Stefan Banica - Despre muzica, showbiz si copii | Articole revista | Viva.ro

L-am astepta pe Stefan intr-o seara la Teatrul de Comedie unde repetase "Cui i-e frica de Virginia Woolf?". A doua zi urma sa fie premiera. I-am pus mai multe intrebari decat imi notasem, vorbind despre dragoste, teatru, timp, muzica, showbiz si copii...SUPERLOVE PESTE TOT Noul album are piese al caror mesaj e putin diferit fata de ce ai facut pana acum. Pare a fi un album de maturitate artistica... Intotdeauna am vrut sa spun ceva prin muzica mea, dar, daca mesajul se simte sau se aude mai ales acum, s-ar putea datora faptului ca e un album de maturitate. Este al 13-lea din cariera mea si... stii, de fapt, explicatia este ca primele mele albume au fost ale unui om care traia la bloc. Am locuit in bloc cateva zeci de ani si piesele mele aveau legatura cu viata mea de atunci, cu lumea aceea. Numai ca viata mea s-a schimbat. Nu am uitat ca am locuit la bloc si nu am uitat lumea aceea colorata si vie, dar acum vad altceva, ma refer la altceva. Si cantecele de dragoste de pe acest album nu mai sunt ca la 20 de ani... Ele exprima ce simt acum, la varsta mea. Am copii, am alte responsabilitati, am un alt fel de a vedea lucrurile. De pilda, e un cantec care noua ne place foarte tare, „Strange-ma in brate“. Are aproape 6 minute, ceea ce e enorm pentru un cantec. Dar eu zic, eu zic! ca are o stare care face ca aceste minute sa nu se simta. Si, crede-ma, sunt foarte critic cu ce fac... Si mai e ceva legat tot de album care ma face nespus de fericit. Toata viata mea am visat sa am un disc de vinil, asa incat voi scoate la vanzare „Superlove „si ca LP, dar numai 50 de bucati, pentru ca va fi de colectie. Campania Superlove e in colaborare cu Automobile Bavaria. Cum e sa-ti cunosti de-adevaratelea publicul? Sa-l vezi in fotografii, sa-i primesti mesajele? Este extraordinar, primesc mesaje minunate de la oameni care imi spun ca asculta muzica mea, ca ma urmaresc de cand am can-tat in filme, ca ma stiu de la bun inceput. Este impresionant. Dar nu e vorba despre publicul in intregimea lui, ci despre oameni. Eu am cunoscut si am vazut in aceasta campanie oameni, nu tot publicul meu. Daca intri pe site, ii vei vedea. Campania asta are doua premii: o excursie la M¼nchen si o masina, un BMW X1 (cu taxele platite, important!) al carei castigator va fi extras chiar intr-unul din concertele de Cra-ciun, in cel televizat. E suficient sa cumpere albumul care are pe coperta o holograma cu o serie si un numar unic de identificare cu ajutorul carora cei care detin albumul se pot inscrie in etapa a doua a campaniei pe site-ul www.stefanbanica.ro. La inceputul lunii decembrie vor fi extrasi trei finalisti, iar eu, chiar in seara concertului televizat, voi extrage castigatorul marelui premiu. Din teatru in muzica, din muzica la tv si apoi din nou la teatru. Pare ca traiesti sub un clopot de sticla. Mai esti in contact si cu „real life“? Iti dau un exemplu. Un mare actor, Gene Hackman, spunea ca orice rol pe care il joaca trebuie sa vina din realitate, altfel nu ar putea juca. Timpul meu, mai ales in anul acesta, care a fost cel mai comprimat din viata mea, e limitat. Am inceput repetitia la album din mai, am lucrat zi de zi, apoi am inceput sa repet la teatru, acum sunt in stadiul in care maine am premiera... Ce mai vad in rest? Mai vad oameni din masina, mai vad oameni pe aici pe langa teatru, in Centrul Vechi... „salut, salut!