Stephan Pelger - Intre 7 ani de acasa si cei 7 de succes | Articole revista | Viva.ro

Are o alura fragila si pare un adolescent. Nu-i dai mai mult de 25 de ani desi are 31. Nu stii de unde a aparut, din ce familie vine si cum a ajuns sa fie designer. Acum, chiar unul de succes. Germania il iubeste, dupa ce a cucerit-o castigand concursul tv „Fashion and Fame”. L-am intrebat despre toate acestea, afland istoria unei vieti plina de sanse. Stephan Pelger a devenit chief designer la Gold Cut, o marca germana promovata de Otto in opt milioane de cataloage. Marca a fost creata chiar in concursul tv pe care designerul roman l-a castigat la Pro Sieben. Hai sa vorbim si despre business. Cititoarea VIVA! din Constanta, Brasov, Giurgiu sau Urziceni care vrea o rochie Pelger, ce face? Noi doi am mai vorbit despre asta. Lucrez la un site de vanzari cu basic-uri: rochii, tricouri, blanuri, pe diferite marimi, etc. Asa incat voi pune la punct acest tip de vanzari, si cred ca va fi ok. Din pacate, nu e o afacere profitabila sa deschizi magazine in Romania. Nu vorbesc acum despre cine stie ce profituri, dar nici macar pe zero nu poti iesi. Asa incat a ramas sa vand aici, la showroom-ul meu si in Germania. In Germania? Pai da, dupa succesul de acolo, m-au sunat diversi buyeri care mi-au comandat tinute. Este un business, nu e numai placere. Am 15 oameni pe care ii platesc, pe langa asta vreau si eu sa traiesc, sa am o casa, sa imi cumpar haine frumoase. Si asa mai departe. Nu gandeste asa orice om care traieste din munca lui? In plus, am ajuns in punctul in care trebuie sa cresc. Este momentul meu. Daca pierd trenul acum, e bun pierdut. Am angajat oameni buni, cu experienta, pe creatie, pe PR… Esti un om foarte serios… Nu-s asa de serios, crede-ma (rade). Eu lucrez bine numai cu deadline-uri, trebuie sa-mi spui ce si pana cand trebuie sa fac si ce. Norocul meu este echipa cu care lucrez si care ma lasa sa creez, sa fiu linistit. Stiu ca iti place si sa fotografiezi… Da, am facut un album cu niste imagini de prin niste beciuri (rade). A fost perioada mea underground, de rebel. Nu a fost oricine, la un moment dat, rebel? Eee, eu eram in perioada aia cu cruci, cu nebunii. Ma rog, anii aceia de la Viena au fost asa, ca o descatusare pentru mine, care eram venit din Brasov, dintr-o educatie stricta, cu obligatii si principii care, la Viena, au fost pentru cativa ani date jos. Atunci mi-am explorat sexualitatea, creativitatea, personalitatea… Au fost ani nebuni si a trebuit sa trec si prin ei… Stephan, alege: rochia lunga sau scurta? Ambele. Depinde de moment, de material. Eu sunt un om al materialului care-mi poate da idei pentru o noua colectie. Negru sau rosu? Negru, categoric. Ce carti citesti? Biografii, romane de actiune, politiste… Leonardo DiCaprio sau Hugh Jackman? Hugh Jackman. Lady Gaga sau Bach? Bach! Gandeste-te ca eram baiatul preotului de la Biserica Neagra din Brasov! Am cantat mult la pian, la flaut, la cor, la chitara! Si gandeste-te, de asemenea, cat eram de neastamparat, daca m-au dat afara din corul in care cantam cu mama si cu tata! Adica… despre ce vorbim? (rade)… Dar, revenind, astazi mai stiu sa cant la pian doar o sonata, si aceea de Bach. Preferatul meu este insa Grieg. Cand sunt acasa ascult Bach, pentru ca tata asculta muzica lui, dar Grieg imi place mai mult. De altfel, ascult multa muzica