Sâmbătă seară au avut loc premiera mondială și prezentarea în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes a filmului lui Cristian Mungiu – R.M.N. Spectatorii au aplaudat îndelung filmul, o dramă ce se petrece într-un sat transilvănean, în fapt o radiografie a naţionalismului şi xenofobiei. Reacțiile și criticile din presa internațională sunt impresionante.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
În cel de-al șaselea lungmetraj al său, regizorul Cristian Mungiu pătrunde, cu R.M.N., în lumea unui mic sat din Transilvania, pentru a analiza originea violenţei şi a xenofobiei. Regizorul face radiografia unei comunități și chestionează diferențele dintre oameni și raportul pe care îl avem fiecare cu celălalt. OP poveste care vorbește despre noi ca indivizi, „despre temerile și fricile pe care le avem cu toții în această perioadă în care ni se pare că niu se sfârșesc resursele', mărturisește regizorul.
Cristian Mungiu, critici elogioase în prea internațională pentru filmul R.M.N.
R.M.N. pleacă de la incidentul din 2020 când angajarea legală a doi sri lankezi într-o brutărie din Ditrău, județul Harghita, a stârnit furia și nemjulțumirea localnicilor. Deși niciun sătean nu a dorit să lucreze la brutărie, aceștia au postat mesaje pline de ură pe rețelele de socializare, cerând chiar un referendum pentru stoparea „afluxului’ de migranți, scria Libertatea.
În film, sri lankezii apar abia la jumătatea filmului, până atunci fiind povestită relația dintre Matthias (Marin Grigore), întors de la muncă din Germania pentru că băiatul lui e într-o situație dificilă, și fosta lui iubită, Csilla (Judith State), care conduce o brutărie modernă din sat.
După premiera mondială a filmului R.M.N., primele reacții în presa internațională au fost pozitive, unii considerând chiar că e posibil ca cineastul multirecompensat la Cannes să primească un Palme dOr.
Citește și: Cum arăta Nicoleta Luciu acum 20 de ani, când a debutat ca asistentă TV. Lucra cu Brenciu, la Antena 1
„Cineastul român, Palme dor la Cannes în 2007, sondează sufletul locuitorilor dintr-un sat din Transilvania pe fond de rasism şi pauperizare». Incidentul xenofob de la Ditrău de acum doi ani este punctul de plecare, inspiraţia noului film al lui Cristian Mungiu. În R.M.N. satul se cheamă Recia dar este tot unul multietnic din Transilvania şi muncitorii care sosesc acolo tot din Sri Lanka sunt şi tot în fabrica de pâine lucrează, ca şi la Ditrău. «Mungiu, cu gustul său pentru realismul social, se inspiră adesea din fapte diverse şi are capacitatea de a transforma documentul în fabulă morală. Ultimul său film este unul negru, angoasant şi evocă regresiunea populistă şi creşterea intoleranţei. Pe scurt, ne scanează pulsiunile primitive', notează Le Monde.
„Cu R.M.N., Cristian Mungiu scanează xenofobia ordinară. Regizorul ne prezintă o cronică implacabilă a ravagiilor naţionalismului. Filmul este magistral» scrie încă din primele rânduri şi revista culturală Télérama. «Mungiu, prin toate filmele sale, diagnostichează relele societăţii române de ieri şi de azi. De această dată, în inima R.M.N., sunt naţionalismul şi xenofobia„, conchide cunoscuta publicaţie franceză.
R.M.N. definește rezonanța magnetică nucleară, analiza imagistică din medicină care scanează în detaliu și profunzime părți ale corpului. Iar imediat după premiera de la Cannes, Jordan Mintzer a scris în The Hollywood Reporter: ‘R.M.N. poate părea abrevierea pentru România, dar este, de fapt, acronimul în limba română pentru analiza RMN. Este un termen potrivit pentru un film care oferă o scanare la scară largă a creierului unei națiuni afectate de multiple conflicte rasiale, sociale, politice’.
„Mungiu semnează primul mare film al acestei ediţii a Festivalului de la Cannes. Forţa cineastului constă în maniera sa de a arunca o privire implacabilă asupra societăţii. R.M.N. are o estetică impresionantă', scrie Le temps.
Site-ul american specializat pentru cinematografia independentă Indiewire susțne că „amestecul eficient de realism social şi scenarii sumbre dar captivante folosit de Mungiu este atât de solid că nu este exclus ca regizorul român să plece cu o nouă Palme dor de la Cannes. R.M.N. este opera cea mai realizată a lui Mungiu de la «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile» încoace şi cea care va avea probabil un efect persistent asupra juriului, putând astfel da un avantaj lui Mungiu care este deci unul dintre primii pretendenţi la Palme dOr', notează rfi.ro.