“, acasa si somn. Si mai e realitatea legata de copii, care e incomparabila, pentru ca nimic nu se compara cu momentele acelea cand ma joc cu ei, mi se urca in cap sau ma trag de haine. Banica deste Stefan Cat talent ai? Cat mi-a dat Dumnezeu. Cata dragoste? Tot cat mi-a dat Dumnezeu si cat pot sa constientizez si eu. Cat pragmatism? Destul de mic in comparatie cu ce ar trebui sa fie. Cata incapatanare? Din afara pare multa, dar nu e asa. S-ar putea sa nu fiu de acord cu tine,dar e important pentru mine sa vorbim pe aceeasi frecventa. Cata loialitate? Exista! In primul rand exercitiul numarul unu este sa fiu loial fata de mine insumi. Ca daca ma uit in oglinda si ma mint, atunci nu am facut nimic. Cata spaima? Destul de multa. Cata indrazneala? Dinauntru se vede foarte putina. Cristina Stanciulescu, Fotografii MediaPro, Sebastian Enache "Doresc sa evoluez pe plan profesional. Meseria mea ma schimba ca om. In fiecare zi imi ofera orizonturi noi. Depinde numai de mine daca merg spre ele sau nu." Apropo de copii. Ai un cantec pentru Violeta pe „Superlove“. Cum de ai facut asta, cand stiu ca nu-ti place sa-ti aduci copiii in fata.. Era un cantec de leagan care s-a transformat in altceva... Am decis sa fac asta, pentru ca e un lucru minunat care mi se intampla mie, ca tata de fata si am vrut sa impart bucuria asta cu cei care imi asculta muzica. Cei din trupa, care sunt in majoritate tati de fete, au bazait un pic la cantecul asta (rade). Ce sa spun? Am facut can-tecul acesta pentru ca mi-a placut si, daca spun mai mereu ca tot ce fac imi aduce placere sau pleaca din placere, este pentru ca ma simt un privilegiat. Sa spui astazi ca toata munca ta e din placere, e un privilegiu, un lux! Mai mult, sa si traiesti din asta! Dar sa stii ca e o meserie pe care as fi facut-o si daca nu as fi castigat nimic si, crede-ma, am pierdut de-a lungul timpului o gramada de bani nefacand compromisuri, lucru pentru care azi ma felicit. Esti celebru, bogat, plin de succes. Ai demonstrat ca se poate! Eu nu vreau sa demonstrez nimic! Si cuvintele acestea pe care le-ai folosit, in Romania nu au nicio valoare. Mai e un cantec pe albumul meu „E bezna rau in capul tau“. Nu e scris cu rautate, ci e doar o constatare trista a ceea ce se intampla astazi pe micul ecran. De fapt, acest cantec este parerea mea despre showbiz, pentru ca eu asta stiu sa fac: sa ma exprim in felul acesta despre aceste lucruri pe care, dealtfel, cred ca le vede toata lumea. O DRAMA LA COMEDIE Joci la Teatrul de Comedie acum, intr-un spectacol greu, „Cui i-e frica de Virginia Woolf?“, alaturi de partenera si prietena ta, talentata Emilia Popescu. Joci rolul lui George, un personaj care nu prea iti seamana, am dreptate? Regizorul Gelu Colceag mi-a oferit posibilitatea de a-l interpreta pe George. E rolul cel mai complex care mi s-a oferit pana acum. El este opusul a tot ceea ce eu nu par a fi: este un ratat profesional, este un om care indura, se abtine, este discret, traieste iadul alaturi de sotia lui de care este legat profund, organic aproape. Aceasta piesa a rupt America in doua, a spart canoanele, a iesit din tiparele de limbaj, a anulat imaginea perfecta a familiei americane. E vorba despre o familie din mediul academic, in care nu ti se pare ca ar putea sa se intample asemenea derapaje... O, ba da! De ce nu? Eu am cunoscut asemenea persoane, fireste nu pot vorbi prea mult despre asta, si am vazut ce poate face bautura din oameni, ce poate