Astăzi este ziua lui! Cătălin Botezatu a împlinit vârsta de 53 de ani și, deși nu arată absolut deloc, poveștile pe care le-a trăit sunt mult peste anii pe care îi are. Designer-ul este protagonistul copertei VIVA! de decembrie, iar o parte din interviul amplu pe care ni l-a acordat, despre amintirile lui din anii 90, vi-l redăm în rândurile de mai jos.
Cum era lumea mondenă la începutul anilor 90?
Deși eram abia ieșiți din comunism, să știi că era o lume mult mai elevată. Lumea mergea la teatru, la film, la operă, la operetă, oamenii învățau, citeau, bibliotecile erau pline. Copiii își luau bacalaureatul toți, dădeam treapta întâi, a doua… E o mare diferență din acest punct de vedere. Dacă stăm să comparăm cu prezentul, normal că s-au schimbat foarte multe, dar, vizavi de cultură și de ceea ce era atunci, avem multe lipsuri în perioada aceasta. Inclusiv eleganța era eleganță, nu se confunda, ca acum, cu vulgaritatea.
Care e cea mai mare satisfacție profesională pe care ai avut-o până acum?
Am multe satisfacții: că am putut să mă impun și pe plan internațional și că, efectiv, cu sau fără voia celor care clevetesc, ori de câte ori merg undeva, sunt declarat cel mai bun designer, sunt felicitat, aclamat. Chiar și când merg în afara țării, unde de multe ori nici măcar nu-mi rostesc bine numele, spun: „Ce tare a fost prezentarea acelui designer din România. Asta înseamnă foarte mult pentru mine. Am satisfacția călătoriilor, care mi-au deschis mintea și inima, am satisfacția că sunt iubit de publicul meu, apreciat de el, am multe realizări de care mă simt mândru.
Dar cel mai mare dezavantaj? Uite, acum câțiva ani mi-ai spus că ți-ar plăcea să mănânci mici într-un parc și să nu fii recunoscut…
Cel mai mare dezavantaj este că ești expus tot timpul, trebuie să dai socoteală unor oameni care sunt extrem de superficiali, trebuie să răspunzi tuturor bârfelor și acuzelor, și trebuie să îți liniștești apropiații atunci când, de exemplu, presa scrie că ești în stare critică la prima oră a dimineții și îți explodează telefonul. Iar tu tocmai ai trecut un hop destul de greu. Păi oamenii ăia, apropiații tăi, ce vină au că ești tu persoană publică? Fără să vrei, notorietatea ta îi afectează pe ei. P.S. Cu micii mă relaxasem, ce dacă se uitau la mine că mănânc mici? Ce, eu nu sunt om, nu am pofte? Mici mâncam mereu pe Dealu Negru, acum nu pot, că nu mai am voie, am regim obligatoriu o perioadă. (râde)
Nu mai e mult și vine anul 2020. Ți-ai propus ceva anume pentru anul viitor?
Bineînțeles că anul 2020 înseamnă tot muncă, știu că apropiații mei o să îmi dea cu revista în cap când o să citească interviul, ei ar fi vrut probabil să răspund că în 2020 o să stau cuminte în casă. (râde) Dar când faci cu plăcere ce faci, nu e chiar muncă, e pasiune, e împlinire, e viciu, e… ce vrei tu. Vreau să continui activitatea pe care o duc de 30 de ani în spate cu plăcere, prezentări de modă, lucrez la noile colecții pentru Paris, mai am câteva deplasări externe, am proiecte noi cu partenerii mei cu care am semnate contractele de imagine care – Slavă Domnului! –, sunt multe. Vreau să mă bucur de viață, de prieteni, de fiecare zi, fără să schimb ceva. Promit solemn că o să merg la controale regulat și o să iau pauze de vacanțe! Dar asta făceam oricum și înainte. Hai să vă spun ceva: viața trebuie trăită frumos, intens, exact așa cum îi place fiecăruia dintre noi. Nu poți schimba ritmul tău de viață, pentru că nu ai cum să te adaptezi la 50 de ani la un ritm nou. Așadar, trăiți toți cum simțiți!
FOTO: Marius Bărăgan, Facebook