clasica. Ma linisteste mai mult decat jazz-ul sau orice alta muzica. De aceea imi si place, de exemplu, sa merg la concerte. In fond, fiecare are felul lui de a-si gasi echilibrul, linistea aia dupa care alearga frenetic toata lumea, (rade). Cristina Stanciulescu, Fotograf Ducu Ion, Stilist Ana Andrei,Vestimentatie colectia toamna/iarna 2011/12 Stephan Pelger, Machiaj Marina Chiorean, Coafura Laurent Tourette (Laurent Tourette Salon), Modele Tatiana Marinescu si Alexandra Deleanu, Floriana Sandu, Laura Giurcanu (Best Models). Multumim pentru sprijin Hotel Residence Domenii Plaza! „Profesorii de la Viena mi-au spus: nu esti un elev bun pentru ca nu eram, nu ascultam), dar tu vei fi singurul din grupa asta care va face moda. Si asa a fost. Din 11 cati am fost, numai eu am devenit designer.” Dar cum traiai acolo si ce voiai, de fapt, sa faci? Ce experiente ai trait? Dupa facultate am trait la M¼nchen si nu eram prea fericit. Dana sesizase asta, intrasem intr-un grup de oameni cam… suspecti, nu era bine. Aveam 25 de ani. De aceea m-am intors in 2004 si in 2005 am participat atunci, daca-ti aduci aminte, la primul „Iasi” al Irinei Schrotter. Acolo am avut debutul cu aplauze la scena deschisa, ceea ce mi-a dat o mare incredere in mine. Revistele au fost interesate de colectia mea, redactorii de moda preluand atunci mult din prezentare si folosindu-mi hainele la sedintele foto. Care este motoul tau ca designer? Ce te inspira? Lucruri foarte diferite, poate fi un party, sau un eveniment, poate fi doar un material. Mi se intampla ca noaptea sa ma trezesc si sa desenez repede o schita pe carnetelul pe care il am permanent langa pat. E singurul proces care merge in mintea mea continuu. Ce fel de personalitate ai? Calma. Esti prieten cu tine? Da. In unele puncte sunt prieten cu mine, in altele am de lucru cu mine. Ce te face sa te deschizi? Oamenii. Cei care ma fac sa ma simt iubit, placut. Nu sunt omul disputelor, daca nu am stresul certurilor in jurul meu, daca problemele prietenilor mei (ca partener nu am) sunt trecute fara tensiune, atunci eu sunt linistit, pot fi foarte creativ, ma pot arunca in treburile mele. Eu am enclava mea mica. Am casuta mea draguta, atelierul meu frumos, am catelul meu iubit. Nu vreau sa vad uratul, ma feresc cat pot de el. Si, totusi, el este peste tot… Da, e adevarat. Dar nu vreau sa am de-a face cu el, sub nicio forma. Am vazut atata tristete, de pilda, atunci cand eram mic si mergeam la caminele de copii cu ai mei, am plans atat de mult, incat acum, chiar daca ajut pe cineva o fac discret, fara zgomot. Prefer sa ajut din umbra, nu mai pot sa vad suferinta. Asa sunt eu. Povesteste-mi partea cu Berlinul din viata ta. Ai castigat acolo un mare concurs tv, „Fashion and Fame”. Cum ai ajuns acolo? Tot prin Dana am aflat ca as putea aplica si eu la aceasta emisiune-concurs unde au aplicat alti 8.000 de candidati. 