Carla’s Dreams – Cuceritorul fără chip

 

 

Acesta nu va fi, poate, un text obiectiv. Mărturisesc din capul locului că sunt, dacă nu cel mai mare, atunci cel mai tare fan Carlas Dreams. Tare înfocat și prin urmare, se prea poate ca și eu să supra-evaluez proiectul – așa cum „Sergiu, so­listul, crede că o fac mulți.

 

Totul a început cu piesa „Te rog, sau mai degrabă cu videoclipul ei. Până să aud bine melodia, am văzut clipul și mi-a plăcut mult tipul mascat, misterul lui și felul cum se mișca – un dans de băiat nonconformist, genul rebel după care sus­pinau toate fetele în timpul liceului și pun pariu că o mai fac încă și noile generații de adolescente. În ciuda succesului lui Jus­tin Bieber.

 

Înainte, văzusem și clipul „P.O.H.U.I., însă acolo se întâmplase exact opusul: nu mi-a plăcut deloc masca solistului, în spe­cial buzele negre care, privite din profil, îmi aminteau de fiecare dată de Heath Ledger, Jokerul din „Cavalerul negru.

Ei bine, după „Te rog a început nebu­nia. Am dat Like paginii oficiale de Face-book a trupei, am urmărit îndeaproape fotografiile, postările și noutățile – nu multe, dar autentice (scrise chiar de cei din proiect, după cum însuși solistul a de­clarat de câteva ori) și chiar am reușit să obțin un autograf cu ajutorul unui prieten comun. Au urmat „Eroina și „Aripile – alte două piese pe care le-am ascultat pe repeat, sedusă de sound-ul aparte, de versuri, de ritm. Apoi, i-am văzut la mati­naluri FM în diverse înregistrări pe You­Tube și, la un moment dat, m-am gândit chiar că, în vreme ce „Sergiu își ascunde atât de conștiincios fața, ar putea fi ori­când recunoscut după voce. Poate chiar eu, „stalker neobosit, l-aș recunoaște în cine știe ce împrejurare extraordinară, dar într-un gest de loialitate supremă, aș ține secretul doar pentru mine. Și-n vreme ce în imaginația mea eram deja o eroină (!), ocazia de a face eu însămi interviu cu Carlas Dreams a venit ca o trezire (frumoasă) la realitate.

 

Începutul piesei „Pentru cei ce pot sună așa: „Eu nu-s muzician și nu-s poet, un metru 78, slăbuț, aproape brunet, o facultate, aproape 28 de ani și după fiecare vineri stau fără bani'. Așadar, înțeleg ce nu te consideri, dar ce ești atunci?

Noi suntem un grup de amatori prinși în roata evenimentelor pe care probabil încă nu le înțelegem până la capăt.

 

În timpul aparițiilor publice porți mască, dar oamenii din fața ta, nu. Te-ai gândit vreodată că se pot simți dezbrăcați în fața ta?

Măștile desenate sunt mereu mai sincere decât cele purtate pe ascuns. Așa că, și nu, și da.

 

Pare că semănați enigme la tot pasul. Care e povestea numelui trupei?

Este un acronim pe care îl vom explica la finalul proiectului, dar în același timp, unele caracteristici ale proiectului au fost inspirate de la trăsăturile unui personaj din nuvelele lui John le Carré. Apropo, numele Karla în carte aparține unui per­sonaj masculin.

 

Între atâtea mistere, ne poți spune măcar la ce visează Carla?

Carla visează des și nesăbuit. Carla bea iresponsabil și rar își ține minte visele. (râde)

 

Spuneai la un moment dat că proiec­tul Carlas Dreams este supraapreciat și că voi nu valorați atât cât cred mulți. Care consideri atunci că este valoarea reală?

Pe lângă faptul ca „valoarea proiectului este în continuă schimbare, cuantificarea acesteia este imposibilă, pentru că nu există un sistem unic de măsurare. Însă, suntem siguri că în oricare sistem de acest fel, rămânem a fi supraapreciați. Poate cu excepția unuia: celui din inimile ma­melor noastre. (râde)

 

 

Nu știm cum arăți, dar pari un tip cu umor, dar mai ales relaxat, asumat. Avem dreptate să te percepem așa?

Da, și mersi pentru compliment. Dacă a fost un compliment, dacă nu a fost, ori­cum da. (râde)

 

Câți oameni dintre cei cu care lucrezi îți cunosc adevărata identitate?

Suficienți pentru a ne face griji, dar nu suficienți pentru a crea riscuri iremedia­bile.

 

Scoaterea măștilor durează aproxi­mativ 30-40 de minute, cât timp du­rează realizarea lor? Lucrezi mereu cu același make-up artist?

