Roger Federer: Stapanul turneelor

Roger Federer: Stapanul turneelorRoger Federer: Stapanul turneelor In prezent Roger Federer e stabilit in Elvetia, la Oberwil, si traieste cu Mirka Vavrinec, fosta jucatoare de tenis iesita din circuitul profesionist in 2002, dupa o accidentare. In al doilea rand, jocul lui Federer se bazeaza pe o deplasare la limita plauzibilului pe linia de fund. Acolo unde altii fug cu limba scoasa, el gliseaza. Acolo unde altii icnesc obiditi, el loveste maiestuos si destins. Si mai e ceva. Federer nu e un jucator instinctual, care lasa totul pe seama improvizatiei si a reflexului. Tenisul lui e cerebral fara savantlac si aerisit fara scamatorii. O intuitie reconfortanta il face sa vada imediat bresa din armura celuilalt. Nu exista tenisman care a jucat impotriva lui si nu s-a simtit vulnerabil. Instalat pe platforma confortului psihic si stapan pe mijloacele tehnice, Federer confera victoriilor sale un aer inexorabil, de fatalitate scrisa in destinul fiecarui oponent. Nu in ultimul rand, s-a observat ca dozajul de forta, istetime si mobilitate il ajuta pe elvetian sa-si impinga mereu adversarul in colturile terenului, sa-l fixeze prin deschiderea unghiului de atac si sa-l impinga spre greseala. Cine pierde in fata lui Federer n-o face doar fiindca e mai slab cotat, ci in primul rand fiindca nu poate evita capcanele sale. Cu un asemenea repertoriu, era limpede ca Roger Federer avea sa-si construiasca un palmares stufos. El a izbutit sa urce succesul spre zonele rarefiate unde ameteala te prinde iute si te lasa greu. Din 2 februarie 2004, Federer e pe primul loc in ierarhia tenisului masculin si nu da semne ca s-ar lasa clintit. E adevarat, hatrii spun ca exista minciuni, minciuni sfruntate si statistici. Numai ca statistica releva un fapt care face din Federer nu doar un campion la moda, ci si un aspirant la suprematia absoluta. De pilda, in cele patru triumfuri consecutive de la Wimbledon (2003-2006), unde numai Borg si Sampras au mai bifat „cvarta“, elvetianul a pierdut in total doar cinci seturi, prin comparatie cu cincisprezece ale suedezului si paisprezece ale americanului. Mai mult, un mic exercitiu de contabilitate provizorie efectuat in ianuarie 2007 a scos la iveala ca, invingator in 46 din cele 59 de finale ale carierei, Federer a obtinut un procentaj de reusita de 78%, devansandu-i astfel pe Pete Sampras (72,7%), John McEnroe (71,3%) si Bj¶rn Borg (70,5%). In fine, ca o picanterie, acelasi Federer a fost primul tenisman din lume care a reusit o „victorie alba“ in Tennis Masters Cup, intr-o semifinala in care argentinianul Gaston Gaudio a aflat ca poti sa iesi de pe teren fara sa fi castigat nici macar un ghem (0-6, 0-6). Vitrina cu trofee a lui Roger Federer trebuie largita, caci cupele adunate pana acum au inceput sa se frece intre ele, in criza de spatiu. La ora actuala, elvetianul a strans o recolta cu care nu se pot lauda multi fachiri ai tenisului: patru victorii finale la Wimbledon (2003, 2004, 2005, 2006), trei la Melbourne (2004, 2006, 2007) si trei la US Open (2004, 2005, 2006), cu o singura si mare restanta la Roland Garros, unde a prins doar o finala in 2006. Li s-au adaugat succese in alte turnee importante (Indian Wells, Miami, Monte Carlo, Hamburg, Madrid, Stuttgart, Cincinnati, Montreal), inclusiv in cele de Masters. Intrat in tenisul profesionist din 1998, Federer a castigat pana acum peste doua milioane si jumatate de dolari doar din tenis, fara contractele de publicitate care, evident, n-au lipsit. In prezent Roger Federer e stabilit tot in Elvetia, la Oberwil, si traieste cu Mirka Vavrinec, fosta jucatoare de tenis iesita din circuitul profesionist in 2002, dupa o accidentare. Roger si Mirka s-au cunoscut la Olimpiada de la Sydney, in 2000, si nu se grabesc sa oficializeze o relatie lipsita doar de tumultul care-i face fericiti pe paparazzi. Curtenitor si poliglot, Federer isi tine conferintele de presa fie in engleza, fie in franceza, facand abstractie de faptul ca limba lui materna este germana. El pastreaza pe chip zambetul unui campion relaxat, desi intr-un cotlon al mintii staruie speranta ca la proximul Roland Garros isi va lua singurul examen cazut dintr-o sesiune doldora de note maxime. Text Radu ParaschivescuRoger Federer: Stapanul turneelorRoger Federer: Stapanul turneelor Mare fabricanta