Cristian Mungiu: „Filmul e atât de dens încât pricepi alte lucruri dacă te mai uiți o dată'
Într-un interviu pentru Libertatea, Cristian Mungiu vorbește despre R.M.N., pe care îl consideră cel mai complex film al său.
„Și eu cred că e cel mai complex. Dacă complex înseamnă și bine asta nu știu. Când poți face ceva foarte simplu e ok, dar azi, din păcate, nu știu dacă mai poți face ceva simplu. Atașații mei de presă de aici au fost atât de drăguți încât să urmeze mica mea rugăminte să vadă filmul de două ori.
Poate că sună pretențios și nepotrivit dar, în același timp, filmul e atât de dens încât pricepi alte lucruri dacă te mai uiți o dată.
Aveam nevoie de mai multe straturi în film ca de o plasă de siguranță, dar aveam nevoie și să știu că filmul e suficient de complicat și de complex. Pe lângă primul nivel pe care întotdeauna mă străduiesc să-l am pentru cine nu vede cinema și pentru care filmul trebuie să fie captivant și clar, am vrut ca spectatorul să înțeleagă nu doar ce s-a întâmplat, ci și despre ce e vorba.
E ideal să înțelegi că e vorba despre tine în film. În asta constă ce poți face cu cinemaul: să-i vorbești omului ca și cum e vorba despre altcineva pentru că îi e jenă să recunoască lucrurile acelea despre el.
Nu am pretenția asta de la toată lumea, dar dacă o fracție oarecare din cei care se uită la film chestionează ceva din raportul lor cu lumea de azi, din firea lor…'
„Corectitudinea politică nu face decât să-ți atragă atenția că ai de suferit'
Cristian Mungiu subliniază că nu se referă doar la români în filmul R.M.N. „și sper din toată inima că n-o să se ascundă nimeni după cireș pe-aici să spună că e vorba despre cât de discriminatorii sunt românii. Lucrurile trebuie să se întâmple undeva, dar până la urmă e vorba despre faptul că s-ar putea să nu arătăm așa de grozav noi ca ființe umane, empatice, superioare dacă ne punem o oglindă mai sinceră în față.
Distanța dintre ființele politicoase și empatice care pretindem că suntem și ziua următoare când în Bosnia sau în Ucraina luăm viața celui care ne-a fost vecin până ieri e extraordinar de mică, înfricoșător de mică.
E foarte nefericit că, după ce încercam să mă refer teoretic la temele astea, s-a întâmplat că a început războiul în Ucraina, război care nu diferă de alte războaie. Ne afectează pentru că e lângă noi, dar el pune încă o dată în lumină această enormă ipocrizie empatică. Vai, ce frumos ne purtăm cu ucrainienii, dar cu sirienii nu ne-am purtat frumos, iar de ăia din Africa nici nu știm cine cu cine se luptă. Ok, asta e condiția ca să poți supraviețui într-o oarecare măsură dar, până nu înțelegi exact cum te raportezi la animalul din tine, e complicat să poți schimba ceva. Pentru că mai vine și pătura asta enormă de political correctness așternută peste toată lumea, care te împiedică să zici ce crezi, ce simți, și care nu corectează nimic în profunzime. Nu se petrece niciun moment care să te facă se schimbi cu adevărat în raportul tău profund față de celălalt pe care l-ai identifica mai puțin ca un inamic pentru că e altfel decât tine.
Corectitudinea politică nu face decât să-ți atragă atenția că ai de suferit și că vor fi niște consecințe dacă spui ce crezi. Deci e o idee foarte proastă și, înainte să scormonești și să fii curios să afli ce are fiecare de zis, de fapt nici nu știi pe unde stai și poți să cazi foarte de sus – cum e acuma în Ucraina. Când te uiți la cum cum arată situația de acolo, te întrebi cum Dumnezeu e posibil ca de la o zi la alta…
De fapt, ce e înfricoșător nu e decizia politică de sus în jos, ci cum e posibil ca un individ normal, care ieri era sudor sau tâmplar, și care azi e înrolat în armată, poate decide în raportul lui intern de valori că dintr-o dată, pentru că s-a decretat că persoana din fața lui nu mai e compatriot, ci dușman, folosește acest comutator imediat pentru a comite cele mai groaznice lucruri fără vreo problemă de conștiință, a dezvăluit Cristian Mungiu pentru Libertatea.