Între Smiley și fratele lui, Filip, este o diferență vârstă de sapte ani, însă artistul ne-a povestit că aceasta s-a resimțit numai în copilărie. Pe parcurs s-a diminuat, iar acum, implicarea fratelui său la studio este extrem de importantă. În ceea ce privește relația cu părinții, cântărețul este foarte atașat de cei care i-au dat viață. Nu are absolut niciun reproș la adresa lor și susține că i-au fost mereu alături, l-au sprijinit necondiționat și gândul că li s-ar putea întâmpla ceva îl copleșește de-a dreptul!
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Cred că mare parte a succesului tău, în ansamblu, se datorează educației primite de la părinți. Și aș vrea să-mi povestești puțin despre relația cu părinții…
Tot ce sunt eu astăzi este meritul părinților mei și al familiei, mereu am spus asta. Educația, valorile, credința, simplitatea, pasiunea, dragostea necondiționată, grija de cei din jur, pe toate le-am văzut la ei înainte de a ne fi fost explicate și impuse mie și lui Filip. Așa am crescut, am fost mereu foarte apropiați de părinții noștri și ni s-a părut mereu firesc să fie și stricți cu noi.
Smiley: „M-a copleșit gândul că li s-ar fi putut întâmpla ceva’
I-am avut exemplu și de viață, și de implicare în profesie și am încercat și eu să-mi găsesc drumul care să mă facă în fiecare dimineață să zâmbesc cu entuziasm și recunoștință, așa cum era tata când pleca să zboare, el fiind aviator. Au încercat mereu să mă înțeleagă și să găsească varianta cea mai bună pentru felul în care eram eu, nu mi-au impus nimic și mereu au încercat să mă protejeze și să nu mă încarce.
Îmi amintesc ca ieri ziua în care eram plecat din țară și am vorbit la telefon cu mama, care mi-a povestit ca tocmai trecuse tata printr-o intervenție chirurgicală despre care a preferat să nu-mi spună ca să nu îmi fac griji. Știam că sunt bine amândoi, însă m-a copleșit gândul că li s-ar fi putut întâmpla ceva. Am avut o avalanșă de sentimente de tot felul, am plâns și singurul lucru care m-a liniștit a fost să pun mâna pe chitară și să cânt ce simt. Atunci s-a născut piesa „Confesiune, care și acum mă face să retrăiesc momentele de atunci și să îmi amintesc cât sunt părinții mei de importanți pentru mine și cât de mult mi-i doresc alături cât mai mult timp.
Smiley: „Sfaturi concrete primim zilnic de la mama’
Ce sfaturi ți-au dat ca de la bunic la părinte, acum?
În ultimul timp, nu ne-am întâlnit atât de mult pe cât ne-am fi dorit, însă am vorbit tot timpul și la telefon, și ne-am și văzut pe video call. Oricum simt că sunt prezenți alături de mine mereu, atunci când reacționez sau răspund mă gândesc ce ar zice, ce ar crede ei și mă ghidez după asta. Sfaturi concrete primim zilnic de la mama și avem mare nevoie de ele, mai ales de când suntem părinți.
Citește și: Cum s-a schimbat Smiley de când a devenit tată:„Schimb scutece, legăn copilul’
Citește și: Florin Călinescu, adevărul despre plecarea de la Pro TV:„Eu am negociat doar acum 5 ani’
Citește și: Matei Stratan, primele declarații despre relația cu Andreea Raicu:„Noi suntem…’
Cum se înțelege cu fratele lui, Filip
Povestește-ne puțin și despre fratele tău. Ceva din seria „nu te supăra, frate!. Bine, fie, spune-ne și de bine, și de mai puțin bine, hahaha!
Filip este mai mic cu 7 ani decât mine, e o diferență destul de mare de vârstă, astfel că nu aveam, la început, aceleași activități sau același cerc de prieteni. Îmi dădeam ochii peste cap când îmi spunea mama să-l iau și pe el cu mine afară. (râde)
În timp, n-am mai simțit diferența de vârstă mai deloc, doar dragoste, prietenie, grijă, așa cum simți pentru cineva pe care îl iubești de când îl știi. Acum este parte zilnică și din viața mea profesională, sunt foarte importante implicarea și viziunea lui în HaHaHa Production și îi sunt recunoscător pentru felul în care face și vede lucrurile. Am atâta încredere și liniște că-l știu lângă mine și că vâslim împreună la aceeași barcă.
Smiley: „Sunt dintr-o familie normală, cu viață la bloc’
Cum a fost copilăria ta? Ce fel de copil ai fost, ce boacăne ai făcut, care erau cele mai mari bucurii ale tale, atunci?
Am avut o copilărie foarte frumoasă. Nu făceam boacăne notabile, dar toată ziua stăteam cu băieții în fața blocului, până se lăsa seara și ne strigau părinții să mergem în casă, la masă. Aveam un grup de băieți care îmi sunt și acum apropiați, vorbim când avem ocazia, cu care jucam fotbal ore în șir, ascultam muzică, dansam, făceam tot felul de jocuri. Nu știam când trece timpul.
Ai cunoscut lipsurile?
Nu-mi amintesc să fi simțit așa ceva. Sunt dintr-o familie normală, cu viață la bloc, însă niciodată nu ne-a lipsit ceva nici fizic nici emoțional. Părinții noștri au condus atât de bine lucrurile în viețile noastre, încât chiar simțeam că avem de toate.