Cristina Bălan, la un pas de a fi încătușată pentru că băieții ei cu sindromul Down s-au dat pe tobogan, în parc. Apelul disperat al cântăreței!

.

Cristina Bălan, fostă câștigătoare a emisiunii 'Vocea României', a fost umilită de Poliție și la un pas de a fi încătușată pentru că și-a lăsat copiii, ambii cu sindromul Down, să se urce pe tobogan, în locul de joacă dintr-un parc. Totul s-a petrecut live, pe pagina de Facebook a cântăreței, spre șocul fanilor săi care au urmărit imaginile.

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!

O polițistă a abordat-o pe Cristina Bălan, care se afla în parc cu cei doi băieți ai săi și i-a spus că nu are voie să își lase copiii să folosească toboganele. Vedeta a încercat să îi spună că băiețeii au sindromul Down și o să dureze ceva timp până ea îi lămurește că nu au voie să se joace. De aici, totul a degenerat, iar Cristina Bălan a relatat că a fost chiar și bruscată de doi polițiști. Soțul Cristinei, Gabriel Bălan a fost pe punctul de fi luat la bătaie pentru că a intervenit să-și apere soția și copiii.


‘L.E. Foarte important de menționat că eram singură în parc cu copiii. Soțul meu plecase să ne ia de mâncare, în apropiere.

Parcul era deschis, doar zonele cu tobogane aveau niște benzi albe puse aiurea și smulse de alți copii, probabil, din care îți dădeai seama, în cele din urmă, că acolo nu e voie.

Dar picii mei, pur și simplu disperați să ajungă acolo, după ce le spusesem că au voie să alerge (doar suntem într-un parc), au zbughit-o direct spre tobogane, în direcții diferite. E foarte dificil să prinzi doi iepuri care aleargă în direcții opuse. Am încercat. N-am reușit.', și-a început Cristina apelul disperat pe Facebook.


„Voi scrie câteva lucruri despre întâmplarea de astăzi din parc, despre ce înseamnă lipsa totală de empatie și înțelegere, când la mijloc e o situație mai dificilă. Sau mai specială.

Veniserăm și noi în parc, după kinetoterapie. Pentru că insistau copiii, pentru că nu știam că sunt închise unele puncte de distracție. Am ajuns în parc, abia deschisesem portiera mașinii că Toma al nostru era deja la jumătatea parcului, l-am strigat, în fine, după niște insistente l-am convins să ne aștepte. Ce vreau să zic cu asta, copilul era nerăbdător să ajungă la tobogane.


Am observat că primul loc de joacă cu tobogane era închis, așa că am mers înspre al doilea. Am lăsat copiii să alerge, normal, eram în parc. Până să ajung eu la al doilea loc cu tobogane, ai mei erau deja suuuuus, sus de tot, se bucurau de joacă. Degeaba au pus autoritățile române o bentiță albă (hahaha) să semnaleze că e închis acolo; copiii nu s-au simțit intimidați și au trecut pe sub râsul lor de bentiță și s-au cățărat imediat pe toate cele. Evident că degeaba le explică mami, cu vocea tot mai departe, că e închis, că nu e voie, că una, că alta.


De menționat că mai erau niște copilași în zona aia, așa că imposibil să-i conving pe ai mei că nu e voie. Adică pentru alții e, doar pentru ei, nu?

Sunt un om care respectă legea, sunt un om civilizat și care respectă oamenii. Dar ce am întâlnit astăzi în acel parc nu sunt oameni, sunt niște uniforme incapabile să înțeleagă că insignele lor nu le dau dreptul să se poarte că niște roboți și că oamenii au situații și situații.

1. Imediat ce am fost somată să ies din parc i-am explicat politistei că e vorba de doi copii cu SD și că e nevoie de răbdare. Mi s-a răspuns că și ea are copii și unde mi-e autoritatea de părinte. Poftim??!


2. Nici pe departe nu a dorit tanti polițista să mă ajute în vreun fel, ci doar să-și exercite puterea și autoritatea. I-am tot explicat că nu am cum să părăsesc locul în două minute, la fel ca ceilalți copii și părinți care mai erau pe acolo. Dar ea dorea să mă mișc rapid, să urc eu după copii, să-i trag cu forță de pe tobogan, eventual.

3. A dorit să mă legitimeze, i-am spus numele și apoi am fost distrasă (doh!) de copii, să-i conving să coboare de sus. Iar ei se blocaseră un pic, din cauza schimbului de replici dintre mine și polițistă.


4. Am plecat fără să-i mai spun nimic politistei, dar m-am trezit cu doi colegi chemați de ea să rezolve gravă infracțiune comisă de o mama cu doi copii speciali.

5. Colegii dumneaei au fost iritați că eu vorbesc agresiv (nu am înjurat, nu am jignit cu nimic, dar eram agitată și vorbeam pe ton răstit), motiv pentru care mi-au cerut să mă legitimez. Nu aveam buletin la mine pentru că ieșirea asta în parc n-a fost planificată, ci la dorința copiilor de a se da pe tobogane.


