Serban Huidu si Mihai Gainusa - 10 ani de carcoteli | Articole revista | Viva.ro

Dar pensiunea ta de la munte cum merge? Cat de des mergi la Cheia si cine se ocupa de administrarea pensiunii? Nu merg cat as vrea de des, dar este un refugiu pentru mine. Am fost cu echipa Cronicii acolo si ne-am simtit foarte bine jucand carti la gura semineului. Sotia mea se ocupa de pensiune si-i multumesc. Serban, tu nu esti tentat sa dezvolti o afacere intr-un domeniu nou? Am o mica agentie de turism, se numeste Kiss Travel. Inainte de a ma apuca de radio am fost ghid. Merge prost, dar e pentru sufletul meu. De la ce porneste antipatia dintre tine si persoane ca Mircea Badea, Madalin Ionescu sau Victor Ciutacu? Toti cei pe care mi i-ai enumerat sunt niste exemple negative in discursul nostru. Practic ei reprezinta varianta „asa nu“. Despre Badea nu poti spune ca nu e un om bun de televiziune, pe de alta parte, e mai mult decat ipocrit cand sustine unele lucruri astazi si a doua zi le uita. De Victor Ciutacu nu am ce sa spun, de Madalin Ionescu, descoperitorul lui Fernando de la Caransebes, iarasi nu am ce sa spun. Desi Mircea Badea nu se numara printre prietenii tai, pe al doilea copil al tau il cheama tot Mircea. Se presupune ca eviti un nume care iti provoaca neplaceri... Cum ai ales totusi acest nume? SH: Am foarte multi amici care se numesc Mircea, dar nu are nici o legatura. MG: Eu i-am zis sa-l cheme Ciutacu! De ce nu vreti sa va expuneti copiii in presa? MG: Sunt prea ocupati in intersectii la parbrize, ca sa-i mai exploatam si la tv. SH: In general, mi se pare destul de nepotrivit sa-ti folosesti familia pentru a-ti promova propria persoana. Ma rog, e doar parerea mea. Nu vreau sa va reamintesc episodul tragic al disparitiei colegului vostru, Toni Tecuceanu, dar in ultimele zile a aparut in presa o noua ipoteza: se spune ca moartea lui a fost cauzata de o bacterie prezenta in aparatura de la terapie intensiva. Voi ce stiti, care este adevarul? SH: Toni, din nefericire, a avut o raceala pe care a dus-o pe picioare. Finalul a fost tragic si nu a fost neaparat legat de faptul ca o gripa te poate rapune, ci de faptul ca a avut o complicatie. Ca sa poata respira primele zile in spital, a fost intubat. Procedura de intubare presupune un risc, o suprainfectare bacteriana. In orice mediu spitalicesc, in orice spital din lumea asta, nu numai in Romania, exista bacterii din acestea. Asa s-a intamplat. In fisa respectiva asa scrie, inclusiv infectia cu bacteria asta, probabil. MG: Adevarul e ca pentru mine Toni traieste si asteapta inca multe roluri. Numai ca acum lucreaza cu scenaristul cel mai bun din lume. Cum gestionati stresul la locul de munca? SH: E important ca macar o data pe sap-ta-mana sa faci ceva ce-ti place: de la a scrie pe blog pana la a merge cu barca si a pescui. MG: Cu multa sibutramina! Luana Danet, Fotograf Cosmin Bumbut, Stilist Andrea Constantin, Machiaj Narcisa Simandan Ati fost vreodata invidiosi pe succesul altor realizatori? SH: Da, dar nu din Romania. La noi nu prea e ceva de invidiat. MG: Am invidiat posibilitatile tehnice mai bune, scenografia mai bogata, luminile mai puternice. Am invidiat stilul lui Seinfeld si pe cel al lui Larry David, cei care nu se jeneaza sa faca glume (bune) pe subiecte asa-zis tabu la noi, cum ar fi religia. Ce parere aveti despre titlurile tabloidelor care exagereaza de fiecare