Claudia Pavel stă în izolare cu băiețelul ei de 7 ani: "Mi s-a părut că am tot felul de simptome, frica și paranoia bolii cred că ne-au cuprins pe toți" / INTERVIU

.

De 10 săptămâni în izolare, Claudia Pavel a povestit cu noi despre cele mai mari temeri pe care le are în această perioadă, despre anxietăți, despre lecția pe care a învățat-o din această situație nouă pentru noi toți, cât și despre stilul de viață sănătos care o ajută să depășească mai ușor momentele grele.

Cum arată o zi din viața ta în izolare?


Probabil nu foarte diferit de a oricărui părinte care stă acasă cu copilul de 7 ani. În timpul săptămânii Noah are 3 ore de școală dimineața, el fiind în clasa 0. De gătit nu gătim foarte mult, facem sucuri, smoothie-uri, supa lui Noah și un fel de mâncare, noi fiind vegani.
Însă și acestea iau mult timp pentru că sucurile presate la rece nu se fac chiar foarte repede. Ieșim afară, ne plimbam cu bicicleta, alergăm în jurul lacului de lângă casă. Suntem norocoși că stăm la casă. Nu pot să spun că e foarte ușor să stai în izolare, dar nu din cauză că mi-e greu să stau în casă, ci presiunea psihică a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru apasă foarte tare. Mi s-a părut că am tot felul de simptome, paranoia bolii și frica cred că ne-a cuprins pe toți și incertitudinea zilei de mâine, nesiguranța, cred că astea sunt problemele cu care ne confruntăm zilnic.


De cât timp ești acasă?

Pe 8 martie am avut ultimul concert, după care ne-am izolat. S-a închis școala, etc…

Care este pentru tine cea mai mare provocare în aceaste zile?

Povesteam și mai devreme că menținerea sănătății fizice și psihice sunt cele mai importante dar și puterea de adaptabilitate a fiecăruia își va spune cuvântul în cum ne vom menține și cum vom evolua odată cu timpurile înfricoșătoare pe care le trăim și în care ne creștem copiii.

De ce îți este cel mai dor din viața de dinaintea acestei pandemii?


Îmi este dor de normal, îmi este dor să nu simt teamă de necunoscut, să ne trăim viața așa cum o știm.

Știu că îți place să citești. Ce cărți poți recomanda cititorilor? Dar filme sau seriale?

Îmi place să citesc dar de când sunt în carantină nu prea am fost în stare să citesc pentru că efectiv nu am răbdare, am prea multe gânduri. Dar mai deschid cărți de parenting, zilele astea am citit „Copilul tău este un geniu' a profesorului Colceag și mi se pare extraordinară. Și rugăciuni care mă liniștesc. Iar la filme mă uit doar la comedii, cele pe care le știm cu toții, cu: Cameron Diaz, Jennifer Aniston, Sandra Bullok etc.


Faci sport/mișcare în această perioadă? Dacă da, cât de des în decursul unei săptămâni?

Încerc să mă mișc în fiecare zi. Nu fac antrenamente așa cum făceam eu la sală dar dacă alerg 2-3 km, sunt mulțumită că m-am mișcat. Sar cu Noah în trambulină, mai fac prin casă yoga, genoflexiuni, mă mai joc cu niște gantere. Nu mare lucru, nu cer foarte mult de la mine zilele astea, sunt îngăduitoare cu mine pentru că deja trecem prin atâtea lucruri, trebuie să ne iertăm și să ne iubim pe noi înșine mai mult.


Cum te întreții în timpul ăsta? Ce ritualuri de beauty folosești?
Fac duș (râde), mă hidratez, mănânc sănătos (cel mai important) și mă mișc cât pot de mult.

Ce îți place să gătești? Ai experimentat vreo rețetă nouă de curând?
Am făcut o musaca vegană incredibil de bună. Gătim tot felul de mâncăruri vegane din legume și încercăm să mâncăm multe crudități, înspre raw vegan.

Sunt zile sau seri când simți nevoia să te machiezi, să te îmbraci frumos și să te dai cu parfumul perferat, chiar dacă stai acasă?


Cu parfum mă dau, mă mai aranjez că mai am de făcut posturi pe instagram dar sincer nu prea am starea necesară pentru glam. Sunt workaholica și doar munca mă pune de obicei în starea asta. Este o lecție pentru mine tot ce se întâmplă acum dar încă refuz să o învăț. Abia aștept să ne reluăm activitatea.

Ce exista înainte pe lista ta de priorități și nu îți găseai timp niciodată să faci?

Pe lista mea sunt multe activități împreună cu Noah dar nu putem face nimic nou fiind ținuți în casă așa că nu prea am nicio pasiune de care nu îmi făceam timp înainte.


Cum crezi că te-a schimbat această situație? O privești ca pe o încercare spirituală sau ceva mai pragmatic?

Nici nu știu cum să o privesc… Supraviețuitoarea din mine îmi spune că trebuie să gândesc pozitiv pentru că nu avem nici o altă opțiune și cred atât de tare în Dumnezeu încât știu că vom fi bine și mă gândesc că dacă El a îngăduit să ni se întâmple asta, trebuie să fie cumva înspre binele nostru. Concluziile le vom trage mai târziu.

Ce gând te sperie cel mai tare?


Ce ne sperie pe toți, de aceea stăm în casă. Boala…toți ne dorim ca noi, familiile noastre, prietenii noștri și întreaga lume să fie sănătoasă.

Ce sfaturi ai pentru cei care te urmăresc?

Mi-ar plăcea să fiu în măsură să dau vreun sfat dar tot ce pot să spun este că trebuie să mâncăm sănătos, să ne mișcăm, să ne iubim unii pe alții, să fim mai uniți, să ne ajutăm unii pe alții fără să așteptam nimic în schimb, să nu ne mai judecăm unii pe ceilalți. Să ne menținem vibrația cât mai sus prin meditație, rugăciune și toate se vor rezolva cumva. Pentru că Dumnezeu nu ne lasă niciodată!