de clisee, presa sportiva a lipit pe Roger Federer doua etichete previzibile si sarace. I s-a spus fie „martianul“, cu un oftat de admiratie aproape mistica (deh, stampila de „extraterestru“ fusese confiscata de Barcelona), fie „ceasul elvetian“. De ani buni Federer incearca sa ne spuna ca e doar un pamantean inzestrat, dar nu-l crede nimeni. D e obicei, sportivii elvetieni nu aprind focuri bengale si nu practica seductia in masa. Nimeni n-a lesinat in extaz vazandu-i pe Marc Rosset, Stéphane Chapuisat sau Martin Elminger. Mestecand idei primite, ii comparam de obicei pe elvetieni cu bancile care dau faima tarii si-i ambalam intr-un cocon de neutralitate pufoasa. Sportivul din spatiul acela (numit inevitabil si mecanic tara Cantoanelor) trebuie sa fie serios, onorabil si decent. Roger Federer are toate aceste insusiri, dar le-a mai adaugat cateva: un echilibru fastuos intre zestrea somatica si cea psihica, talent cultivat cu staruinta, putere, stil si eleganta. Toate astea ii confera aura unui personaj distant si prestigiul unui adversar inaccesibil. Nu e asa. Roger Federer e om si tine mortis sa ramana om. Lumea tenisului bombane de multisor ca nu poti sa-l bati decat daca-l prinzi intr-o criza de rinichi sau daca ii legi o mana la spate. Si totusi, Federer cel invincibil este unul dintre putinii supercampioni care n-au castigat nici un Roland Garros. Sa recunoastem, un martian ar fi avut grija sa regleze din vreme acest amanunt de parcurs. Roger Federer este Leu in zodie (s-a nascut pe 8 august 1981 la Basel) si gazela pe terenul de tenis. Pe 26 februarie 2007 el tocmai a iscalit o uzurpare, evacuandu-l pe Jimmy Connors dintr-un fotoliu de lux. Americanul a fost pana la acea data proprietarul unui record de consecventa si longevitate: o suta saizeci de saptamani consecutiv petrecute ca lider al clasamentului mondial masculin. Cu cateva zile inainte de primavara calendaristica, Federer s-a instalat in locul lui Connors, cu acelasi zambet cu care l-a condus la vestiar pe cilianul Fernando Gonzales, dupa ultima finala de Mare slem castigata. S-a intamplat in ianuarie, la Melbourne, cand publicul a inceput prin a-l sustine pe outsider si a sfarsit ovationandu-l pe favorit. In fond, nu e nici o drama sa pierzi in fata lui Federer. Li s-a intamplat tuturor asilor din tenisul de azi, de la Safin la Nalbandian, de la Roddick la Nadal, de la Agassi la Henman si de la Hewitt la Haas. Prezumtia de suveranitate cu care e intampinata fiecare aparitie a lui Federer pe un teren de tenis e rezultatul valorii, dar si al atitudinii. Fiindca Federer nu e un automat, un cyborg in sort sau un android cu backhand. Succesul lui vine dintr-o liniste aspirata din aerul Elvetiei, pe care n-o pot contracara nici un adversar si nici o tactica. S-a spus intotdeauna despre campionii adevarati ai tenisului ca au marcat sportul prin care au trecut adaugand ceva la mostenirea comuna. Ce anume? O lovitura, un procedeu, o particularitate careia sa-i dea pregnanta si sa-i imprumute numele. Caci asa cum in gimnastica exista saltul Tsukahara sau coborarea Comaneci, si in tenis au aparut elemente purtatoare de copyright. Stopul lui Ilie Nastase, serviciul lui Roscoe Tanner, returul cu doua maini al lui Jimmy Connors sau Bj¶rn Borg sunt repere intre care tenisul curge lent spre ziua cand, din pacate, materialul din care e alcatuit racordajul va cantari mai mult decat imaginatia si virtuozitatea jucatorului. Ei bine, ce aduce Federer in paleta tenisului de azi? Aparent, nu mare lucru. Nu are o lovitura a lui si n-a deschis o scoala noua de exprimare. E si foarte greu sa mai fondezi ceva intr-un sport in care, daca ai clipit cand nu trebuia, ai ratat mingea care a trecut pe langa tine cu viteza de TGV. Altele sunt atuurile elvetianului. In primul rind, Federer a facut din racheta prelungirea fireasca a bratului. Consistenta organica a acestui detaliu ii decide cele mai multe dintre victorii. Asa cum Al Bundy si-a sudat telecomanda de mana, tot asa in cazul lui Federer asistam la o cvasiinsertie anatomica. La un implant dobandit in timp, care produce dividende de trei-patru ani incoace. Mana si racheta sunt una pentru Federer. O mobilitate a incheieturii pe care a mai avut-o doar Gustavo Kuerten ii da posibilitatea sa rezolve senin momentele delicate in care ceilalti ar capota fara discutie..