atât despre viața ei personală, cât și despre cea profesională. Printre altele, am fost uimiți să aflăm că, inițial, părinții ei nu au sprijinit-o în dorința de a face carieră în cinematografie.

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!


Mai demult, spuneai că nu ai reușit să bifezi foarte multe lucruri înainte de a deveni celebră, pentru că părinții tăi te-au îndrumat mereu să-ți concentrezi atenția auspra școlii. Cum au reacționat când le-ai spus că vrei să devii actriță? Te-au susținut în acest sens sau au fost puțin reticenți?

Așa e. (zâmbește) Părinții mei, inițial, nu au fost deloc încântați de idee. După prima zi de casting, le-am zis că s-ar putea să mă mai cheme la probe și îmi aduc aminte foarte clar de reacția mamei: Hai, termină cu prostiile! Ai fluturi în cap’. Tati o susținea și el, logic. (râde)
Eu mă angajasem deja la o companie de construcții și prima zi de casting a coincis cu prima zi de job. Iar mama – pentru care stabilitatea e literă de lege – îmi spunea că am găsit un job bine plătit care îmi poate oferi stabilitate și că ar fi bine să mă țin de el.


În momentul ăla, am decis că, dacă voi mai fi chemată la probe, nu le voi spune. Și așa am și făcut. Au aflat abia în ziua în care am semnat contractul. (râde) Am venit acasă cu trei vești în aceeași zi: 1. că am semnat contractul și că voi juca în serial; 2. că mi-am înaintat preavizul (după doar două luni, pentru că urma să începem repetițiile și filmările); 3. că am fost acceptată la Master cu bursă întreagă – tot la Budapesta – și că nu mă voi duce. I-am șocat 300% . (râde)


Cum a ajuns Doinița Oancea să joace în filme

Te-ai făcut remarcată în anul 2007, în telenovela „Inimă de ţigan’. Îndrăznesc să spun că Minodora, fiica lui State Potcovaru, a fost poate cel mai iubit rol pe care l-ai interpretat. Ce impact a avut asupra vieții tale? Bănuiesc că ți-a deschis multe uși, după aceea…

Da, Minodora este cel mai îndrăgit și popular personaj interpretat de mine. Oamenii știu și se uită și la celelalte seriale, însă mereu le voi rămâne în amintire cu acesta! A fost cam cel mai de succes serial românesc, încă se mai difuzează, mă știu și copiii de 7 ani, e normal cumva. (zâmbește)
Ca impact, a coincis cu un nou drum în viața mea, așa că Mindora cu siguranță mi-a schimbat viața la 180 de grade. Știi care mi se pare cel mai mare cadou pe care mi l-a făcut Minodora?! Îmbrățișările pe care le primesc din partea oamenilor necunoscuți, felicitările și suportul primit de la niște oameni care nu te cunosc personal. Să primești atâta căldură… e magic! Chiar e!


Cum ai ajuns să joci rolul Minodorei? Îți amintești cum a fost la casting? Trebuie să fi fost o competiție acerbă…
Să fiu sinceră – așa cum îmi place mie – și fără să înfloresc sau să încerc să mă pun într-o lumină favorabilă: nu mi-amintesc de competiție. (râde)
În prima zi de casting, eram prea îngrijorată, fiindcă nu mă dusesem la prima zi de lucru și mă tot întrebam dacă oamenii aceia or să creadă că sunt o neserioasă – nu apucasem să anunț peste weekend, ci abia în dimineața aceea.
Eu doar așteptam să plec de acolo, că poate mai ajungeam câteva ore la job. (râde) Lucru care nu s-a întâmplat. A fost o zi lungă și îmi amintesc doar că eram acolo, pe platouri, la Buftea, în una dintre case, și era plină-ochi de oameni. Voiam doar să-mi fac treaba și să plec… Asta poate și pentru că nu aveam niște așteptări. Ci doar bifam o oportunitate.
După ziua aceea, m-am întors la viața normală – job & stuff -, ca mai apoi să fiu sunată și să mai fiu chemată la probe. Au fost câteva. Nu mai știu câte, probabil vreo cinci. Mă puneau în tot felul de ipostaze și cu diverse alte personaje. Cred că, la momentul respectiv, pe textele de casting erau niște nume fictive. În prima zi, am dat casting pentru un personaj, ca mai apoi să aflu că, de fapt, m-au plăcut atât de tare, încât poveștii existente la
momentul ăla i-au mai adăugat un personaj scris pentru mine – Mindora.