data? MG: Tabloidele au publicul lor. Oamenii care nu au timp sa citeasca decat titlurile sau nu le pot decat silabisi. Si sa nu uitam ca, impa-chetand morcovi in pagina 5 a tabloidelor, ii poti mentine proaspeti. Potrivit unui studiu realizat de institutul independent Exact la sfarsitul lui 2009, ati fost desemnati cele mai populare vedete din Romania pe segmentul urban (15-49 ani) si sunteti urmati de Andreea Esca, Divertis, Catalin Maruta si Razvan si Dani. Ce le transmiteti colegilor de top? MG: Fratilor, dai un ban, dar stai in fata! (rade) As vrea sa am tineretea lui Razvan si Dani, capacitatea organizatorica din spatele lui Cata Maruta si, bineinteles, salariul Escai. SH: Unii dintre ei sunt mai tineri in bransa, Razvan si Dani, Maruta... le doresc sa se mentina si sa mearga mai departe, iar unora ca Esca ce sa le spui?! Se spune ca Mihai este partea creativa a emisiunii si ca el scrie toate textele. E adevarat? MG: Nu e adevarat. Eu scriu doar replicile spontane din emisiune! SH: Misu scrie foarte mult, dar, in general, lucrurile sunt impartite. El scrie dialogurile in emisiune, iar comentariile si montarea lor sunt scrise de mine. Nu stiu daca scriu de 2 sau 3 ori mai mult, dar oricum scriu mult mai mult. Mihai, tu scrii carti care se bucura de succes. Ce inseamna pentru tine scrisul? Nici pe jumatate cat cititul. Dar vreau sa scriu o carte dupa care, atunci cand o s-o recitesc, sa zic: uau, asta e tare de tot! Cine a scris-o? Dupa care ma las imediat de sportul asta. In definitiv, si Salinger a avut o singura carte foarte buna. Eu inca n-am scris-o pe-a mea. Se poate trai din scris in Romania? Da, se poate. Daca le scrii foarte des rudelor din America sa-ti trimita bani. (rade) Mihai, de ce preferi hartia si nu blogul? Blogurile sunt scrise de oameni care nu stiu sa povesteasca, pentru cititori care nu inteleg ce vrei sa spui. Vor ori sa te laude oricum ori sa te injure etern. Cartea e o comunicare unidirectionala, iar eu nu vreau sa socializez. Dupa „Povestiri mortale“ ce urmeaza? Lucrezi la o noua carte? Da. O sa fie o culegere de publicistica si schite din viata romaneasca. Dupa care vreau sa fug iarasi din tara cu A4. Foaie, nu masina. Granita dintre umor si bascalie este foarte fina. Care este reteta unei emisiuni cu umor de calitate? MG: Nu stim, o sa ne interesam. (rade) Serios acum, in bascalie nu poti fi autoironic. „Dorel“ n-o sa rada niciodata de el insusi, e prea serios in prostia lui. SH: Umorul este o chestie foarte subiectiva. Si subiectiva e si interpretarea. Emisiunea asta nu e o emisiune de umor, am spus-o de foarte multe ori, e emisiune de opinie care se foloseste de umor. Televiziunile abunda in formate cu invitati de o calitate indoielnica, insa pretextul este ca „asta se cere“. Voi ce parere aveti? Este publicul din Romania atat de sarac cu duhul? SH: Nu, nu e vorba de public aici. Publicul din Romania nu e sarac cu duhul, e printre cele mai pretentioase publicuri din Europa. Pentru Teo, de exemplu, inceputul sfarsitului a fost cand a inceput sa aduca manelisti in emisiune. Chiar daca ea in sine este o tipa de televiziune foarte buna, e instruita, are fraza, are discurs, are de toate, dar are o imagine foarte proasta. MG: Realizatorii fac tot posibilul sa ne tampeasca. Poti zambi cand vezi un titlu de genul: „Senzational. Mortul viu e la noi in studio!