Preponderent, da. În funcție de comple­xitatea modelului, durează până la o oră.

 

În luna mai, veți susține un concert la Arenele Romane, ocazie cu care se va lansa un nou album. Ce înseamnă pentru voi acest eveniment?

Concertul din 7 mai de la Arenele Roma­ne reprezintă pentru noi un examen pe care sperăm să îl trecem. Vom prezenta noul nostru album, „NGOC, și vom avea câțiva invitați speciali, printre care și Delia, Loredana Groza, Antonia, Nicoleta Nucă.

 

Ținând cont că trupa are numeroase invitații pentru concerte în toată Ro­mânia, te gândești să te muți în București?

Am spus deja că suntem în perioada de îndrăgostire cu România, asta însemnând flori și ciocolată zilnic, pentru care îi sun­tem recunoscători, dar nu orice îndrăgos­tire înseamnă mutat împreună. (râde)

 

Tot în piesa „Pentru cei ce pot, dezvă­lui că asculți Chopin și Brahms și că îți place să citești. Ce gen de literatură preferi și în ce dispoziție sufletească te afli când asculți muzică clasică?

Muzica clasică pentru noi este ca mirosul de cafea într-un magazin de parfumuri. Aroma de care uneori chiar avem nevoie ascultând adesea prea multă muzică care nu neapărat ne place. În ultima perioadă, din păcate, nu avem timp pentru lectură artistică, limitându-ne la texte scurte pe teme concrete, preponderent sociale și științifice.

 

Pe pagina de Facebook a trupei, primești numeroase complimente din partea fanelor Carlas Dreams, care te admiră ca bărbat chiar și fără să-ți cu­noască identitatea. Te flatează?

Ne bucurăm foarte mult pentru popu­laritatea personajului, inclusiv pe acest segment. Suntem oameni vii și sănătoși, respectiv, avem și noi orgolii. Dar avem și niște reguli interne. Una dintre ele este interdicția categorică de a construi orice fel de relații personale bazate pe apartenența la proiect.

 

Ok, revenim la muzică. Ești unul din­tre cei mai admirați artiști ai momen­tului. Ai venit, ai văzut, ai cucerit tot. Tu pe cine admiri la rândul tău?

Pentru că cea mai mare parte a mem­brilor proiectului nu vine din domeniul muzical, continuăm să ne considerăm amatori, eroii noștri nefiind nici ei din acest domeniu. Dacă ar fi, totuși, să fa­cem o generalizare, ar fi un șir de oameni care au încercat să nu își dea prea multă importanță, făcând în același timp, lucruri apreciate de alții.

 

Ai simțit vreodată că te iau evenimen­tele pe nepregătite, că te lovește suc­cesul și că se derulează totul mult prea rapid? Aveți un calendar a ceea ce veți face în viitor?

Da, au fost perioade în care presiunea era mai mare decât ne așteptam. Dacă ar fi să exemplificăm o latură care s-a schim­bat în timp, aceasta ar fi latura tehnico-logistică, care, din păcate, consuma mult mai mult timp și energie decât am fi vrut. Planurile pe termen scurt ar fi concertul de pe 7 mai de la Arenele Romane și lansarea albumului „NGOC.

 

Se știe că, de regulă, artiștii plătesc un tribut pentru talentul lor. Pe tine ce te macină, ce vicii ai?

Ținând cont că suntem un grup de oa­meni foarte diferiți, cu interese diverse și că suma viciilor este constantă, cred că putem spune că întrunim standardul de aur.

 

Care e modul tău favorit de relaxare? Ce faci când nu faci muzică?

În ultimul timp – și recunoaștem asta – modul favorit de relaxare este somnul. Am observat însă și efectul sedativ al alcoolului. (râde)

 

Inspirată de „Eroina, aș vrea să te întreb cum este femeia perfectă pentru bărbatul din spatele persona­jului. Cum arată eroina lui „Sergiu'?

Perfecțiunea în acest sens poate fi doar temporară. Pentru persoana din spatele personajului, cel mai plăcut proces este descoperirea perfecțiunii într-o femeie imperfectă. Nu știm dacă este cazul să dăm o listă de calități.

 

La final, am pentru tine o întrebare din zona socio-politică. La sfârșitul lunii martie, 50.000 de oameni au mărșăluit pe străzile Chișinăului pentru a cere unirea cu România. Care e poziția ta vizavi de acest subiect?

Proiectul Carlas Dreams se abține de la exprimarea oricăror atitudini sau poziții în ceea ce privește sfera politicului.

 

CLAUDIA COJOCEA Foto FELICIA SIMION

Urmărește-ne pe Google News