6. Unul dintre indivizi m-a tot hărțuit, m-a luat de braț să mă ducă
la secție pt că nu mă legitimez (adică nu voiam să dau dată nașterii, că
numele mi l-am spus și chiar l-am rugat să mă caute pe google, că are
toate datele necesare).

7. Același individ în uniformă îmi tot cerea să stau pe loc pentru a mă legitima (le dădusem și dată nașterii și pe bunica și tot), în condițiile în care începuse să plouă de ceva vreme, iar acum se întețea. Eu fiind cu doi copii de mână, el trăgea de mine să stau pe loc, eu țipam la el că duc copiii în mășină. El avea pretenția să rămân în ploaie, cu doi copii mici, până reușește colegul lui să verifice cine sunt. Lucru care dura de ceva vreme, de parcă mă căuta cu CFR-ul.


Mi s-a părut exagerat, în contextul dat. Și acum mi se pare. Va dați seama? Când mă gândesc câți infractori sunt pe stradă și își rad în barbă, iar noi, cei care mereu respectăm legea, suntem prinși cu astfel de infracțiuni’ și contravenții’ grave și organele aplică riguros legea pe noi.

Pe noi v-ați găsit?! Alooooo, organele, sunteți și voi oameni sau aveți programe în derulare?

Pentru polițista care mă și ironiza ca părinte, o întrebare: când v-am adus la cunoștință situația cromozomială a copiilor mei, nu puteați să vă oferiți să mă ajutați? Că de la mamă la mamă? Sau sunteți doar polițistă?


Am refuzat vreo clipă să părăsesc parcul? Nu. Dar puteați să mă ajutați să iau de acolo copiii în timpul pe care mi-l cereați? Sau să stați și să așteptați, ca omul, să aibă timp și copilașii să reacționeze și să coboare de unde erau, fără panică sau altele. Că nu făcuseră nimic rău.

Dar nu, polițistul român trebuie să-și exercite puterea, să pună genunchiul pe gâtul cetățeanului. Dar, atenție! Nu pe gâtul infractorului, nuuuu, aia sunt eliberați la două minute după crimă, viol etc. Eventual și cu scuze/compensații pentru condițiile din pârnaie.

Dar noi, noi părinții ăștia periculoși, care încălcăm legile și ordonanțele, noi suntem amenințați cu dușul la secție, cu amenzi și cu altele.’, este mesajul postat de Cristina Bălan.

Și soțul Cristinei Bălan a reacționat

‘Nu am cuvinte. Nu am cuvinte!!

Cine va plăti terapiile de recuperare ale copiilor după ce au asistat la asemenea scenă de groază?

Cum este posibil un astfel de mercenar să tragă de o mamă cu forța să o ducă la secție. Și asta de ce, pentru că picii noștri, adevărați INFRACTORI, au urcat pe tobogane.

Doamne ferește!

DOAMNE FEREȘTE, oameni buni!

Later edit: Pentru ca filmarea începe dintr-un punct in care lucrurile deja escaladaseră, as vrea să pun și în context totul.

Am lăsat-o pe Cristina în parc, singură, cu copiii, iar eu am plecat sa iau de mâncare, pentru ca tocmai ieșisem de la kinetoterapie cu ei si le era foame. Să ne fie clar, in parc ai voie, in plus, departe de a fi fost singurii din parc. Picii noștri sunt înnebuniți după tobogane.

Cand le-au văzut in zare, au rupt-o la fugă, oricât a încercat Cristina sa ii tina departe de ele. Singura zona care era încercuită, deci ‘zona interzisă, era fix cea cu toboganele. Până să-i prindă din urmă, ei deja erau in vârful lor.

Când a venit doamna de la politia locală, Cristina fix asta facea. Tragea de ei sa coboare. A informat-o ca sunt doi copii speciali si ca necesita o munca de convingere, nu e lucru tocmai usor. A primit o replica de genul: „Lăsați, doamnă, că am si eu copii. Unde e autoritatea dvs fata de ei?'. Asta la fix o secundă după ce Cristina ii explicase ca subt doi copii cu dizabilități. Voi înțelegeți?!

Sar mai departe pt ca a scris si Cristina pe pagina ei mai in detaliu ce s-a întâmplat in acel timp si merg la mesajul pe care îl primesc de la ea, cum ca urmeaza sa fie arestata și dusa la secție. Am zis ca îngheț la volan. Cand am ajuns in parc, distinsul erou de la Politia Locală era in plin avânt asupra ei. Amândoi o incoltisera iar copii erau cumva izolați de mama. Înțelegeți tabloul?

Restul… cred ca vorbesc imaginile de la sine.’, a scris și Gabriel Bălan.

Imagini VIDEO aici!