In anii ‘80, americancele au supravietuit razboiului rece pe pantofi cu toc cui, au contrabalansat rosul ruso-comunist cu ciclamenul decadent de optimist si au sfidat saracia si diferentele de clasa abuzand de strasuri, sclipici si fixativ. Foametea din Africa, gaurile din stratul de ozon, amenintarile lui Saddam, valul de imigranti ilegali? Toate au avut de asteptat: deceniul al optulea era, cum insusi Prince spunea, all about „partying like its 1999.
Artistul cunoscut sub mai multe nume decat insusi Buddah s-a nascut pe 7 iunie 1958, in Minneapolis, oras in care locuieste si azi, departe de agitatia de la Hollywood. Tatal lui, un reputat cantaret de jazz si-a botezat fiul dupa numele trupei in care activa la aceea vreme, adica Prince Rogers Nelson. In ciuda zvonurilor raspandite de insusi Prince, amandoi parintii sunt afro-americani, fara radacini italiene, egiptene sau de alta coloratura, cum s-a crezut pana de curand. Despre viata lui nu se stiu foarte multe. De altfel, e mai usor sa faci review-urile tuturor albumelor lui, 42 la numar, decat o biografie ca lumea, din simplul fapt ca Prince, in rarele ocazii in care accepta sa i se ia un interviu (iar ca sa-l convingi ar fi bine sa fii Larry King sau orice alta somitate in domeniu), vorbeste 90% despre muzica lui, si 10% despre lucruri precum credinta in Dumnezeu, reincarnare, suflete pereche si alte minunatii new-age care te duc cu gandul la perioada hippie, asta in vremuri in care supravietuirea, nu si mantuirea, ce-i drept, iti era asigurata de „sex, drugs & rocknroll.
Presupunem ca nici lui nu i-au fost straine inainte sa se dedice celor sfinte, devenind martor al lui Iehova. In anii ‘80, America se confrunta cu cel mai mare dezmat generat de showbiz de la Beatlesmania si, cronologic, Woodstock, incoace. Fanaticii predispusi isi gasisera idolul in Michael Jackson, fetele cu un trecut dubios se maritau in rochie alba, invocand-o pe Madonna si fredonand frenetic „Like A Virgin, iar outsiderii opuneau rezistenta pe sintetizatoarele celor de la Depeche Mode. Cu Prince, lucrurile erau simple: muzica lui nu-ti cerea sa fii nici negru, nici alb. Daca erai rocker, solo-urile sale de chitara iti aminteau de Hendrix sau Jimmy Page, iar cu minimum de cultura muzicala, ai fi remarcat destule asemanari intre el si „Nasul James Brown: amandoi dansau ca doi epileptici intrati in transa. Prince, de altfel, e singurul artist caruia i-a izbutit cu naturalete spagatul consacrat de Brown. Muzica lui avea un pic rock, un pic de soul, si o baza solida de funk. Fermecati de faptul ca „pustiul de 1,55 m inaltime isi scrie singur piesele si canta la toate instrumentele creditate pe coperta albumului, genul a contat mai putin pentru critici si jurnalisti, care si-au recanalizat atentia asupra geniului. Cat despre versuri, slava Domnului ca tocmai incepuse cea de-a doua revolutie sexuala, caci altfel multe din piesele lui ar fi fost considerate de nisa. „Darling Nikki de pe albumul „Purple Rain a dat startul abtibildelor cu „Parental Advisory, lipite, la cererea regimului Reagan, pe toate carcasele de albume pe care cenzura republicana le considera licentioase, din simplul motiv ca versurile te duceau cu gandul la masturbare. Asta se intampla in 1984; un an mai tarziu, acelasi Prince castiga Oscarul pentru cel mai bun soundtrack cu acelasi „Purple Rain, iar etichetele care au urmat au contat mai putin, in comparatie cu coada de muzicieni care se inghesuiau la usa lui Prince pentru piese, featuringuri si alte artificii care i-ar fi ajutat sa-si inceapa sau sa-si relanseze cariera. Printre ei s-au numarat fetele de la Bangles, care au plecat acasa cu „Manic Moday si Sinead OConnor, care, multumita lui si celebrei „Nothing Compares To You, a dat lovitura. Michael Jackson si-a dorit o colaborare cu el pentru „Bad, dar Prince a refuzat politicos, alimentand zvonuri pentru urmatorii 10 ani, pe motiv ca „primul vers din piesa aceea e «your butt is mine». Nu stiu de ce, dar nu ma vad spunandu-i asta unui barbat, sau mai rau, un barbat spunandu-mi-o mie.
In 27 de ani de cariera, Prince s-a trezit de nenumarate ori etichetat drept gay. Intre noi fie vorba, diferentele dintre masculul alfa si Prince sunt clare, dar la fel si cele intre un sudor si un pianist. Cert e ca in cazul lui, machiajul evident, hainele, si mai presus de toate, tocurile, nu au ramas in anii ‘80, acolo unde raman toate gafele vestimentare, devenind trademark-ul sau de-a lungul anilor. Curios e ca tocurile lui au scandalizat intr-un deceniu in care pana si baietii rai isi faceau parul permanent si purtau spandex. Intrebat de ce isi chinuie picioarele purtand stilettos, a replicat dezinvolt „pentru ca femeile sunt innebunite dupa ele. Fiind scund, probabil a avut de ales intre platforme, tocuri si anonimat, iar ultima varianta nu corespundea planului. Cat despre orientarea sexuala, e 100% straight; pot confirma Carmen Electra, Kim Basinger si cele doua foste neveste. Iar daca ne inselam, cui i-ar pasa?
Diamonds and pearls
– A avut o aventura cu Kim Basinger pe vremea cand lucrau impreuna la „Batman; ea era iubita omului-liliac, el – compozitorul soundtrack-ului.
– Pe Sherilyn Fenn o stiti probabil drept Audrey din „Twin Peaks. Predispozitia ei pentru excentrici si-a gasit alinare in bratele lui Prince si, cativa ani mai tarziu, in ale lui Johnny Depp.
– Carmen Electra a fost descoperita de Prince pe vremea cand era o dansatoare oarecare, pe nume Tara Leigh Patrick. Artistul a rebotezat-o si reambalat-o corespunzator.
– Cu Mayte Garcia s-a casatorit in 1996, cei doi despartindu-se amiabil in 2000. Impreuna au avut un fiu diagnosticat cu sindromul Pfeiffer, care a murit la doua saptamani de la nastere.
– Intalnirea cu Manuela Testolini a fost cu totul speciala: fana infocata, frumoasa, jumatate egipteanca, jumatate italianca, s-a infiintat la usa lui pentru un autograf. Doi ani mai tarziu, Prince a cerut-o de nevasta. Anul trecut, au anuntat ca se despart. De ce, ei stiu.
Text: Catalina Sevastre; Fotografii: http://www.3121.com.
Urmărește-ne pe 
