Cand m-a sunat Cristina Stanciulescu, am ghicit imediat despre ce era vorba. Asa cum s-a intamplat in toti anii in care am lucrat impreuna, pana in ziua in care metropola care ne intersectase drumurile ni le-a despartit si fiecare si-a continuat viata, probabil nici mai buna, nici mai rea si poate ca nici macar altfel.
Am ghicit, deoarece apucasem sa vorbim despre rescrierea povestilor de la sedintele foto care au facut valva in deceniul scurs de la aparitia revistei VIVA! Iar una dintre acestea s-a petrecut acasa la Ion Tiriac.
Am incercat sa-mi amintesc exact cand s-a intamplat. Cu certitudine, inainte ca posesorul legendarei mustati sa apara tantos, la brat cu Andreea Marin, la un memorabil party al publicatiei pe care o rasfoiti acum, pe vremea in care nici el nu era bunic, nici ea nu era Banica. Daca ma gandesc bine, era, in cazul in care nu vi se pare indigest detaliul, pe timpul ultimului mandat de presedinte al lui Ion Iliescu. Pana la urma, nici nu conteaza. Fiindca exista o unica, adevarata, senzationala, in premiera si in exclusivitate mondiala sedinta foto facuta la domiciliul legendei tenisului mondial. Nu mi-ar displacea sa-mi arog niste merite in realizarea acelei sedinte foto, dar cred ca se cuvine sa mentionez o „vina colectiva, ingloband calmul de lunetist al Cristinei Simion, aparitia lui Cornel Nistorescu in propriul sau rol si, cu voia dumneavoastra, irezistibila persuasiune a Cristinei Stanciulescu. In esenta, sedinta foto a durat 59 de minute, asa cum ne pusese in vedere preaocupatul amfitrion, desi unui asemenea „shooting i se aloca pe putin trei ceasuri curate. Cu saluturile de rigoare, cred ca ne-am mai labartat un minut. S-a facut o ora, careia i s-au adaugat 14 minute dupa cateva zile, cand am revenit in casa de pe Mircea Eliade, de data aceasta fara echipa, pentru a conveni ultimele detalii privind textul si fotografiile.
 |
Cu acea ocazie, Ion Tiriac a insistat sa precizam ca e prima si ultima oara in care primeste ziaristi ca amfitrion, in rest, rezervandu-si dreptul de a-i chema la domiciliu doar pe Bush sau pe Iliescu. Sa incep cu biroul care ii apartinuse lui Jacques Chirac sau cu tipul tolanit pe un fotoliu, cu mobilul la ureche, ce semana al naibii de bine cu faimosul Goran Ivanisevici? Adaugati niste baieti in costume negre care rasareau ca prin farmec in curtea resedintei, un urs impaiat, poza cu Churchill-Stalin-Roosevelt, dressingul cu mai multe tinute decat are nevoie un film cu buget de dinaintea crizei si va veti face o idee despre intimitatea lui Ion Tiriac.
Dupa ultima intrevedere, fostul tenisman m-a intrebat daca am cu ce sa ma intorc. Am refuzat politicos, redactia era peste drum, dar gazda a insistat sa imi dea o masina si cu soferul aferent. Am sfarsit prin a accepta, singurul regret fiind ca fetele nu erau la geam cand am sosit. Astfel, Andreea Raicu (eram colegi) a ratat ocazia de a ma vedea coborand din cea mai mare masina neagra in care am fost vreodata.
Horia Ghibutiu, Fotograf Dan Borzan
Urmărește-ne pe 