8.000? Adica opt mii? Da (rade). Tineri designeri. Eram la Berlin, la Fashion Week, in primavara, si am primit un telefon, dupa ce am aplicat, ca am castigat dreptul de a intra, efectiv, in concurs. Si am aflat ca ne-au ales dupa ceea ce stim sa facem, dar si dupa personalitate, pentru ca e si un show de tv. Au fost probe pe care trebuia sa le trecem, unii au vrut sa arate cat sunt de creativi, eu insa am inteles ca trebuia sa execut ce mi se cerea! Adica daca imi cereau rochie alba cu floare albastra, nu trebuia sa le fac una verde cu floare roz doar pentru a arata cat sunt eu de creativ. Si eu asta am facut. Am ascultat. Si am executat! Si asa am castigat un post de chief designer la noua marca, Gold Cut, ce s-a creat in aceasta emisiune care se numeste „Fashion and Fame” si care e aceeasi poveste cu „Runaway Project”. Marca este distribuita de Otto in opt milioane de cataloage, in cinci milioane de cataloage de trend si pe internet, ceea ce pentru numele meu este ceva imens. De aceea am si prezentat la Fashion Week Berlin pentru ca am vrut sa se vada si ce pot crea eu si ai vazut cat de bine a fost primita colectia. Sunt fericit pentru ca o piata ca Germania nu este de neglijat pentru mine, ca vorbitor de limba germana, mai ales dupa ce am si cunoscut atat de multa lume cu ocazia filmarilor. Pe cand avea un an a fost adoptat de preotul Bisericii Negre din Brasov. A avut parte de o educatie de tip german, parintii sai fiind sasi din zona Medi-asului. Limba materna a fost deci germana, iar cultura, muzica si arta pe care le-a cunoscut de mic au fost filtrate de grila criteriilor de educatie din aceasta zona a tarii. L-am intrebat cum a crescut si mi-a raspuns razand, aratandu-mi o veche masina de cusut Singer: „alaturi de bunica, cu acul in mana”. Isi aminteste cu drag de copilaria lui din Brasov, traita intr-o casa deschisa, plina de oameni, de la ambasadori pana la cersetori. Viata sociala a familiei Pelger era una foarte intensa, asa incat Stephan a invatat sa fie comunicativ si prietenos inca de mic. Si asa a ramas pana in zilele noastre. Cucereste imediat cu interesul deloc disimulat cu care se apropie de oameni si are mereu zambetul pe buze. A facut Liceul German in Brasov, find mai degraba un elev rebel decat unul cu carnetul plin de 10. L-am intrebat cum de a esuat in Bucuresti, intrebare legitima, atata vreme cat familia sa este in Brasov. Mi-a raspuns cu un aer trist… S.P: Pentru ca, din pacate, Brasovul este acum un oras mort din punct de vedere al business-ului. Si cand ai venit aici? Indata dupa ce am terminat facultatea la Viena. De fapt, dupa liceu am plecat sa studiez in Germania, dar am ajuns la o facultate particulara din Viena, unde am invatat design si tot ce inseamna moda. Si, dupa ce am terminat eu, in capul meu, eram noul Karl Lagerfeld. Practic mi se parea normal sa mi se deschida toate usile, pazea, eu sunt cel mai bun! Ei, nici nu s-a pus problema. Am prins joburi mici, nesemnificative, tin minte ca am cusust pene pe o rochie a Annei Netrebko pana mi s-a luat! Apoi m-am angajat designer la o Casa de moda de casmir unde am stat cam un an de zile si dupa aceea am plecat la M¼nchen, unde am facut styling pentru vedete si pentru vitrine ale boutique-urilor de lux si, pana la urma, prietena mea cea mai buna m-a convins sa vin inapoi in Romania si sa deschidem ceva impreuna. Vorbesc aici de Dana Bejan, prietena mea, care imi este de fapt ca si o sora, ca doar ne cunoastem din gradinita! Asa m-am intors, cu certitudinea ca voi face lucruri mari, pentru ca ma gandeam mereu la ce imi spusesera profesorii mei de la Viena, si anume ca din cei 11 cati am fost in grupa, numai eu aveam sa fac efectiv moda. De altfel, niciunul din colegii mei nu a facut asta, toti s-au indreptat spre meserii adiacente: grafica, jurnalism de moda, si asa mai departe.