“ Dar cand vezi cu cata ura, agresivitate si cretinism invitatul vrea sa ne convinga ca e mort si cati il cred, te crucesti! Telecomanda a devenit si un instrument de masurare a IQ-ului. Din pacate, sunt multi cu degetul pe butonul Zero. Tv! Serban, ai amintit de Teo, in ce relatii esti cu ea dupa comentariile despre salariul ei? La fel ca si inainte. Ne auzim rar, comu-nicam des. Prin altii, probabil. A fost pur si simplu o etalare a unui lucru pe care l-am scris pe blog si care avea mai putina relevanta pentru Teo si mai multa relevanta pentru o greseala de tactica in televiziune, dupa parerea mea. Serban, posturile de pe blogul tau ti-au adus atat simpatii, cat si antipatii. Ce urmaresti de fapt cu blogul tau? E un fel de detasare fata de radio si de televiziune, unde prezint niste emisiuni comerciale, pana la urma si unde trebuie sa joci uneori si dupa cum ti se canta. Cand vedeti topul audientelor, va uitati cine e deasupra? SH: Niciodata, Cronica nu a fost si nu avea cum sa fie o emisiune de primul loc. Exista oameni care se uita la noi constant de foarte mult timp, iar asta te bucura mai mult decat emisiunile care sunt in topuri de audienta. MG: Eu nu ma mai uit pe topuri, ca stiu. In general, Jean-Claude Van Damme, Steven Segal sau chiar Arnold in filmele in care vorbea aproape numai nemteste. Iti era dor de replicile acide ale carcotasilor? Pentru tine i-am provocat la o discutie despre presa tabloida, televiziune, bloguri, stres si omul pe care nu l-au ignorat deloc in ultima vreme, Mircea Badea. „Cronica Carcotasilor“ a implinit zece ani. Cum ati reusit sa ramaneti impreuna atata timp, cand majoritatea emisiunilor apar si dispar cu viteza luminii? Mihai Gainusa: Nu ne lasa publicul sa plecam. Ne tot trimite sesizari despre gafele stiristilor, despre fitele televizate si despre politicienii otevizati. Daca tot intra marfa in depozit si e lume in magazin, nu poti inchide si sa pleci acasa. Ca doar nu lucram la stat, la TVR. Este evident ca exista material pentru „carcoteli“ pentru inca o suta de ani de acum inainte. Voi pana la ce varsta v-ati propus sa ajungeti cu aceasta emisiune? Serban Huidu: Pana la 80 de ani. Evident ca nu este posibil, dar pe de alta parte, emisiunea se va face. La americani sunt emisiuni care rezista 50, 60 de ani ele in sine si care au fost facute timp de 30, 40 de ani de catre un singur om. Om ajunge si noi in aceeasi situatie, sa nu mai putem si sa ne retragem odata! MG: Sunt absolut sigur ca emisiunea aceasta o sa iasa la pensie cu mult dupa noi. Cronica e ca o fetita desteapta, cu limba ascutita si usor rautacioasa, care acum, la 10 ani, e la scoala in clasa a 3-a! Practic mai are un an de scoala si o sa fie la fel de scolita ca Marean sau Jiji. Ce veti face cand veti obosi sa taxati gafele vedetelor si ale politicienilor? SH: O sa ne odihnim, acum nu prea e loc de somn. MG: E o lupta de sumo. Cine oboseste primul pleaca acasa. Numai ca, spre deosebire de sumo, grasimea adversarului e mai mult obraz gros. In fiecare dimineata la Kiss FM si in fiecare saptamana la Prima Tv trebuie sa veniti cu idei noi. Ce faceti cand simtiti ca va seaca izvorul de inspiratie? MG: Bagam publicitate. (rade) Oricum trebuie sa ai inspiratie ca sa faci ceva cand iti scade inspiratia. SH: Pentru emisiunea de la Prima Tv se lucreaza si in timpul saptamanii. In general, cand esti cel mai obosit, iti vin cele mai bune idei, pe bune.