Claudia Rostaş este una dintre concurentele din echipa Războinicilor, de la Survivor România', o fire ambițioasă, empatică, retrasă, dar și o adevărată luptătoare care a fost supusă, de-a lungul timpului, la adevărate teste dramatice ale vieții.
În ciuda experiențelor traumatizante prin care a trecut, Claudia și-a păstrat zâmbetul și încrederea în oameni. Povestea de viață a războinicei Claudia Rostaş, în vârstă de 28 de ani, s-ar putea transpune într-un scenariu dramatic de film.
Înainte de a pleca în Republica Dominicană, pentru a-și
testa limitele în competiția „Survivor România’, Claudia Rostas a oferit un
interviu în care a povestit cele mai grele încercări ale vieții. Abandonată la
naștere de părinți, războinica a ajuns în grija Statului, în instituția care
își căpătase denumirea de „Orfelinatul Groazei’ de la Beclean, unde fiecare zi
era o adevărată luptă pentru supraviețuire.
În ciuda tuturor greutăților întâmpinate, aceasta și-a
păstrat credința în oameni și în bine. Tânăra povestește despre experiența
dramatică trăită în orfelinat, amintindu-și despre acea perioada ca o viață
trăită în „junglă’, cu lipsuri și bătăi îndurate zile întregi.
„Viața mea a fost și bună, și rea. În clasa întâi m-au mutat dintr-un centru mai mic la Beclean, unde eram 500 de copii. Atunci am ajuns în , acolo s-a rupt firul. Cei mari îi băteau pe cei mici, indiferent dacă făceam sau nu ceva. De multe ori am răbdat de foame pentru că rămâneam fără mâncare. Am luat multă bătaie când eram mică', a povestit cu vocea stinsă, înainte de a pleca în Dominicană, Claudia Rostaş.
„Viața mea s-a schimbat în clasa a cincea‘
Cea mai mare teamă a Claudiei nu era, însă, traiul în
orfelinat, ci momentele când trebuia să meargă acasă, la cei care i-au dat
viață. Își cunoaște părinții și pe cele două surori mai mici, dar a rupt
orice legătură cu ei. Concurenta mărturisește că i-a iertat, însă nu poate uita
momentele, puține, petrecute în casa lor.
„Părinții mei m-au chinuit. Îmi amintesc că aveam 10 ani, m-au luat acasă de sărbători, deși nu-mi doream. M-au bătut până am rămas fără suflare, pentru că nu înțelegeau de ce iubesc orfelinatul și nu pe ei. M-au dus înapoi și am spus tuturor că am căzut și așa am căpătat semnele', a spus războinica, gâtuită de emoția amintirilor.
Viața Claudiei Rostaş s-a schimbat radical în momentul în
care a întâlnit-o pe cea pe care o descrie ca fiind sora ei mai mare, persoana
care i-a întins o mână de ajutor la nevoie și a învățat-o ce înseamnă familia.
„Viața mea s-a schimbat în clasa a cincea, când am cunoscut-o pe Dina (n.r.Nechita). Mă lua la ea acasă în fiecare weekend. M-au primit cu brațele deschise și părinții, și frații, și surorile ei. Acolo am cunoscut bunătatea oamenilor. Este sora mea mai mare. Fac parte din familia ei', a subliniat Claudia Rostaş.