ea scoate la iveala, unde poate duce neimplinirea... E, astea sunt lucruri care ma preocupa acum si care nu au legatura nici cu Concertul de Craciun, nici cu emisiunea tv... Stefane, ai un nou album, ai o campanie pe internet, incepi „Dansez pentru tine“, pregatesti un turneu de promovare a albumului, joci la Comedie „Cui i-e frica de Virginia Woolf“, pregatesti de asemenea seria concertelor de Craciun! Proiecte mari, unu’ si unu’... O sa intru direct in intrebare: te dai cu praf magic de la Tinkerbell? De unde atata energie? (zambeste) Nuuu... Probabil energia vine din placerea de a face aceste lucruri. Daca m-as gandi la tot ce ai spus tu pana acum ca la o corvoada, atunci as innebuni, m-as da bolnav si gata. Da, numai ca toate aceste spectacole sunt cu public mult... Sigur, mai putin „Dansez pentru tine“ de la Pro TV, la care publicul se afla in fata ecranului. Sa stii ca prefer spectacolele live. Tu spuneai ceva despre energie. Sa stii ca schimbul asta de energie se face numai in astfel de spectacole. Intalnirea cu publicul este un schimb de energie. Eu fac totul din placere, recunosc, si ma simt ca si cum as sadi o samanta care apoi se face floare, se ramifica, apoi creste din ce in ce mai mare. Tu stii ca eu nu sunt innebunit dupa promovare sau marketing, dar ele sunt necesare la un moment dat. Oamenii trebuie sa afle ce face un artist, pentru ca fiecare spectacol inseamna altceva, fiecare an aduce altceva, o experienta noua. Se naste altceva. Eu merg pe principiul „ce faci acum conteaza, nu ce ai facut“. Ce am facut, e in trecut. Sigur, si cele din trecut sunt acolo, undeva, nu le ia nimeni, dar ce faci acum este important. E un cantec pe albumul Superlove care se numeste „E dreptul tau“. E un indemn, un cantec cu conotatie sociala, in care o strofa zice cam asa: „pleaca-n ceruri un artist/ tara brusc s-a socat/ dar murise mai demult/ de cand l-a uitat“. Cunosc multi artisti care traiesc in trecut si, pe undeva, e de inteles, dar eu nu vreau sa traiesc asa. Ce e azi e azi, fata de trecut am niste nostalgii, iar despre viitor nu pot spune nimic. De fapt, ce vreau sa spun este ca un artist trebuie sa se reinventeze mereu. Sigur ca e greu, ca uneori conjunctura poate nu iti este favorabila, dar altfel nu se poate! Uite, de asta o admir pe Andreea. Ea a parasit o emisiune cu audiente uriase, care probabil ar fi fost si astazi in top si a hotarat singura ca e momentul sa faca altceva. Constient a renuntat la un succes urias; si ce face? S-a reinventat! Eu nu stiu daca as fi putut face asta, admir enorm forta asta la ea. Eu, de cand am terminat Institutul de Teatru, am facut ce am stiut eu mai bine pentru mine si pentru meseria mea, indiferent de barfele oamenilor ca „seamana cu tat-su“, ca „e Elvis Presley“... Ca ai pomenit de Andreea... Toata lumea stie ca ea este ca un motor cu turatie maxima. Cat te-a influentat, avand in vedere ca tu nu esti cel mai flexibil om din lume? Eu admiram puterea Andreei inca dinainte de fi impreuna. Imi placea aceasta mobilitate, reinventare permanenta, dar asta nu inseamna ca eu trebuie sa fac acelasi lucru. Nu stiu cat m-a schimbat, pentru ca nu pot fi foarte obiectiv in ceea ce ma priveste. E ca in povestea cu copiii, stii cum e, poti intui ce inseamna sa ai copii, dar abia cand ii ai, intelegi cu adevarat. Asa si cu reinventarea. Poti spune despre altcineva ca a facut-o, dar, cand vine vorba despre tine, nu poti sa masori, sa exprimi treaba asta.